Nu am crezut ca o sa zbor vreodata aproape 15 ore in continuu si sa vad 7 filme unul dupa altul…

Zborul Dubai – Sidney a fost cumplit de lung, dar excelent din punct de vedere al serviciilor Emirates-ului. Airbus-ul A380 este cu adevarat exceptional, iti inspira multa siguranta si iti ofera mult confort – chiar si la ‘economic’. Este o experienta pe care o recomand tuturor.

Chiaunit de somn (asta e, nu pot dormi in avion!), am ajuns la Sidney la ora locala 7 a.m. Dintre toti pasagerii (peste 500), autoritatile de imigrare au luat la puricat 3: un pakistanez, un chinez si un…roman (fireste :)) – respectiv pe subsemnatul. In afara unui control proctologic (de care am scapat, slava Domnului!), mi-au intors pe dos toate bagajele, mi-au adresat zeci de intrebari si s-au uitat pe toate hartiile pe care le-am adus cu mine (ce inspirat am fost ca mi-am tiparit bilete de avion, confirmarea inregistrarii la maraton, vouchere-le de cazare, viza electronica etc., alftel cred ca mai eram si acum in Sidney…). Au ramas cam blocati la povestea mea cu maratonul pe 7 continente (m-au crezut de abia dupa ce le-am aratat tricoul de concurs, pe care am imprimata lista lor), nu prea intelegeau cum poate un roman sa faca asta fara intentia de a ramane pe undeva…

Dupa 1 ora si jumatate (!) mi-au pus in pasaport viza de intrare si am reusit sa prind zborul Qantas (liniile aeriene australiene) de la 9.30 catre Ayers Rock. Un zbor de aproape 4 ore, fara incidente si in care am admirat de la 10.000 de metri (atunci cand nu erau nori) un peisaj selenar (desert cat cuprinde…).

Organizatorii maratonului ne-au intampinat la aeroport si ne-au dus la locurile de cazare. Pe drum, am fost pusi in garda in privinta temperaturii, care la ora pranzului este foarte ok – in jur de 22 de grade, dar care scade seara si dimineata pana aproape de 0, deci trebuie sa avem haine groase cu noi daca ne indepartam de hotel.

Resort-ul este situat la aproximativ 5 km de aeroport si vreo 10 km de muntele Uluru, cu care nu m-am putut abtine sa nu fac o poza inainte de a scrie aceste randuri…

Chiar daca am in cap doar dorinta de a dormi, trebuie sa mai aman somnul, pentru ca la ora 16.00 este programata sedinta tehnica si trebuie sa imi iau numarul de concurs, sa aflu programul detaliat pentru urmatoarele zile etc.

Din cate am inteles de la organizatori, vor fi in jur de 100 de concurenti. Cu unul dintre ei (un american – Cristopher) m-am conversat in autocar. Pe 31 iulie, daca va termina maratonul australian, va intra in clubul 7 continents. Imi plac americanii astia, fiindca sunt simpatici si alearga mult :).

Pe curand,

Andrei zburatorul

Am promis ca, daca ma voi afla ‘in civilizatie’ (adica voi avea acces la net…), va voi tine la curent cu ‘expeditia’ mea australiana. Sunt in Dubai, e ora 6 dimineata (5 ora Romaniei), mi-am facut somnul ‘de frumusete’, m-am conectat si va scriu…

Am plecat din Bucuresti ieri dupa-amiaza la 16.30. Prima destinatie: Istanbul. Zborul ar fi trebuit sa dureze in jur de 1 ora si 15 minute, dar a durat 2 ore, pentru ca ne-am invartit deasupra aeroportului Ataturk pana am avut permisiunea de a ateriza. Adaugand la asta si faptul ca am plecat cu ceva intarziere din Bucuresti iar zborul catre Dubai era la 19.30…a trebuit sa alerg pentru a prinde urmatoarea cursa (dar niciodata nu strica un sprint :)).

Calatoria catre Dubai a fost excelenta, cu exceptia faptului ca  paranoicul din mine („fan” al emisiunilor cu avioane de pe National Geographic) a vazut o ‘chestie’ desprinsa pe aripa (am marcat cu un cerc rosu in poza) si am anuntant instant echipajul avionului, care m-a asigurat (in frunte cu pilotul) ca „nu e nicio problema”… O stewardesa a vrut sa fie simpatica si m-a rugat sa semnalez orice problema ar aparea, de exemplu daca iese fum (!!!). 

