Pentru a povesti ‘filmul’ alergarii ma voi folosi de ‘stenogramele’ voluntarilor Hospice (multumesc Elena & Bogdan!!) care au transmis  tuturor celor interesati e-mail cu informatii de pe traseu. Din loc in loc voi adauga si ceva comentarii…

Pe 2 noiembrie (miercuri) dupa-amiaza am plecat spre Brasov, impreuna cu „echipa de asistenta nr. 1” (Laurentiu & Victor). Prin amabilitatea Hospice, am dormit la centrul de studii al fundatiei, iar a doua zi dimineata, la ora 9.30, ne-am prezentat la sediul Hospice, pentru intalnirea cu media locala (careia ii multumesc muuuuult pentru implicare!!). Dupa aceea…

10:58 Andrei a luat startul din Brasov, in fata fundatiei Hospice Casa Sperantei. Sunt 2 grade dar mult soare. [Startul a fost extraordinar, echipa Hospice m-a incurajat din tot sufletul. Vremea a tinut, categoric, cu noi. Temperatura a urcat pana la 9-10 grade si a ramas astfel si pe timpul noptii. A doua zi, am avut chiar si 15-16 grade…]

11.58 Andrei a traversat cartierul Darste si a iesit din Brasov la DN 1 indreptandu-se spre Timisul de Jos. Ii tinem pumnii in continuare si ne auzim curand! [Trecerea prin oras a fost ghidata de Victor de la Hospice, care a pedalat langa mine; viteza a fost ceva mai mare decat ma asteptam (sub impulsul si energia momentului…)]

12.27 Andrei Rosu a luat cu asalt Timisul de Jos. [„asaltul” nu a fost chiar atat de rapid, pentru ca incepea portiunea de urcare dintre Timisu de Jos, Timisu de Sus si Predeal. Chiar si asa, nu am reusit sa pastrez ritmul planificat, alergand ceva mai rapid. Din fericire, acest efort suplimentar nu avea sa se simta atat de drastic pe parcursul cursei…].

13.16 Alergatorul nostru dedicat, trup si suflet, se afla in zona Timisul de Sus unde va parcurge cei 9 km. Va tinem in continuare informati. Va multumim ca sunteti alaturi de noi! [Serpentinele dintre Timisu de Sus si Predeal au fost cea mai dificila portiune, din punct de vedere al diferentei de nivel…]

14.01 Andrei si-a facut intrarea in Predeal, cu un castig de mai bine de o ora fata de previziunea initiala! La Radio Romania Actualitati este un interviu live, Andrei este recunoscut pe traseu de ascultatori. Ne bucuram ca media ne sustine si o face bine! [In Predeal am simtit altitudinea, iar pulsul meu a ajuns undeva pe la 160-170. In restul cursei, nu a trecut de 120].

15.10 Prietenul nostru a intrat in Azuga. A luat o pauza de masa apeland la amica sa de drum, salata. Nu s-a anuntat nicio problema, lucrurile sunt calme. Cursa care se da cu sine pentru ei continua. [este incredibil cata energie iti poate da o salata; despre gustul ei, nu comentez…]

15.55 Andrei a luat calea Bustenilor… Soarele s-a ascuns dupa crucea Caraimanului. Andrei a mai pus o bluza si continua spre Sinaia! [M-am bucurat enorm ca am reusit sa trec de munti pana la venirea noptii, evitand astfel temperaturi mai scazute. La Sinaia, temperatura coborase deja cu vreo 3-4 grade].

17.05 Andrei mai are cativa km de parcurs prin Poiana Tapului pana ajunge la Sinaia. Curand vor sosi si pozele! [Este extrordinar sa poti alerga si pe trotuar, fara grija masinilor care trec la 10-15 centimetri; in plus, era foarte placut sa vad oameni in jur…]

17.20 Andrei a ajuns la Sinaia. „Am oprit la parintele Daniel de la biserica Sf. Ilie (Sinaia), un apropiat al echipei, pentru o binecuvantare.” [Coechipierul meu Laurentiu ne-a convins ca un ajutor divin ne va prinde bine, asa ca am facut un scurt popas la parintele Daniel, caruia ii multumim!!]

