Pe scurt (rezultatele oficiale sunt aici):

– 4000 de concurenti, la 2 probe (maraton si 15 km)

– peste 80 de tari reprezentate in competitie (Romania a avut 6 concurenti, jumate la maraton, jumatate la 15 km)

– la MARATON (barbati) au fost 1054 de concurenti. S-a castigat cu 2h 10m 39s, deci aproape de pronosticul meu :). Am terminat pe locul 398 la general si pe locul 84 la categoria 18-34 ani. Avand in vedere ca sunt la primul maraton de oras…cred ca e o clasare buna :).

– tot la cifre as pune si populatia acestui oras URIAS, care a ajuns undeva pe la 16 milioane. Mai are un pic si egaleaza populatia Romaniei :).

– si, nu in ultimul rand, numarul de kilometri parcursi de subsemnatul astazi: 2 la incalzire, 42 la maraton si vreo…10 in plimbare prin oras, in aceasta  dupa-amiaza / seara. Asa am devenit ultramaratonist!!

Ma duc sa ma culc, pentru ca ma simt de parca am cazut din tren (din mers). Pe curand!

Andrei terminatul

Azi noapte la 4 m-am trezit de la tunetele unei ploi torentiale si nu prea am mai dormit. Deja ma vedeam ‘inotand’ maratonul… Dar nu a fost sa fie ploaie pe parcursul alergarii, ci combinatia ‘perfecta’ soare + caldura (> 20C) + umiditate.

Chiar si asa, maratonul a inceput perfect, am mentinut ritm de 13 km / h pana pe la km 18, cand au inceput ‘urcusurile’. Cred ca pe alocuri, Eurasia Marathon poate concura cu maratoanele montane de la noi :).

…Iar de la km 25 incolo, tocmai cand Andrei isi facea calcule de abordare a ultimilor 10-15 km astfel incat sa termine mai bine decat si-a propus (visam deja la 3.10-3.20), glezna si genunchiul drept au spus ‘pas’ :)…

Cam tot pe atunci, cu soarele fix deasupra, traseul a continuat aproape 10 km pe sosea fara niciun pic de umbra (usor-usor ma antrenez si pentru maratonul din Sahara…).

Fara a poza in erou rasuflat, am strans din…ce am putut si m-am bazat mai mult pe stangul. Ultimii 3 km ai maratonului au fost criminali, am urcat de mi-a iesit limba :).

Ultimii 300 de metri mi-au amintit de probele de 100 m pe care le dadeam la scoala in liceu. Cu un ochi pe cronometru, am accelerat cat am putut pentru a imi imbunatati cel mai bun timp din scurta mea cariera de pana acum (3h 58m 59 sec – Australia). Si am reusit!!, dar am terminat aproape ca soldatul de la Marathon, m-am dus direct la cortul medical… Probabil ca maine voi merge ca pinguinii :).

3 ore, 58 de minute si 43 de secunde si…am mai bifat un maraton. Urmeaza Chile si Antarctica, in decembrie. Viva!!!

Salutare din vechiul Constantinopol!

Cata istorie poata sa zaca in orasul asta… Dar sa nu intru in amanunte, pentru ca nu mai apuc sa ma culc 🙂

Stau cam slab la capitolul ‘somn’, pentru ca ultimele saptamani au fost cam nedorimite pe motiv de TEDx. Nu ca as fi petrecut noptile gandindu-ma la ce voi avea de spus (lucru ceva mai simplu, avand in vedere ca era vorba de povestea mea – nu de vreo demonstratie stiintifica), ci din cauza stresului de a vorbi in public.

Bine ca s-a terminat (desi mi-ar fi placut sa mai vad vreo 30-40 de prezentari TED – multe dintre ele au fost foarte tari), si pot sa ma intorc la ‘alergarile’ noastre.

Am ajuns la Istanbul aseara. Vreme incredibil de… normala :), 17-18 grade, temperatura care s-a repetat si azi. Fara soare (doar ceva raze pe la asfintit), fara ploaie si sper sa se mentina pe aceeasi linie si maine.

Mi-am luat numarul de concurs si chip-ul. Maine la 7 dimineata vom fi luati cu autobuzele din ‘centru’ (am folosit ghlimiele, pentru ca imensitatea asta de oras cred ca are vreo 4-5 ‘centre’…) si dusi in partea asiatica a Istanbulului, unde va fi zona de start. La 9.00 ar trebui sa inceapa, deci pana in 12.30 ar trebui sa trec linia de sosire (mi-am propus un timp de 3h 30 minute, ceea ce ar fi foarte bine pentru al 3-lea maraton din viata mea).