Am ajuns in Dubai pe la 1 noaptea (ora 24 in Romania) si prima mea grija a fost sa caut un loc in care sa dorm, avand in vedere ca avionul catre Sidney pleaca la 10 dimineata si, din cate ma cunosc, nu pot dormi in avion (si, in general, in pozitie verticala sau semi-verticala, cum este la clasa economic). Pana sa reusesc asta, m-a cam furat peisajul. Este incredibil ce au putut sa construiasca oamenii astia in desert. Un mega aeroport (din cate am citit, este cel mai mare din lume), cu un terminal imens si o gramada de duty-free-uri, restaurante, SPA-uri, lounge-uri, hoteluri si tot felul de magazine, majoritatea de lux…

…Dar cum orice investitie trebuie amortizata, nu putea face exceptie aeroportul din Dubai. Primul soc: daca vrei sa dormi la hotel, camera costa aproape 50 de euro pe ora! In acest caz, iti ramane sa testezi podeaua de marmura a aeroportului (vezi poza din stanga), sa stai treaz (iti dai seama cat economisesti ?!:)) sau sa te lipesti de un lounge. Am gasit unul singur (evident, contra cost, dar mult mai ieftin decat camera de hotel) in care te primeau fara sa fie necesara prezentarea unui bilet business / first class sau a unui credit card de platina, titan, gaz metan etc… 🙂

Spre dezamagirea mea, in acest loc (se numeste Marhaba lounge, in caz ca faceti escala in Dubai si aveti nevoie de nani) nu au paturi sau chaise longue-uri care sa permita un somn decent, dar – creativ ca orice roman – am incropit un fel de pat din cateva fotolii :). Nu am dormit mult – vreo 4 ore, cu ceva intermitente cauzate de zgomotul ‘de fond’, dar sunt bune si astea, sunt sigur ca vor conta pe parcursul maratonului din 31 iulie… 

Cam atat din Dubai, ma duc sa ciugulesc ceva si sa fac un dus (da, au dusuri in aeroport!!). Urmatoarea oprire: Sidney – unde o sa ajung pe 29 iulie, la 6 dimineata (diferenta de fus orar este de +9 ore, adica in Romania va fi inca 28 iulie…). Dupa o escala de vreo 3 ore, decolez spre Ayers Rock, unde voi ajunge in jur de ora 13.00 si unde de abia astept sa dorm!! 🙂

Pana atunci, urmeaza cursa de 14 ore Dubai – Sidney, care sper sa fie indulcita de faptul ca zbor cu cel mai mare avion din lume (Airbus A380). Daca are coridoare suficient de mari, ma gandesc sa fac un antrenament :). Pe curand!

Andrei cangurul

Din nevoia de siguranta am ales un serviciu stabil, in loc de a deveni antreprenor.

Din nevoia de recunoastere am ales sa fiu printre cei mai buni in ceea ce fac la birou.

Din nevoia de apartenenta ma aflu constant printre cei care imi impartasesc valorile si idealurile. Si ma simt atat de atasat de parinti, rude, prieteni si colegi.

Din nevoia de confort si a unui echilibru sufletesc am ales sa ma casatoresc cu femeia pe care o iubesc.

Din nevoia de a imi satisface placerile am devenit un gurmand.

Din nevoia de a lasa ceva in urma si de a ma simti implinit biologic am ales sa fiu tata.

Din nevoia de libertate am ales sa calatoresc in intreaga lume.

Din dorinta de a imi depasi temerile si conditia de „om de birou”, am ales sa alerg la maratonul de la Polul Nord, iar acum urmeaza 7 maratoane pe 7 continente.

Din patriotism, vreau sa contribui la cresterea stimei noastre de sine si sa arborez drapelul nostru acolo unde nu a mai ajuns pana acum. Inclusiv in Australia, langa masivul de mai jos…

Sa ne revedem cu bine pe 6 august!

Andrei, alergatorul extrem.

Salutari din Cluj!

Saptamana aceasta am fost intr-un turneu prin Timisoara si Cluj, unde am sustinut un training de vanzari („intalniri memorabile cu clientii nostri”) pentru colegii din UniCredit Leasing. Fiind plecat de acasa pentru o saptamana, nu puteam lasa antrenamentele de o parte, asa ca am avut grija ca hotelul ales sa fie intr-o zona unde pot alerga (preferabil parc sau complex sportiv).