19.30 Andrei a trecut de cei 9 km prin Posada si a ajuns la Comarnic. Are o ora jumatate castig fata de plan. Partea intunecata a traseului a ramas in urma! [a fost, intr-adevar, o mare usurare sa trec de aceasta portiune „in stanga perete, in dreapta prapastie”, neluminata si care a permis alergarea exclusiv pe carosabil, ‘cot la cot’ cu masinile si tirurile; partea buna a fost ca nu am intalnit caini…]

21.05 „Am trecut de Breaza si la ne-am intalnit la Campina cu echipa 2. Acum nu mai alerg singur – alaturi de mine sunt Alex (terapeut Yumeiho) si Cristi (coleg). Totul merge excelent!”. Dupa cum v-am obisnuit deja, va tinem la curent cu detaliile traseului. Multumim ca sunteti alaturi de noi! [dupa atata alergare singur si pe intuneric, intalnirea cu echipa de asistenta si cu prietenii care urmau sa alerge cu mine mi-a produs o bucurie echivalenta cu cea a copiilor care isi revad parintii dupa prima zi de gradinita :)]

22.50 Alergatorii nostri au facut popasul de langa Banesti. Baietii sunt sustinuti de prietenii de la Hospice. Continuam sa-i incurajam pentru ca noaptea sa le fie sfetnic bun! [nici nu pot sa descriu in cuvinte cat de bine mi-a picat supa calda primita de la prietenii nostri veniti de la Brasov!! Dupa atatea ore de alergat, oboseala ma facea sa percep o temperatura exterioara mult mai scazuta decat in realitatea, iar supa aia m-a dezghetat instant…]

00.15 Andrei si prietenii au parcurs jumatate din distanta de 9 km ce tine de intrarea catre Floresti. Urmeaza multi km pe Soseaua de Centura Ploiesti, cam 14. In aproximativ o ora jumatate- doua ore vor fi in apropierea acesteia. Urmeaza alte detalii, va multumim! [pe aceasta portiune, nu oboseala a fost principalul inamic, ci plictiseala; fac parte din categoria alergatorilor ‘peisagisti’, care au nevoie de un peisaj stimulant pentru a alerga la capaciate optima, iar drumul de la Breaza la Ploiesti a fost drept si luuuuung. Noroc cu baietii, care mai faceau cate o gluma…]

1:30 In dreptul Baicoiului :). Usor, usor se apropie de centura Ploiesti, cu mult inaintea graficului. [La un moment dat, ma crezut ca vad luminile Ploiestiului, dar, de fapt, erau cele de la Brazi :(; oricum, alergand alaturi de prietenii mei care erau fresh am avut cu siguranta alt tonus, ceea ce s-a transpus si intr-un ritm de alergare mai bun decat anticipasem…]

1: 50 Un sustinator care a facut o donatie pentru cauza Hospice a venit de la Oradea  si ne-a asteptat pe traseu ca sa alerge cativa kilometri cu Andrei Rosu in cursa de 177 de km de la Brasov la Bucuresti. [Toata admiratia pentru sustinatorul nostru!! A venit la fix, tocmai cand incepusem sa ne ‘pleostim’…:)]

2:20 Andrei si prietenii lui, impreuna cu sustinatorul venit de la Oradea, au alergat 7 km catre Metro Ploiesti. [Ce bine, se vedea – si se simtea in aer – Ploiesti-ul!! In plus, stiam ca am ajuns deja la jumatatea drumului…]

3: 30 Pauza pe centura Ploiestului. Grupului de alergatori s-a alaturat Alin, un maratonist venit din Bucuresti sa il sustina pe Andrei. Chiar daca nu a alergat niciodata mai mult de 42 de km, Alin va incerca sa parcurga toti cei 70-75 de km ramasi! [Admirabil gestul lu Alin; ii datoram cel putin o ora din timpul final; ne-a tras, literalmente, dupa el…]

5:05 Andrei se indreapta cu pasi repezi catre Barcanesti. [A fost una dintre partile din traseu in care am redus motoarele si am folosit un mers mai accelerat in locul alergarii. Intre timp, ochii mei devenisera de culoarea numelui meu de familie, de la oboseala si de la ‘fazele lungi’ ale soferilor…]