Atat pentru moment…ma duc sa ma culc (DA, DEODATA CU GAINILE!! :))

Revin maine dupa-amiaza cu stiri. Ca sa nu aveti cine stie ce asteptare gen ‘Andrei pe podium’ sau ‘Andrei in primii 10’, va asigur ca acest maraton se va castiga cu un timp mai mic de 2h si 10 minute, avand in vedere premiile si bonus-urile uriase care se vor da (50.000 $ premiul 1, bonus 150.000$ pentru un timp mai mic de 2h 05). Nu-i asa ca va vine sa va apucati de maraton?? :)))

Noapte buna…

PS – 17 octombrie este o zi cu multe maratoane pe glob. Succes Vlad (Amsterdam), succes Raul (Toronto), succes Ro Club Maraton, Hospice si tuturor alergatorilor de la maratonul Bucuresti!!!

Tocmai am fost la sala unde va avea loc maine conferinta TEDx. Locatia este fabuloasa (un complex construit de curand –  Crystal Ballroom), iar decorul va fi unul de exceptie. Echipa tehnica inca lucreaza (probabil vor termina la noapte); m-am simtit ca in spatele scenei la un concert rock :).

Tot spre noapte va fi si o scurta repetitie pentru vorbitori, ca sa ne obisnuim cu scena, luminile, sonorizarea etc. Nici nu stiu pentru ce am emotii mai mari: pentru reusita speech-ului, pentru faptul ca in sala vor fi si o parte din ‘criticii’ mei fideli (sotia, parintii si …managerii mei de la birou :)), pentru ajunsul la timp la aeroport astfel incat sa prind cursa de Istanbul, pentru maratonul Eurasia…

Oricum, contez pe voi sa imi tineti pumnii!! Daca vreti sa vedeti in direct ‘prestatia’ mea, am inteles ca intreaga conferinta va fi transmisa pe site-ul TEDx…

Revin in zilele urmatoare cu impresii post-conferinta si impresii din Istanbul.

Yakında görüşürüz! (…adica „Pe curand!” in turca). Nu ma intrebati cum se pronunta…

Andrei ‘ghiaurul‘

Mai este o saptamana pana la conferinta TEDx si pana la plecarea catre Istanbul, destinatia celui de-al doilea maraton din seria celor 7 competitii pe 7 continente – pe care doresc sa le termin pana in octombrie 2011.

Ma uit la o poza de-a mea din octombrie 2009, in care eram mega racit (pentru a x-a oara in anul respectiv) si habar nu aveam cate lucruri se vor intampla in numai 1 an:  o sa pot alerga 42 de kilometri (maximul pe care il alergasem pana atunci era 7 km…si imi jurasem sa nu mai repet experienta :)), o sa alerg un maraton la Polul Nord, unul in Australia si o sa ma pregatesc pentru inca 6-7, o sa invat sa cant la tobe, o sa cunosc zeci de oameni, o sa primesc sprijin de la o multime de companii,  o sa vorbesc la TEDx si o sa il cunosc personal pe Sportacus :), o sa calatoresc atat de mult cu avionul, o sa vad atatea locuri superbe, o sa am un blog (si ca o sa il citeasca cineva :)) si…ca nu o sa mai racesc prea curand!

…Si toate astea pentru ca, intr-o zi, am realizat ca traiam viata exclusiv prin prisma sigurantei si a temerilor mele – in marea lor majoritate irationale (frica de esec, de zbor, de lipsa a confortului, de caini, de serpi, de vorbit public,  de necunoscut, de schimbare, de pierdere a job-ului, de imbolnavire, de durere, etc.), pe care preferam a le evit. Am realizat ca ceea ce fac nu ma va duce in directia potrivita si, mai mult, ii va afecta si pe cei din jurul meu. Fiul meu va creste intr-un mediu la fel de ‘sigur’, el si sotia mea vor fi privati de vacante frumoase  (pentru ca mi-e teama de zbor) si tot ceea ce voi face nu va purta amprenta pasiunii, ci a fricii. In plus, ma intrebam unde a disparut acel Andrei din copilarie, curios, dornic sa descopere lucruri noi si care calatorea cu imaginatia atat de departe atunci cand parintii ii citeau Jules Verne si alte carti de aventura…

Noi, oamenii, suntem capabili de lucruri fantastice. Putem sa ne transformam visele si dorintele in realitate. Am observat, cel putin in cazul meu, ca drumul de la vis la realitate urmeaza un traseu destul de previzbil…

Pasul 1. VISAM, ne dorim ceva din toata inima, ne vedem peste un anumit timp intr-un context diferit si simtim ca asta ne va face fericiti. De multe ori ne temem sa visam prea departe (si devenim victimele propriei limitari a creativitatii), de cele mai mute ori din teama de schimbare, de a nu esua sau de a nu dezamagi pe cineva. Cu cat visam mai maret si mai detaliat, cu atat ne va fi mai simplu pasul urmator…