Intrucat maratonul din Australia bate la usa (peste 4 zile plec!!), am crescut numarul si intensitatea antrenamentelor (ingras porcul in ajun :)). Am facut cate 2 antrenamente pe zi, 30-40 de minute dimineata (ca sa incep ziua bine…) si 2 ore-2 ore si jumatate dupa-amiaza/seara.

Ma bucur ca am reusit sa cobor sub 70 de secunde per tura (400 m) si ma invart in zona 70-80” la fiecare tura rapida. Includ la fiecare antrenament principal cel putin 15  ‘lansari’ (alternate cu alergari usoare: 120-140 secunde / tura).

La Cluj, am vizitat o gradina botanica impresionanta, pe care v-o recomand cu bucurie. Am profitat de ocazie si m-am pozat in curtea cresei studentesti de langa Gradina Botanica, unde mama si tata (studenti la Cluj in perioada in care eram bebelus…) m-au invatat sa fac primii pasii si unde am alergat pentru prima data :).

Tot la Cluj, in parcul sportiv universitar (un loc excelent pentru antrenemente!), colegul,  co-trainer-ul si bunul meu prieten George Bragadireanu a avut ideea de a imi lua un ‘interviu’ in miscare, pe care va invit sa il vedeti :)…

In urma cu aproape 20 de ani(!!), eram in clasa a 10-a la liceul Jean Monnet din Bucuresti si chiuleam pentru a face muzica impreuna cu 2 colegi, Razvan si Lucian. Astfel, a aparut o formatie care mai tarziu (pe la sfarsitul anilor ’90), avea sa mai includa 2-3 membri (Alin si Paul, iar ulterior Dragos) si sa ajunga la un oarecare nivel de notorietate si succes comercial (Gaz pe Foc).

In 1999, Razvan a iesit din trupa si s-a dedicat carierei sale medicale (acum este doctor la spitalul Fundeni si face niste colonoscopii senzationale, din cate am auzit :)), iar in 2000 a fost urmat de subsemnatul, care a preferat o slujba sigura si a optat pentru sistemul financiar-bancar (unde lucrez si in prezent).

Daca eu, Razvan si Alin suntem casatoriti si cu copii (toti avem baieti!!), a venit randul lui Lucian sa se aseze la casa lui :).

Draga Lucian si draga Ema, va dorim o viata frumoasa si cat mai multi copii!! Pentru inceput, faceti un baiat, ca sa completati lista de mai sus. Cine stie, poate ii ajutam sa isi faca o formatie. Sau echipa de atletism (stafeta :)).

Au mai ramas 11 zile pana plec in Australia (yuuu-huuu!!) si am primit o veste buna: o sa zbor cu cel mai mare avion de pasageri din lume, Airbus A380-800! Astfel, imi satisfac o mare curiozitate, transformata de ceva timp in dorinta si, din fericire, care nu va avea timp sa ajunga obsesie :). O alta curiozitate este de a vedea ‘in actiune’ serviciile mult laudatei companii Emirates si sa folosesc exemplul lor in training-urile de customer experience…

Sper sa nu fie doar cel mai mare avion, dar sa imi si ofere o experienta mult mai placuta decat alte avioane, in ceea ce priveste confortul la drum lung (14 ore fara oprire!). Si, bineinteles, sa mai vindece un pic din frica mea de avion…

Daca in aventura Polului Nord am schimbat 5 avioane si 1 elicopter, nici drumul catre desertul australian nu este mai prejos. Chiar daca schimb ‘doar’ 4 avioane, voi petrece in ele un timp aproape dublu decat in experienta anterioara. Traseul va fi urmatorul (in paranteza este durata zborului):

27 iulie: Bucuresti – Istanbul (1:15)

27 iulie: Istanbul – Dubai (4:15)

28 iulie: Dubai – Sidney, cu A380 (13:50)

29 iulie: Sidney – Ayers Rock (3:40)

31 iulie: Australian Outback Marathon

2 august: Ayers Rock – Sidney (2:50)

2-5 august: stau in Sidney, vreau sa merg la opera…

5 august: Sidney – Dubai, din nou cu A380 🙂 (14:35)

6 august: Dubai – Istanbul (4:40)

6 august: Istanbul – Bucuresti (1:15)

Partea mai putin vesela a drumului este ca voi petrece ceva timp prin aeroporturi (de exemplu, in Dubai voi sta 9 ore la dus, 6 ore la intors), deci voi avea ocazia de a experimenta somnul pe banca…

Partea buna a lucrurilor (comparativ cu experienta de la Polul Nord) este ca voi fi ceva mai aproape de civilizatie si voi putea posta mai des pe blog povestiri, poze etc.