5:20 „Acum suntrem 4 alergatori, cu George si Cristi din Echipa de Asistenta 2 cu tot.  George alearga primul lui maraton, iar Cristi face prima alergare de 100 de km. Mici dureri musculare. Alex, terapeutul, a reparat rapid totul”. [A fost o nebunie, fiecare alergator si-a depasit recordul de distanta: George a alergat primul lui maraton, Alin 75 de km, Cristi 100 km. Chiar si varul meu, Victor, care nu alergase niciodata mai mult de 7-8 km a parcurs impreuna cu noi ultimii 15 km…]

6:35 Trupa intra in Puchenii Moseneni. Au mai ramas 43 km pana la marele finish! [Finish-ul era exact ca orizontul: pe masura ce ne apropiam de el, se departa tot mai mult… :)]

7:25 Testul cu Potigrafu, bifat. Urmeaza Ciolpani, intrarea in Ilfov in aproximativ 25 min. A rasarit soarele! [O sa imi amintesc toata viata de acest rasarit. Dupa 13-14 ore de intuneric, m-am simtit ca si cum as fi petrecut 2 luni intr-un beci! Cand am vazut bila aceea magnifica, portocaliu-rozalie, nivelul energetic mi s-a triplat…]

9:00 Tancabesti. Greu, oboseala, dar un sandwich si pietricelele scoase din adidasi par un nou impuls. E greu, greu, dar nici vorba de resemnare! [Cam din acest punct am realizat ca vom ajunge cu bine si la timp la destinatie; totusi, am fortat un pic pentru a parcurge 100 de mile (161 km) sub 24 de ore…]

10.20 Andrei si echipa au ajuns la Saftica, vizavi de baza Dinamo. Alergatorul nostru are mai multi km decat au unii fotbalisti in sezonul asta! Andrei face un efort considerabil pe ultimii kilometri. [Aici ni s-au alaturat mai multi colegi, care ne-au facut viata mult mai usoara pana la Bucuresti…]

Va atasez o poza reprezentativa pe care a facut-o cu copilasii care l-au intampinat cand a trecut de Corbeanca. Gest care l-a emotionat foarte mult. Suntem alaturi de el, si am vrea sa-i usuram suferinta pe care o resimte dar ne consolam doar cu gandul ca nu va mai dura foarte mult. [Este absolut impresionant sa primesti incurajari de la oameni pe care nu ii cunosti; si mai ales in momente in care nu prea mai reusesti sa iti controlezi picioarele si emotiile…]

11.05 Balotesti bifat, grupul se apropie de Otopeni! De la Saftica s-a alaturat si un grup de colegi ai lui Andrei, pentru ultimii 20 km. Punctul de finish va fi curand. Speram sa va puteti rupe din timpul pretios pentru a-l intampina asa cum se cuvine pe acest OM minunat care a facut un gest de o noblete rara! Daca programul strict nu va permite, e suficienta donatia voastra, conteaza enorm pentru ei. [Nu pot sa afirm ca ma simt confortabil citind aceste randuri; am facut ceea ce oricine ar fi facut in locul meu si ceea ce foarte multi dintre noi fac deja, ca donatori sau voluntari ai fundatiilor din Romania…]

12.15 Andrei insotit de prietenii lui a ajuns la Otopeni si s-au oprit pentru o pauza mai lunga. Andrei nu mai isi simte picioarele. Este nerabdator sa ajunga, ceea ce se va intampla in aproximativ 2 ore. [Privind in urma, cred ca am avut un noroc fantastic: de fiecare data cand simteam ca nu mai pot se intampla ceva care imi schimba starea de spirit si capacitatea de efort: claxoane de incurajare, alergatori aparuti din senin, sms-uri, telefoane, o supa calda, un grup de copii sau voluntari…]

13:20 Oamenii nostri, alergatorii, au ajuns in Baneasa, sunt aproape de IKEA. Intr-o ora ii asteptam la linia de finish! Andrei, TE IUBIM! Mai ai atat de putin! Cursa care se da cu tine, pentru ei se apropie de sfarsit! Toata stima pentru tine. [Ultimii 10-15 km au fost cei mai grei, dar si cei mai frumosi! La Baneasa, grupului nostru de alergatori s-a alaturat Diana, coechipiera noastra la maratonul din Sahara. Merci mult Dia, mai ales ca stiu ca te-ai ‘furisat’ de la serviciu…]

