Multumesc mult pentru sugestiile transmise in urma postului precedent, prin care iti ceream sprijinul cu idei pentru TEDx.

Am colectat ideile si le-am rezumat intr-un sondaj (click aici). Am marea rugaminte de a selecta una dintre ele, in jurul careia crezi ca ar trebui sa imi centrez discursul de la TEDx. Multumesc muuuult 🙂

PS – daca nu poti accesa sondajul, inseamna ca: a) s-a depasit limita de respondenti admisa de site sau b) ai mai raspuns la acest survey 🙂 sau c) am postat gresit link-ul…

Nu va speriati, nu cer bani (desi cred ca as avea ce sa fac cu ei…) :).

Pe 15 octombrie (2010) voi fi speaker la conferinta TEDx de la Palatul Parlamentului din Bucuresti si sper ca, impreuna cu ceilalti vorbitori, sa realizam un eveniment memorabil…

Experienta mea in domeniul conferintelor de amploare este = zero, asa ca va fi un mare challenge sa tin un discurs de 18 minute in fata a 1000 de oameni (+ multi alti privitori online…). Deja am mega-emotii, imi tremura un pic picioarele dar ma incurajez cu gandul ca se va termina cu bine, ca si celelalte ‘provocari’ de pana acum (desi in locul unui discurs public as prefera sa imi infrunt alte temeri, gen: zborul cu avionul, mangaierea unui sarpe boa etc. :)).

Pentru ca imi doresc un speech nu doar bun, ci unul extraordinar (care sa placa, sa inspire, sa includa informatii folositoare pentru cei interesati sa isi imbunatateasca ‘viata de dupa serviciu’ si, mai ales, de care sa fie mandri toti cei care ma cunosc – inclusiv fiul meu Alex, care a implinit ieri 2 ani :)), am nevoie de suportul TAU:

Ce crezi ca ar trebui sa includ in discurs? Ce te-ar interesa sa auzi / afli? Ce te-ar determina sa spui: „Ce speech tare!!!” ?

Asadar…ceva sugestii pentru conferinta TED?!

Cu multumiri anticipate!!!

Andrei speaker-ul 🙂

Drumurile (adica task-urile de la serviciu :)) m-au dus saptamana trecuta pe meleaguri iesene, impreuna cu prietenul si colegul meu de birou (si de alergari) George.

Fiind vorba despre o deplasare de 3 zile, nu puteam rata ocazia de a ne antrena si am profitat joi de suportul unui alt coleg ‘de breasla’, maratonistul Cristi Ungureanu, despre care va povesteam acum cateva luni pe blog si pe care imi pare bine ca l-am cunoscut personal, in sfarsit!

Cine se scoala devreme, departe ajunge…asa ca ne-am trezit la 5.30 si la 6 ne-am intalnit cu Cristi in fata pensiunii unde am fost cazati (multumim pentru punctualitate si pentru ‘imortalizarea’ alergarii!).

Ca distanta, nu a fost un antrenament foarte lung (12-13 km), dar cu urcari si coborari care mi-au amintit ca urmeaza sa particip la maratonul Everest-ului 🙂

Nu pot da prea multe detalii geografice (stiu doar ca am plecat din zona Ciric si am ajuns pana in Rediu-Aldei), dar gasiti pe blog-ul lui Cristi detalii despre traseu si multe poze, cu peisaje superbe. In caz ca ajungeti in Iasi si vreti sa alergati…va recomand cu caldura acest traseu!

Multumesc inca o data lui Cristi pentru disponibilitate si pentru inspiratia alegerii unui traseu superb si sper sa alergam si la o competitie oficiala!

In rest…am revenit in Bucuresti, unde temperaturile de 36-37 imi fac alergarile mult mai grele, dar sunt ocazii excelente de a pregati maratonul din Sahara (februarie 2011) :).

Am fost invitat ieri dimineata la Radio Romania Actualitati, unul dintre posturile de radio cele mai interesate de maratoanele mele (multumeeesc!! :)).