Pasul 2.  PLANIFICAM. Suna pompos si un pic comunist („Planul cincinal”), dar cele mai multe vise raman…vise daca nu reusim sa „transcriem” visul pe o foaie (sau in calculator). La ce ne ajuta? Ne „eliberam” visul, depasind astfel sfera „abstractului”. Ne structuram mai bine ideile, le punem in ordine cronologica, ne dam mai usor seama ce ar trebui sa adaugam planului nostru pentru a avea o sansa de reusita cat mai mare. In plus, visul nostru devine o promisiune scrisa (un contract) fata de noi insine si constiinta noastra ne va transmite mustrari daca nu il indeplinim… Cea mai mare ‘provocare’ este de a face acest plan fara sa ne indepartam de la visul nostru.

Pasul 3. IMPLEMENTAM planul. Asta inseamna sa punem in aplicare fiecare lucru pe care l-am scris la Pasul 2. Pe scurt, sa respectam ordinea si termenele limita mentionate acolo. Am remarcat ca este bine sa ai si un plan B, plan C etc., pentru a nu fi luat pe nepregatite de catre inerentele schimbari care pot aparea (viata e plina de surprize :)). De asemenea, cu cat avem in cap mai clar obiectivul nostru, visul nostru, imaginea a ceea ce ne dorim sa devenim, sa facem sau sa avem dupa indeplinirea visului, cu atat vom fi mai motivati sa ne tinem de plan si depasim orice obstacol…

Visand, planficand, facand. Cam asta este ‘esenta’ ultimului an din viata mea si baza discursului de la TEDx…

Va doresc o viata frumoasa 🙂

Andrei ‘vorbitorul’

In urma cu aproape o luna lansasem un sondaj pentru a afla de la voi ideea / ideile in jurul careia ar trebui sa imi centrez discursul din 15 octombrie de la TEDx.

Concluzia: vreti sa vorbesc in principal despre motivatie, schimbari & oportunitati si fericire, deci… asta o sa fac 🙂

Va multumesc mult pentru idei si participarea la sondaj si sunt sigur ca veti fi alturi de mine atunci cand o sa imi tremure macaroanele in fata celor cateva sute de spectatori :))).

Sunt foarte curios sa vad ce o sa iasa!!

Cum trece timpul… Au mai ramas doar cateva saptamani pana cand voi fi pe scena TEDx si la maratonul Eurasia de la Istanbul.

Citeam intr-o carte ca secretul fericirii consta in indeplinirea simultana a 3 lucruri: sa speri la ceva, sa iubesti pe cineva si sa fii in permanenta ocupat.

Ca optimist (autoeducat), sper la o gramada de lucruri. Daca pana acum un an visam la cai verzi pe pereti, adica la lucruri pe care nu le puteam controla (politicieni mai buni, programe TV de calitate, o echipa nationala de fotbal care sa manance gazonul, o autostrada care sa traverseze Romania, un trafic auto fluent in Bucuresti etc.), in ultima perioada m-am indreptat cu speranta catre ceea ce tine, in general, de mine: sa devin un tata si un sot mai bun, sa am o mentalitate de antreprenor in loc de una de angajat, sa imi traiesc viata facand lucruri care imi plac etc.

La capitolul iubire stau bine, am o lista care imi include toata familia, de la sotie, fiu, mama, tata pana la bunici, unchi, matuse, verisori. Desigur, nu e foarte simplu sa le arat in permanenta ceea ce simt, dar fac progrese si in directia comunicarii :).

Cat despre ultimul ‘ingredient’ al fericirii, sunt in permanenta ocupat: ma joc cu fi-miu (recunosc ca nu atat de mult pe cat ne-am dori amandoi…), ma antrenez, mai scriu cate ceva pe acest blog :), ma intalnesc cu sponsori (actuali si potentiali), lucrez la o carte + audiobook despre vanzari si, in plus, mai am si proiectele de la serviciu… Nici nu stiu cum au trecut aproape 2 luni de la maratonul din Australia!

In rest…totul merge conform planului: 100 de kilometri alergati saptamanal (dublu comparativ cu perioada pre-Polul Nord), zero accidentari si la zi cu speech-ul TEDx. Asta nu inseamna ca l-am terminat, dar macar am aflat cam ce ati vrea voi sa auziti – o sa public saptamana viitoare rezultatele sondajului lansat luna trecuta :).

Pe curand!

…ne-am simtit excelent!