14:30 Andrei, insotit de fiul sau si impreuna cu echipa au trecut linia de finish. „Nu ma mai simt de la gat in jos”- asta e efectul orelor de alergare care probabil poate se aseamana intr-un fel sau altul cu durerea simtita zilnic de pacientii aflati in ingrijire la Hospice Casa Sperantei. Iti multumim pentru tot Andrei Rosu, ai fost fenomenal! [Cu 100 de metri inainte de final m-a intampinat Alex, fiul meu de 3 ani: „Tati, vreau in carca!” Am avut ceva emotii, pentru ca nu stiam daca picioarele mele vor fi capabile sa tina 15 kg in plus :). La final, bucuria intalnirii cu colegii, prietenii, familia…]

De abia cand citesc randurile de mai sus (multumesc inca o data Hospice, pentru vorbele exagerat de frumoase! :)), realizez ce s-a intamplat pe parcursul alergarii… Am fost destul retinut cu comentariile (probabil ca subconstientul meu a perceput experienta ca pe una traumatizanta si imi reprima tentativele de a accesa amintiri din acele 2 zile :)). Un prieten spunea recent ca intensitatea vietii mai importanta decat lungimea ei. In acest sens, pot afirma ca cele 27 de ore au fost unele dintre cele mai intense din viata mea!! Admir si sprijin ceea ce fac voluntarii de la Hospice pentru pacientii fundatiei, oferindu-le ajutorul, consilierea si, mai ales, apropierea umana de care au nevoie in ultimele luni, saptamani sau zile de viata. Si va multumesc inca o data ca sunteti alaturi de mine si ati donat pentru ei.

Va las cu un filmulet facut pe parcursul alergarii…

Aseara mi-am dedicat o ora pregatirii de brownies (dupa o reteta Jamie Oliver), in scopul participarii la un „festival de prajituri de casa” pe care l-am organizat astazi in companie pentru strangerea de fonduri (campania Hospice continua pana pe 25 noiembrie). Prajiturile au iesit grozave, in ton cu ale celorlalti 14-15 colegi care s-au alaturat initiativei, iar ziua de azi a fost una dintre cele mai dulci pentru toti colegii nostri din firma… 🙂

Nu stiu de ce, dar am impresia ca alergarea de la Brasov la Bucuresti a avut loc acum mult, mult timp… Asa ca ma grabesc sa imi scriu impresiile, pana nu le uit! Hai sa incep cu statisticile:

Distanta: 176.8 km. Timp omologat: 27h 37min 55s. Distanta parcursa in 24 de ore (3 noiembrie, 10:57:00 – 4 noiembrie 10.56.59): 161.1 km.

Alimente consumate: 300 ml supa crema de legume; 400 g salata (salata verde, castraveti, rosii); 50 g goji; 100 g samburi de migdale crude; 6 banane; 4 sandwich-uri cu cascaval; 2 portocale; 1 lamaie; 4 mandarine; 1 ciorchine de struguri; 6 batoane energizante Multifruct Isostar; 4 Energy Gel Lemon Isostar; 3 Isostar Pulse Guarana, 1 Energy Shot Isostar (excelent pentru ridicarea moralului la 3 dimineata!). De precizat ca, dupa 8-10 ore de alergat, nu am mai putut consuma alimente dulci…

Hidratare: 9 litri de apa ‘imbogatita’ cu antioxidanti si alcalinizatori (Coral Mine, Hydracel, Microhidrina), la care am adaugat isotonic Hydrate & Perform Lemon Isostar, Vitamina C (efervescenta, 500 mg / l) si electroliti Isostar Fast Hydration Powertabs Orange; 500 ml ceai tonic de Ginseng.

Suplimente (cate o pastila / masura la 8 ore): Glucozamin sulfat (ArtroStop), Multivitamine & multiminerale (Spektrum Imunoactiv), Omega 3, Aminoacizi (Protivity), Coenzima Q10, Lecitina, Spirulina, Probiotic si Fibre (Pro Fiber E.F.A.)