Sper sa intalnesc si canguri…sunt pe “to do / to see list”-ul meu…

PS – multumesc Daniel (Travel House) 🙂

In urma cu vreo 3 luni anuntam pe acest blog ca imi vand masina si o inlocuiesc cu bicicleta. De atunci, Ibiza mea doarme in garaj (am scapat de Casco!!!) si isi asteapta cu drag ofertantii (niciunul pana in prezent, dar mizez pe faptul ca in 15-20 de ani va deveni o masina clasica si ii va creste pretul :)).

…Si daca masinile nu prea se vand in perioada asta (am inteles ca  oferta > cererea…), m-am gandit sa imi calc pe inima si sa vand un obiect unic, fara concurent, dedicat colectionarilor si / sau filantropilor din aceasta tara: SINGURELE TOBE DIN LUME CARE AU AJUNS VREODATA LA POLUL NORD!

Pretul de pornire al licitatie poate parea exagerat (e dublu comparativ cu Seat-ul), dar numai eu stiu cat le-am carat peste tot in drumul catre si dinspre Polul Nord, cata grija am avut de ele si cat de mult mi-au inghetat mainile cand am cantat la ele acolo (vezi finalul filmului salvat aici…).

De ce le vand? Pentru ca mi-am propus sa alerg cate un maraton pe fiecare dintre cele 7 continente si, deocamdata, nu am facut rost de fonduri decat pentru 2 dintre ele (Australia si Istanbul). Sunt 100% sigur ca voi face rost de bani si pentru celelalte 5 – mai ramane de vazut cum :). Partea buna a cautarilor mele este ca imi pun constant la treaba creativitatea…

Un alt motiv pentru care le vand…il gasiti in anuntul de vanzare. Daca este cineva interesat, click pe poza de mai sus pentru a fi directionat catre Okazii.ro.

Va tin pumnii la licitatie 🙂

Chiar daca a durat ceva timp, organizatorii maratonului de la Polul Nord ne-au trimis un film de 15 minute despre editia din aprilie 2010. Ma puteti vedea si pe mine pe acolo, pe undeva, in partea a doua… :). Vizionare placuta!!

4 saptamani pana la maratonul din desertul australian!

Nu mai am rabdare, imi vine sa ma urc in avion si sa ma iau la intrecere cu cangurii…

Antrenamentele merg bine, ma simt in forma si cele 36 de ore de drum care ma asteapta pana la muntele Uluru nu mi se mai par atat de multe…

Cam atat pentru astazi, incep sa imi fac bagajul!!

PS – alaltaieri a fost ziua mea, am implinit 34 de ani. Frumoasa varsta! 🙂

Ma simt vinovat ca nu am mai scris nimic de ceva timp, dar am o scuza: am fost in concediu!

O vacanta la care visam de prin ianuarie, cand imi doream sa trec cat mai repede de perioada antrenamentelor si experientelor la minus zeci de grade si sa ajung pe o plaja, sa stau toata ziua la soare, sa ma relaxez, sa ma joc cu fi-miu, sa ma plimb cu iubita mea sotie, sa mananc o tona de fructe, sa beau un  hectolitru de sucuri (inclusiv de hamei si malt :)), sa dorm macar 8 ore pe zi  si sa alerg pe malul marii…

Am ales o destinatie de vacanta perfecta pentru intentiile mentionate mai sus, una dintre putinele pe care o vizitez pentru a doua oara, respectiv Belek (Antalya), unde am mai fost si acum 2 ani.

Nu am uitat ca ma asteapta cateva maratoane si am profitat la maxim de zilele petrecute acolo pentru a merge la sala si a ma antrena. Cred ca nimic nu se compara cu alergatul pe plaja la rasaritul soarelui…

Am facut – in medie – 2 antrenamente pe zi (alergat + sala), la care am adaugat si 40-50 de minute de inot (sau, ma rog, balaceala in piscina sau in mare). Dieta s-a bazat pe multe, multe, multe fructe, paste, orez, legume, peste, dar si ceva kebab si baclavale :).

Odihnit (in primul rand psihic :)), bronzat si cu forte noi, am revenit in tara si am reluat serviciul si antrenamentele ‘urbane’. Nu de altceva, dar a inceput numaratoarea inversa pentru Australia…

Pe curand!