Puteti asculta discutia cu Felix Crainicu dand click pe poza .

De asemenea (pentru cei interesati…), gasiti aici alte aparitii in mass-media pe tema maratoanelor mele de la Polul  Nord si din Australia.

Pot sa afirm ca, usor-usor, se mai ‘dilueaza’ teama de a vorbi in public… 🙂

O zi excelenta va doresc!

PS – La multi ani, mama!!!

Dupa alte 2 zile de drum (zbor + escale), pe ruta Sydney – Dubai – Istanbul – Bucuresti, sunt din nou acasa… Cat de bine este sa ii revad pe cei dragi, dupa ce am fost plecat intr-un nou ‘capat al lumii’.

Fiul meu, Alex, care in curand va implini 2 ani, a facut progrese enorme in ceea ce priveste capacitatea de a construi propozitii. Daca inainte de a pleca in Australia folosea maxim 2 cuvinte pentru a construi o propozitie, acum m-a intampinat spunand „tata… avionul… cangul… alelgat” 🙂

Asadar, Polul Nord a trecut, acum si Australia. Urmeaza Istanbul in octombrie, Antarctica in decembrie si cele 4 competitii din 2011. Ma bucur ca nu am prea mult timp de repaus intre maratoane; in acest fel ma asigur ca nu ies din forma si nici nu exista sansa de a ma ‘culca pe o ureche’ 🙂

Sunt in grafic cu inscrierile la urmatoarele 6 maratoane, mi-am achitat sumele cerute ca avans – mai ramane sa fac rost de diferenta…

Am postat pe blog (in sectiunea „POZELE MELE„) toate fotografiile facute in Australia – pentru ca multe dintre ele merita vazute…

Multumiri inca o data celor care sunt alaturi de mine si imi citesc blogul!!!

Andrei

Ma declar fascinat de Sydney!

Desi sunt aici de mai putin de 2 zile, pot spune ca m-am indragostit de acest oras. Are cate ceva din toate locurile frumoase pe care le-am vizitat pana acum: energia si diversitatea New York-ului, atmosfera Boston-ului, romantismul Tel Aviv-ului, yachturile St. Tropez-ului, barurile din Londra, verdeata din Munchen, palmierii din Barcelona, amabilitatea si bucuria de a trai a oamenilor din Havana, porumbeii Veneziei, convietuirea cu animalele si facilitatile extraordinare (= respect) pentru persoanele cu dezabilitati – ca in Montreal… 

In plus, un farmec aparte si multi, foarte multi oameni care merg cu bicicleta sau alearga pe faleze de dimineata pana noaptea, indiferent daca ploua sau nu (se vede ca au organizat olimpiada :)).

In ce ma priveste, incerc sa profit la maxim de cele 2 zile si jumatate pe care le petrec aici, asteptandu-mi avionul. Astazi aveam in plan sa vad opera, sa ajung la gradina zoologica, sa ma urc pe Harbor Bridge si sa vad balenele din largul portului.

Pentru ca a plouat in prima parte a zilei si, in plus, valurile mari ale Pacificului au cauzat anularea iesirilor in larg pentru a ne intalni cu balenele, am amanat pentru maine aceasta activitate. Tot pentru maine am lasat si urcatul pe pod.

In schimb, am fost la gradina zoologica, care este SUPERBA (de abia astept sa revin aici cu familia, cred ca fiul meu o sa fie incantat sa mangaie girafe, canguri, koala…) si am vizitat opera din Sydney (fara comentarii :)). Curiozitatea de a vedea cel mai mare ecran IMAX din lume m-a facut sa vizionez un documentar 3D de 45 de minute despre Tahiti si surferi. Foarte tare!!!

Cam atat pentru azi. Maine sper sa fie frumos si sa vad balenele, sa urc pe pod si, in plus, sa ajung pe Bondi sau Manly Beach pentru o lectie de surfing. Nu de altceva, dar vreau sa imi incarc bine bateriile, pentru ca de luni ma intorc la serviciu si vreau sa termin cu succes cateva proiecte :).