Trecand peste micile imperfectiuni organizatorice care sunt sigur ca vor fi remediate la urmatoarele editii (absenta cip-uri, instructiuni pe alocuri vagi, accesul nestingherit al spectatorilor in zonele de tranzit – ceea ce a ingreunat schimbul stafetelor, un cross la finalul caruia nu aveai cum sa afli cu ce timp ai terminat, o festivitate de premiere in care rezultatele au fost anuntate gresit etc…), ne-am bucurat ca se intampla astfel de evenimente si in Romania.

Aproape 500 de inotatori, biciclisti si alergatori au participat la editia a 2-a a Triathlon Challange, Mamaia 2010, iar vremea a tinut cu noi: 20-23 de grade C, cer variabil, un vant tocmai bun pentru a ne racori…

Eu si colegii mei de la UniCredit Leasing am format 2 stafete (Crick Sellers –  nr.201 si B2Team – nr.200) si ne-am inscris la proba de stafeta sprint (Corporate Challenge). Aflati in premiera la o astfel de competitie, cred ca ne-am prezentat onorabil. Echipa noastra (Crick Sellers) a terminat in 1h 22 min, la vreo 4 minute dupa castigatori (rezultatele finale / corecte urmeaza sa fie anuntate…ulterior). Nu stim pe ce loc ne-am clasat, dar speram sa fim si noi pe-acolo, macar printre primele 10 echipe :).

Personal, m-am bucurat pentru ca:

– impreuna cu colegii, am avut ocazia sa ne mai dezmortim fundurile corporatiste :).

– am avut un antrenament foarte bun pentru maratonul de la Istanbul din octombrie, participand atat la stafeta cat si la cross.

– am petrecut cu familia si prietenii pe litoral, la ‘ultima strigare’ inainte de inchiderea sezonului.

– am alergat cot la cot la proba de cross cu unul dintre cititorii blog-ului meu (Catalin, din Constanta), cu care am facut cunostiinta la fata locului. Multumesc pentru interes si suport, Catalin… si mult succes la maraton!! 🙂

– am imbracat la stafeta tricoul oferit de Hospice si sper ca acest lucru sa ii ajute in promovarea proiectelor lor. Puteti citi aici despre acestea (si face o donatie!)

Cam atat despre triatlonul de sambata. Concluzie: am facut destul de multa miscare, ne-am simtit foarte bine, ne-am propus sa participam si in 2011 pentru a ne apara locul 5,8,10 sau cat o fi… :).

Si, cel mai important, avem despre ce vorbi in zilele urmatoare la serviciu…:))

PS – intre timp s-au afisat rezultatele. Echipa noastra a iesit pe locul 4, ceea ce nu e deloc rau pentru niste debutanti…:)

Sambata (11 septembrie) are loc Triathlon Challange – Mamaia 2010, o ocazie foarte buna de antrenament pentru cei care in viitor doresc sa participe la Ironman, dar si pentru iubitorii de miscare, in general. Personal, imi doresc sa ajung la o astfel de intrecere, dar o voi face de abia dupa ce voi invata sa inot stilul crawl… 🙂

Revenind la triatlonul de la Mamaia, competitia include probe atletice (inot, ciclism, alergare) desfasurate pe 2 tipuri de distanta: olimpica (1,5km inot – 40km bicicleta – 10km alergare) si sprint (500m inot – 20km bicicleta – 5km alergare). Plus un cross de 10km si o proba de stafeta pe distanta sprint.

Colegii mei de la UniCredit Leasing participa cu 2 echipe (x 3 persoane) la CORPORATE CHALLENGE (Stafeta Exclusiv Corporate). Intr-una dintre ele ma voi afla si eu :). Fiind o stafeta sprint, ea include 500m inot, 20km bicicleta si 5km alergare. In echipa noastra, eu sunt ‘responsabil’ cu alergatul. Mi-am propus sa particip si la crosul de 10 km organizat dupa terminarea stafetei –  cred ca va fi un antrenament foarte bun pentru maratonul de la Istanbul.

Daca ati ratat editia de anul acesta, merita sa va antrenati pentru cea de anul viitor :). Un motiv in plus pentru a face asta: Corporate Challenge atinge o componenta importanta a responsabilitatii sociale corporatiste. Pentru fiecare stafeta inscrisa, Asociatia Viitor Plus va aduce la maturitate un copac prin plantarea de puieti si ingrijirea acestora timp de 5 ani (din taxa de participare, 20 de euro vor fi folositi in acest scop si 10 euro vor fi pentru sprijinirea activitatii asociatiei).

Ne vedem acolo!

Organizatorii maratonului din Australia ne-au dat o editie tiparita a Distance Running – revista oficiala a AIMS (Association of International Marathons and Distance Races) si a IAAF (International Association of Athletic Federations).

Intre timp, am ‘descoperit’ si colectia online a acestei publicatii, pe care o gasiti dand click pe poza…

Lectura placuta!! 🙂