Echipament folosit. O surpriza placuta au constituit-o pantofii de alergat. Pregatit cu 4 perechi – Salomon XT Wings 2 GTX pentru ninsoare sau ploaie si 3 perechi pentru alergare in conditii normale (Asics Gel Nimbus 11 , New Balance 760ST si Saucony ProGrid Hurricane 12) – am decis sa apelez, pentru inceput, la cei mai ieftini dintre ei (Saucony, cumparati cu 80 de dolari din Canada). S-au comportat excelent cu articulatiile mele si, desi eram decis sa schimb pantofii de alergat la fiecare 50-60 de km, am inceput si terminat alergarea cu aceeasi pereche. Dar am schimbat sosetele de 3 ori (cand incepeau sa se umezeasca), pentru a evita basicile. In rest, m-am axat pe echipamentul folosit in general la antrenamente, cumparat de la magazine gen Decathlon (in concluzie, daca pregatiti o experienta asemanatoare nu trebuie sa cheltuiti cine stie ce sume pe echipament ultra-specializat…).

La capitolul prevenire basici, m-au ajutat ENORM plasturii pusi in jurul degetelor (inca de la inceputul cursei). Pe parcurs, nu a fost nevoie sa ii schimb, am mai facut doar mici ajustari. Rezultatul: ZERO basici! Aceasta ‘tehnica de supravietuire’ am ‘furat-o’ de la un ultramaratonist intalnit la Eco-Trail de Paris.

Echipe de asistenta: 2. Echipa 1: Laurentiu (coleg & prieten) si Victor (verisor ). Am plecat toti 3 la Brasov miercuri seara si m-au ajutat pe tot parcursul drumului spre Bucuresti. Pe ultimii 15-16 km au ‘pasat’ masina unor colegi si au alergat alaturi de mine. Echipa 2: George (coleg & prieten), Cristi (idem) si Alex (prieten & terapeut Yumeiho). Ne-am intalnit la Cimpina, iar Cristi a alergat cu mine pana la Bucuresti. George si Alex au alergat si ei alaturi de mine, pe rand. Alex ne-a ‘reparat’ picioarele (atat mie cat si lui Cristi) de cate 2 ori. Pe parcursul drumului ni s-au mai alaturat cativa alergatori, despre care urmeaza sa va povestesc…

Atat pentru azi, revin cu partea a 2-a… 🙂

11.00 – Conform programului, startul alergarii a fost dat din fata sediului Hospice Brasov. Vremea este frumoasa, cu mult soare,  temperatura in jur de 2-3 grade.

13.55 – Am trecut de Timisul de Jos si de Sus si mai am 1 km pana cand ajung la Predeal. Am trecut de portiunea cu urcusuri, partea cea mai grea a traseului. In momentul acesta sunt cu aproximativ o ora inaintea „graficului” deci trebuie sa-mi mai temperez elanul …

17.00 – Tocmai am intrat in Sinaia. Soarele s-a ascuns dupa munti, temperatura scade spre 0… Ma simt excelent, salatele, bananele si batoanele energizante si-au facut pana acum datoria.

21.40 – Am trecut de Posada si Comarnic. Sunt aproape de Cornu. Temperatura este de 9 grade, excelent pentru alergat. Intre Sinaia si Posada a fost un pic „creepy/horror”, bezna totala si ceata. Fizic sunt ok. Cu psihicul mai putin bine dar mi-am revenit pentru ca la Nistoresti m-am intalnic cu echipa de asistenta nr 2, iar acum 2 dintre prieteni alearga cu mine si mai alungam monotonia.

08.10 – in sfarsit dimineata !!! dupa aproape 13 ore de intuneric m-am bucurat ca un copil de rasaritul de soare. Sunt la Ciolpani. Au mai ramas doar 37 de km. Sunt un pic obosit dar gandul ca mai am putin pana la sosire ma impinge de la spate…

14:37 – am ajuns la destinatie, sediul central al UniCredit Leasing, compania la care lucrez. Am cei mai draguti colegi!! 🙂 M-au asteptat in fata cladirii, impreuna cu simpaticii voluntari Hospice, pentru a ma felicita. Va multumesc muuuuuuuuuuuult!!!!