Pe curand,

Andrei calatorul

Tocmai s-a incheiat festivitatea de premiere si m-am intors fericit in camera!! Fericit eram si ieri, pentru ca am reusit sa termin maratonul in mai putin de 4 ore, dar astazi am aflat rezultatele maratonului…

In primul rand, festivitatea de inchidere a maratonului a fost una exceptionala. La polul opus celor cu mult zgomot si artificii, organizatorii ne-au dus in mijlocul desertului, unde de regula se desfasoara programul turistic Sounds of silence si ne-au oferit o incursiune in spiritul culturii aborigene. Din nou, am ascultat o ‘partitura’ de Didgeridoo, am vazut un asfintit fenomenal, am testat o noua reteta de cangur si crocodil si, cel mai impresionant, am primit o adevarata lectie de astronomie.

Pe un cer incredibil de senin (astrele se vedeau ca la noi la munte) organizatorii ne-au aratat principalele constelatii, ne-au explicat cum se orientau in antichitate navigatorii (ce repere aveau), ne-au pus la dispozitie telescoape pentru a ne uita la Saturn, Venus si Marte si ne-au povestit semnificatia catorva constelatii pentru aborigeni. De acum, bolta cereasca o sa mi se para mai familiara si in emisfera sudica :).

Festivitatea de premiere a adus si niste cifre: 178 de participanti din 11 tari (Australia, Noua Zeelanda, Japonia, India, Canada, SUA, Germania, Luxemburg, Danemarca, Romania si Ungaria), din care 82 barbati / 96 femei (o proportie mai rar intalnita la maratoane, unde de regula predomina alergatorii de sex masculin).

Cel mai bun timp la masculin a fost 3:07:26 (Robert Wooley, Australia) iar la feminin 3:12:38 (Deborah Cropper, SUA). Ultimul participant a incheiat cursa in aproape 7 ore (timpul limita admis al cursei fiind de 8 ore).

In ceea ce ma priveste, rezultatele mele la maratonul din desertul australian au fost:

– timp de 3:58:53.

– locul 3 la masculin, categoria 18-34 ani. M-au invins australienii Robert Wooley (3:07:26) si  Joe Godsell (3:23:08). 

– locul 20 la masculin, in clasamentul general (deci estimarea mea de ieri a fost corecta :).

– locul 27 in clasamentul tuturor participantilor la maraton (m-au invins 7 distinse doamne :)).

– (‘consolare’) am avut cel mai bun timp dintre alergatorii straini (adica non-australieni) la categoria de varsta mentionata mai sus :).

Cu ce raman dupa acest maraton, in afara unor cifre si medalii?

In primul rand, cu amintiri extraordinare. Locuri superbe, experiente inedite.

Cu noi prieteni / amici, din toate colturile lumii.

Cu bucuria ca am alergat un nou maraton (al doilea din viata mea) si l-am terminat in timpul propus, ceea ce inseamna ca antrenamentele si pregatirea din ultimele luni au meritat efortul.

Cu satisfactia de a imi fi reprezentat tara cu mandrie. Desigur, nu a fost olimpiada sau campionat mondial, dar m-am asigurat ca macar 200 de oameni (concurenti + organizatori) plus multi altii care vor intra pe site-ul competitiei si vor vedea imagini de la maraton isi vor aminti de tricolorul nostru. De altfel, colegii de competitie imi spun „the man with the flag” :).

