Plecarea spre tara este programata de abia maine la pranz, asa ca am profitat de ziua de azi pentru o noua experienta: un safari in Africa…

Adrenalina, animale in libertate, o masina de teren ‘tunata’pentru astfel de incursiuni si un sentiment de libertate si apropiere de natura pe care ai ocazia sa il simti foarte rar…

Pe foarte scurt:

> Am vazut “the big five” (elefant, leu, rinocer, bivol, leopard) in actiune, in mediul lor…

> Am avut pulsul 200 si ceva cand am stat la 5 metri de 3 lei, fara a avea vreun gard intre noi (din fericire, erau bine hraniti si nu pareau deranjati de prezenta noastra…)

> Emotii am avut si in apropierea rinocerilor si a elefantilor, care nu doar ca sunt ENORMI, dar pot fi si imprevizibili (de exemplu, elefantul isi folosea trompa pentru a arunca in noi cu crengi si pietre!!)…

>  Ne-am amuzat teribil cu 2 girafe (sunt animale foarte simpatice…)

> Am elucidat si misterul zebrei (este alba cu dungi negre sau invers? :))…

> Ne-am plimbat printre diverse specii de antilope si ne-am reintalnit cu prietenii nostri din zilele trecute – strutii…

Maine ma intorc la leii nostri (cei grei :)). Urmeaza un zbor de 2 + 11 + 1 ora (Cape Town – Johannesburg – Istanbul – Bucuresti) , apoi…la birou.

Sa ne vedem cu bine!

Sa incep cu inceputul: scuze pentru inactivitatea blog-istica din ultimele zile (promit sa ma revansez luna viitoare in Himalaya!). Am ajuns in Africa de Sud si peisajul m-a fermecat prea mult pentru a mai ajunge la calculator 🙂

Si acum, sa revin la obiectul vizitei mele in cel mai sudic stat al continentului african, respectiv ultra maratonul Two Oceans, supranumit “Cel mai frumos maraton din lume”.

In primul rand, isi merita pe deplin (re)numele! Desigur, nu am alergat in toata lumea, dar raportat la ce am vazut pana acum… locul 1!

Vremea. Localnicii spun ca am avut noroc, nu au mai vazut vreme atat de frumoasa in aceasta perioada (suntem in plina toamna…) de ani de zile. Intr-adevar, chiar daca diminetile si serile sunt reci (in jur de 7-8 grade), restul zilelor au fost calduroase, 20-25 de grade, fara vant (lucru total anormal pentru Cape Town) si cer foarte senin.

Peisajul. Orasul se afla pe malul oceanului Atlantic si este strabatut de un munte (Table Mountain). Vegetatia: multi, multi, multi palmieri, dar si brazi. Fauna: pinguini (da, pinguini!!), care merg printre masini, struti in libertate si babuini (mai numerosi decat cainii nostri vagabonzi) care iti fura lucrurile daca nu esti atent, foci, balene, delfini… Ai impresia ca in Cape Town s-au contopit toate continentele 🙂 Si inca ceva: orasul este sigur, ne-am plimbat nestingheriti pe strazi si nu ne-am simtit in vreun moment amenintati…

Concursul. Daca pana acum mai vazusem organizare perfecta, Two Oceans Marathon mi-a aratat ca exista si ‘mai mult ca perfectul’. 56 de kilometri, 33 de puncte de alimentare cu apa, energizante, fructe etc. Pulverizoatoare de apa la fiecare 15 km pentru a te racori. Band-uri de muzica africana la fiecare 5 km, dansand si batand cu frenezie tobele. Mii de oameni aplaudand pe tot traseul, multi dintre ei scotandu-si o masuta si scaune in fata casei (majoritatea fara gard :)) si bandu-si linistiti cafeau impreuna cu familia in timp ce ne incurajau: “Good job!”, “”Well done!”. Startul s-a produs fix la ora stabilita (6.25 dimineata).

Dupa ce 8.000 de piepturi au cantat imnul Africii de Sud facandu-mi pielea gaina, in boxe a rasunat o varianta remixata a hitului din anii ’80 din Dirty Dancing (“Time of life”…cred) si cu totii am pornit, infruntand intunericul si cele 7 grade. Dupa jumatate de ora de alergat prin centrul orasului, rasaritul ne-a gasit pe marginea oceanului Indian, lasandu-ne pe multi dintre noi cu gura cascata: plaje cu nisip alb, valuri spumoase, case ca in povesti si un abur care se ridica usor-usor de deasupra oceanului. A urmat un urcus si ne-am trezit pe un drum de coasta, la vreo 500 de metri deasupra nivelului marii. Imaginati-va un Transfagarasan in care lacul Balea este oceanul Indian iar Vidraru este oceanul Atlantic si mai adaugati niste palmieri…

V-as putea povesti o luna intreaga despre Cape Town si ultra maraton, despre cultura africana, despre mixul cultural, despre ‘pulsul’orasului, despre calatoria la Capul Bunei Sperante si la Cape Point (cel mai sud-vestic punct al Africii, pe unde au trecut Bartolomeo Diaz si Vasco da Gama), intalnirea cu colegul de celula al lui Nelson Mandela, bucuria de a fi condus – pentru prima data in viata – o masina cu volanul pe dreapta etc. dar deocamdata ma limitez a va spune ca am terminat cu bine si cel de-a 4-lea ultra din viata mea, cu un timp cu putin mai mare decat cel pe care il anticipasem: 5 ore si 52 de minute – suficient pentru a ma clasa in prima jumatate (poate chiar in prima treime – maine o sa aflu exact) si a termina in timpul limita impus de organizatori (7 ore). Nu a fost simplu sa alerg 3 ultra in 4 saptamani, dar a meritat si sunt fericit ca am depasit cu bine aceasta mare ‘provocare’ (scuze pentru acest cuvant oarecum corporatist, dar nu am gasit altceva :)).

Un Paste fericit si…pe curand!!

PS – La multi ani, Stan!!…si multumesc din suflet pentru ceea ce faci pentru Hospice (si nu numai :))

Pentru cei care nu isi amintesc, Africa de Sud a fost dominata aproape 50 de ani de o politica de separare a populatiei ‘albe’ de cea de ‘culoare’, numita apartheid.

Traind in plina epoca Obama, Jay-Z, Beyonce, Tiger Woods, Denzel Washington, Hale Berry, Kobe Bryant, Didier Drogba sau multimea de fotbalisti din liga 1 autohtona :), apartheid-ul pare rupt dintr-un film SF…

Dar el a existat si peste 3 zile o sa aflu daca mai exista in mentalitatea sud-africanilor si o sa vad cu ochii mei ‘urmele’ lasate de acel sistem. Sau daca vechiul si celebrul banc cu „se vede ca nu esti de pe aici!” mai este de actualitate… 🙂

Trecand peste acest aspect al  istoriei Africii de Sud, tara este una spectaculoasa (din cate am inteles…), cu o multime de locuri frumoase si motive pentru a o vizita. Este incadrata de 2 oceane (Indian si Atlantic), are munte, plaje superbe, colonii de pinguini, orase colorate (ma refer la case!), diversitate culturala si, fireste, un ultramaraton de 56 de kilometri care uneste cele 2 oceane…

Tara lui Nelson Mandela si a vuvuzelei este o mare necunoscuta pentru mine si de abia astept sa o descopar…

Pe curand!