Daca pana ieri nu aveam nicio emotie, ocupandu-mi mintea cu planificarea si ultra planificarea alergarii, astazi am inceput sa simt ceva fiori prin stomac… Incep sa realizez ca, totusi, este vorba despre 177 de km, despre alergare pe astfalt, pe DN 1, pe timp de noapte, in plina toamna, printre caini si masini etc… 🙁

Dar imi alung gandurile negative si ma gandesc la cei 400 de pacienti pe care Hospice ii are in acest moment in grija; la incurajarile primite pe blog, pe mail, prin sms; la familia, prietenii si colegii care ma sprijina si ma steapta, la maratoanele si ultra maratoanele alergate pana acum, la numarul de km parcursi la antrenamente… si imi mai vine inima la loc… 🙂

Peste cateva ore plec spre Brasov (pentru ‘aclimatizare’), iar maine dimineata incepe alergarea.

Tinem legatura!!

Pragatirile pentru alergarea de joi sunt gata, atat eu cat si colegii si prietenii care ma vor ajuta am bifat tot ce era in check list. Chiar daca nu va fi o cursa contra cronometru, am schitat un plan de drum si vom incerca sa il respectam cat mai mult, in special in privinta pauzelor de hidratare si alimentare, care nu trebuie sa se lungeasca prea mult. Vom pleca joi 3 noiembrie, ora 11.00, din fata sediului din Brasov al Hospice si vom ajunge in Bucuresti (la sediul companiei la care lucrez) vineri, in jur de ora 16 (speram :)). Din calculele noastre, cei 10 kilometri parcursi in oras (8 in Brasov, 2 in Bucuresti), vor conduce la o distanta totala de parcurs de 177 de kilometri, pe care ne-am propus sa ii acoperim in maxim 29 de ore. Vom sti cu exactitate distanta parcursa de abia la finalul ei, prin amabilitatea Bibchip, care ma va ajuta cu un chip si cu omologarea alergarii.

Care este ‘desfasuratorul’ (aproximativ)?

START. Brasov, Sediul Hospice, plecare din Str. Sitei catre Str. Mihai Viteazu, Bd. 15 Noiembrie, Calea Bucuresti // 11:00 

8 km Iesirea din Brasov (Darste, iesire la DN1) – pauza 2 min // 12:00

5 km Timisu de Jos – pauza 2 min // 12:45

9 km Timisu de Sus – pauza 3 min // 14:30

6 km Predeal – pauza 5 min // 15:30

9 km Azuga- pauza 2 min // 16:30

6 km Busteni – pauza 3 min // 17:15

6 km Poiana Tapului – pauza 3 min // 18:00

8 km Sinaia – pauza 5 min // 19:00

9 km Posada – pauza 2 min // 20:15

5 km Comarnic – PAUZA de refacere – 15 min // 21:00

8 km Intrarea catre Breaza – pauza 2 min // 22:15

7 km Intrarea catre Campina – pauza 3 min // 23:15

5 km Intrarea catre Banesti – pauza 5 min // 24.00

9 km Intrarea catre Floresti – pauza 3 min // 01:30

14 km Soseaua de Centura Ploiesti – pauza 5 min // 4:00

13 km Barcanesti – pauza 5 min // 6:30

6 km Romanesti – pauza 3 min // 7:30

5 km Puchenii Mosneni – PAUZA de refacere – 15 min // 8:30

4 km Potigrafu – pauza 5 min // 9:15

6 km Ciolpani – pauza 5 min // 10:30

6 km Tancabesti – pauza 5 min // 11:30

6 km Saftica – pauza 5 min // 12:30

8 km Otopeni – pauza 5 min // 14:00

7 km Bucuresti (Baneasa) – pauza 5 min // 15:30

2 km Bucuresti (Str. Nicolae Caramfil / Sediul UniCredit Leasing) FINAL 16:00

Cine vrea sa primeasca joi si vineri e-mail-uri si sa afle ce mai facem, daca suntem in grafic etc… CLICK AICI.