Ca am mai dovedit inca o data (in primul rand mie :)) ca se poate! Adica se poate sa ai un serviciu si o familie si, cu toate acestea, sa iti gasesti suficient timp pentru antrenament…

Ce urmeaza? Maine la pranz plec spre Sydney, unde voi sta 3 zile. Mi-am propus sa vad celebra lor opera, sa fac putin alpinism pe podul lor din port si sa admir orasul de la 130 de metri, sa inot cu rechinii la Oceanarium, sa vad balenele din largul oceanului, sa vizitez gradina zoologica (macar acolo sa vad canguri, pentru ca pana acum l-am vazut doar in farfurie…), sa vizitez plajele (Bondi, Manly) si sa iau o lectie de surfing, sa ma plimb pe strazi si, evident, sa ma mai hidratez cu cateva beri australiene :).  De asemenea, am acceptat invitatia unui maratonist din Sydney (Bruce Veenstra, participant la competitia de ieri) de a face un tur al orasului in alergare (maxim 15-20 km, de ‘revenire’), impreuna cu alti concurenti care mai raman in oras pentru cateva zile. Recunosc ca mi-am propus cam multe pentru 3 zile, dar vreau sa profit la maxim de timpul petrecut in Sydney (cine stie cand mai ajung pe aici…)

Brb 🙂

Andrei, the ‘mate’

Acum 1 an ma uitam cu admiratie pe net la prezentari ale unor speakeri din intrega lume, reuniti sub egida TED. Nu mi-as fi imaginat atunci ca voi ajunge vreodata sa fiu invitatul lor ca guest-speaker si sa vorbesc in fata a 1.000 de oameni!

Anul acesta, pe 15 octombrie, cu cateva ore inainte de imbarcarea catre maratonul de la Istanbul, voi vorbi la TEDx Bucharest, alaturi de invitati de prestigiu.

Sper sa ma ridic la nivelul acestora!! :).

PS – conceptul este simplu: fiecare invitat are la dispozitie maxim 18 minute pentru a prezenta un speech care sa inspire. Tema de anul acesta este: „Honestly, I didn’t know„.  Sincer, acum stiti si va rog sa imi tineti pumnii… 🙂

A fost greu, dar s-a incheiat cu bine. Au mai ramas doar 6 maratoane de alergat 🙂

Cand am planificat participarea la cele 7 competitii, imi propusesem sa alerg sub 4 ore in Australia, sub 3 ore si jumatate la Istanbul, sub 6 ore in Antarctica…

Astazi mi-a iesit, am fost cu 1 minut sub target. Si acum, o mica poveste a maratonului…

Aseara m-am bagat in pat pe la 20.00, sperand ca o sa dorm pana azi dimineata la ora 5, cand urma sa se dea trezirea. Emotiile, dorul de casa si fusul orar mi-au dat peste cap intentiile, nereusind sa dorm mai mult de 3 ore… 🙁

La 5 am deschis usa balconului si am crezut ca a venit crivatul: vant si o temperatura spre 0. La 6 am fost la micul dejun iar la 7 eram deja la locul de start al maratonului, situat la aproximativ 10-15 minute de hotel (cu autocarul).

Au fost aproximativ 200 de participanti, dar nu stiu cati dintre ei au participat la maraton, cati la semi-maraton, cati la cross etc.

La 8.05 s-a dat startul pentru maraton si semi-maraton, odata cu rasaritul soarelui. Mi-a placut foarte mult atmosfera creata inainte de start de un virtuoz in Didgeridoo (buciumul ala aborigen…).

Am facut o cursa foarte buna in primii 7-8 km, conducand plutonul. Problemele au inceput odata cu cresterea temperaturii (pe la 8.30 erau deja vreo 15 grade), eu fiind imbracat destul de gros. In plus, am optat pentru trail shoes (mai grei si mai rigizi) in detrimentul pantofilor ‘clasici’ de alergat, imaginandu-mi ca sunt mai potriviti pentru desert (dar m-am inselat…).

La jumatatea cursei (kilometrul 21) aveam un timp de 1 ora si 50 de minute, ceea ce ma mentinea ‘in grafic’. Terenul era o combinatie intre poteci batatorite si portiuni nisipoase cu ceva tufisuri. Diferenta de nivel decenta – doar 3 dealuri de urcat & coborat.