Daca ne vedeti pe DN1, faceti-ne cu mana… :). Iar cand ajungeti la destinatie faceti o donatie catre Hospice. Asta ne va ajuta pe toti sa ne simtim mai bine.

Cu multumiri!

Mai sunt doar 3 zile pana la alergarea Brasov – Bucuresti si totul decurge conform planului.  Sunt fericit ca voi beneficia de sprijinul unei echipe, care ma va astepta cu masina la fiecare 5 kilometri – deci voi putea reduce substantial cantitatea de lucruri din rucsac.  Multumesc tuturor celor care au donat pana acum (obiectivul este de strange minim 10.000 euro pentru Hospice) si ii asigur ca voi face tot ce imi va sta in putinta pentru a termina cursa asa cum mi-am propus, pana vineri.

In cazul in care aveti de gand sa organizati actiuni similare, va pun la dispozitie lista cu lucrurile pe care eu si echipa noastra le vom lua la noi. Click aici pentru a vedea check list-ul alergarii Brasov – Bucuresti.

Pe curand!

Pregatirile pentru alergarea Brasov – Bucuresti continua si va multumesc mult pentru mesajele de incurajare primite pe blog! Va povesteam ca obiectivul alergarii de la Brasov la Bucuresti  este de a strange fonduri pentru fundatia HOSPICE Casa Sperantei. Pentru a ii ‘rasplati’ pe donatori, m-am gandit sa le trimit mail-uri pe parcursul acestei alergari, pentru a impartasi cu ei impresiile ‘la cald’. Care sunt pasii ?

Pasul 1. Aici aveti conturile la care puteti face donatii (nu exista un minim, suma ramane la latitudinea voastra…):  RO32BACX0000000271656001 – cont in RON sau RO05BACX0000000271656002 – cont in EUR, cod SWIFT – BACXROBU (ambele deschise la UniCredit Tiriac Bank). Beneficiar: Hospice Casa Sperantei.

Pasul 2. Dupa ce ati donat (NU este necesar sa imi trimiteti copia ordinului de plata, am incredere in voi – stiu ca ati avea mustrari de constiinta :)),  va invit cu drag sa intrati pe ACEST LINK (cel tarziu marti, 1 noiembrie) pentru a inscrie mail-ul/urile la care vreti sa primiti informatii in timp real despre alergarea Brasov – Bucuresti.

Pasul 3. Pana miercuri, 2 noiembrie, veti primi un mail de confirmare a inscrierii, la adresa / adresele indicate. Iar pe 3 si 4 noiembrie urmeaza mail-urile cu informatii despre felul in care decurge alergarea…

Va reamintesc si numarul de telefon pe care il voi folosi in timpul cursei: 0737.548.736. Sper sa am mainile suficient de dezghetate pentru a putea citi si raspunde (in limita posibilitatilor fizice :)) la eventualele mesaje. Exemplu de mesaj ‘motivator’: „Salut Andrei, eu sunt acum la caldurica in pat, mananc o felie de pizza, beau o ciocolata calda (sau un pahar de vin viert) si ma uit la un super film! Tu ce mai faci? Iti doresc succes la alergare!…” sau „Andrei, mai ai mult de alergat? As vrea sa ma culc si ma interesa sa aflu cum se termina experienta asta…” sau „Daca nu mai poti, vezi ca ai tren din Ploiesti la 6:10…” 🙂

Cu recunostinta!

Andrei

Referitor la alergarea de la Brasov la Bucuresti, ma aflu in fata unei mari necunoscute: nu stiu la ce sa ma astept de la aceasta distanta. Maximul meu istoric de alergare fara oprire este de 100 de kilometri – cursa de anul trecut din Antarctica, pe care as descri-o, in special pe ultimii 20 de km, ca pe mars de zombie. Iar timpul de terminare nu a fost unul spectaculos: aproape 22 de ore… Explicabil, avand in vedere ca ma aflam la primul ultra, pentru care nu ma pregatisem (nu era in plan), iar cu o zi inante alergasem un maraton. Din fericire, au urmat alte ultramaratoane (si o pregatire aferenta), iar rezultatele au fost mai ‘normale’ (de ex. 11 ore si jumatate la ultra trail-ul de 83 de km din Franta, in martie 2011). Chiar si asa, 160 de kilometri (adica vreo 200.000 de pasi :)) reprezinta o mare incercare pentru mine.