Oboseala a aparut pe la kilometrul 28 si m-a incetinit pana pe la km 36, cand am aflat ca mai am doar vreo 25 de minute pana baremul autoimpus de 4 ore. Suplimentele nutritive de la Coral Club – un baton de spirulina si o capsula de Microhydrin (nanoclusteri, faina de orez si ulei de orez) m-au readus in forma si am facut cei mai rapizi 6 km din viata mea. Evident, pe masura ce ma apropiam de km 42, fiecare kilometru devenea mai lung, terenul mai inclinat, temperatura mai ridicata (la pranz au fost 25 de grade), setea mai mare, durerile musculare mai acute…

Cand am vazut indicatorul cu ‘km 42’, am crezut ca visez frumos… Ultimii 200 de metri i-am facut cu tricolorul nostru in brate, ca sa invete si australienii drapelul nostru… 🙂   

Asadar, 3h 59 – dar mai am de asteptat pana maine pentru a afla pe ce pozitie m-am clasat. Estimand numarul celor care m-au depasit, cred ca sunt in primii 20-30. Am aflat, totusi, ca maratonul a fost castigat cu 3h 07, ceea ce ma face sa fiu si mai multumit de timpul meu.

In rest, maratonul s-a prezentat foarte bine ca logistica – puncte de ‘adapare’ din 3 in 3 km, catering excelent si organizare perfecta la capitolul timing.

Maine seara are loc festivitatea de inchidere, iar luni plec catre Sidney. Dar nu am de gand sa astept pana atunci pentru a bea o bere, o sa ma duc sa o beau chiar acum, pentru ca o astept de vreo 2 luni… 🙂 🙂

Pe curand!

Andrei maratonistul 

…doar cu sos barbeque :).

Fac parte din categoria celor care cred ca experientele noi te imbogatesc spiritual si iti stimuleaza creativitatea…

In afara locurilor vazute si a oamenilor intalniti in Australia, am avut sansa de a degusta aseara friptura de cangur, frigarui de crocodil si mezeluri din emu. Dincolo de groaza pe care o produc celor cu un stomac sensibil si iubitorilor de animale povestind acest lucru si trecand peste faptul ca habar n-aveam ca aceste 3 animale pot ajunge subiect de gratar, pot sa spun ca sunt acceptabile la gust, mai ales dupa regimul prepoderent vegetarian (carbohidrati din legume, fructe, paste etc.) pe care l-am tinut in ultimele luni si pe parcursul caruia am simtit nevoia de ceva proteine. Mergea si un pic de bere sau vin dar…de maine incolo (dupa maraton) :).

Azi noapte am recuperat cele 2 zile de nesomn, culcandu-ma pe la 19.30 (o noua premiera pentru mine!) si trezindu-ma dimineata in jur de 10.00, cu o pauza pe la ora 1, cand am stat treaz vreo 2 ore si m-am uitat la un serial (Flash Forward), pana cand mi-a venit din nou somnul…

Privind azi noapte pe cer, am descoperit un lucru interesant: nu recunosc nicio stea sau constelatie! Nu ca as fi vreun specialist in astronomie, dar totul arata altfel decat in emisfera nordica. Ma bucur si de acest element de noutate pe care l-as fi ratat daca nu ma trezeam cu noaptea in cap…

Toata dimineata a plouat pe rupte si a fost destul de racoare (vreo 5 grade), dar acum este destul de placut, iar organizatorii ne-au spus ca nu se anunta ploaie pentru maine, la ora maratonului. Asa sa fie!

Pana atunci, incerc sa ma obisnuiesc cu faptul ca aici se circula cu masina invers decat la noi (au volanul pe dreapta) si, din cauza asta, trebuie sa fiu mai atent atunci cand traversez (adica sa ma uit unde trebuie…). Si de asemenea, ma duc sa ma culc (chiar daca de abia este ora 20.00 :)), pentru ca maine la ora 5 a.m. se da trezirea. Revin cu vesti (cat mai bune, sper), la intoarcerea de la maraton.

O zi minunata va doresc!

Andrei somnorosul