Involuntar, am facut cateva comparatii intre cursa din Antarctica si alergarea de la Brasov la Bucuresti. Suprafata de alergare, conditiile meteo, echipamentul, hidratarea, nutritia, logistica, diferenta de nivel, asistenta si sprijin, calitatea aerului, pericolele, pregatirea fizica si psihica, actualizarea blog-ului si multe altele. Iata cateva concluzii (Gabi, multumesc pentru sfaturi!).

Conditiile meteo. Conform diverselor site-uri de prognoza, vremea va fi destul de buna (temperaturi in jur de 10 grade ziua si 1-2 grade noaptea), deci ceva mai cald decat in Antarctica. Totusi, avand in vedere ca la munte vremea se poate inrautati oricand si, in plus, oboseala accentueaza senzatia de frig, o sa pregatesc si haine pentru temperaturi negative.

Suprafata de alergare. Aparent, asfaltul are castig de cauza in fata ghetarului pe care am alergat in Antarctica, dar in realitate va fi o alergare mult mai dificila pentru articulatii, asfaltul fiind mult mai dur (acum o aflu cat de buna a fost cura cu AtroStop :)). De asemenea, multe dintre sosele sunt inclinate spre exterior (pentru curgerea apei), ceea ce afecteaza postura de alergare. Din fericire, sunt cateva portiuni in care pot alerga pe trotuar.

Echipamentul. In cazul in care nu voi avea parte de ploaie, lapovita, ninsoare si /sau frig extrem, voi putea alerga intr-un echipament mult mai usor (probabil maxim 2 kilograme in loc de 4-5). Si, pentru ca prietenii, colegii si rudele s-au hotarat sa nu ma lase singur „in jungla de pe DN1” (multumesc George, Ema, Alex, Cristi, Liviu, Victor!!), voi reduce drastic cantitatea de lucruri pe care le voi transporta in rucsac, lasandu-le pe restul in masinile lor.

Diferenta de nivel. Aproape zero in Antarctica. De la Brasov la Predeal este ceva de urcat si cred ca gestionarea primilor kilometri va fi cheia acestei alergari. Va trebui sa imi conserv foarte bine energia pentru coborarea de zeci de kilometri care urmeaza dupa Predeal. Din afara, coborarile suna foarte bine, dar experientele anterioare mi-au dovedit contrariul, gambele protestand cu mare vehementa…

Pregatirea. Fizic, ma simt foarte bine. Dupa alergarea ultimului ultra din acest an, cel din Canada (in iulie), am continuat antrenamentele si le-am diversificat (bicicleta, inot). Alerg in continuare intre 50 si 70 de kilometri pe saptamana, dar am modificat tipul antrenamentelor, lungindu-le durata (ma trezesc la 4 in loc de 5 :)) si incluzand intervale de mers alert. Obiectivul meu este de a castiga anduranta, astfel incat sa fac fata cu succes celor 30-35 de ore de efort fizic continuu la Double Iron din 2013. Cat de bine stau cu psihicul o sa aflu, cu siguranta, pe la kilometrul 120… :). Comparativ cu Antarctica, unde am avut lumina 24 de ore din 24, alergarea dinspre Brasov va presupune 11-12 ore de intuneric. Antrenamentele mele de alergare sunt in intervalul 4-7 dimineata, iar ultimele 2 luni (cand soarele rasare din ce in ce mai tarziu) m-au ajutat pe deplin sa ma obisnuiesc cu bezna. In plus, mizez pe voi sa imi dati sms-uri de incurajare pe timpul cursei! Am luat o cartela pe care o voi folosi special pentru aceasta alergare, numarul este 0737.548.736 (sper sa nu va suparati ca nu public pe blog numarul pe care il folosesc in mod curent, dar este telefon de serviciu si nu stiu daca am voie… :))

Hidratarea, nutritia, suplimentele. La hidratare, calculul este destul de simplu. La concursuri consum in jur de 400 de ml / ora. Alergarea de la Brasov la Bucuresti ar trebui sa dureze 27-28 de ore, deci voi avea nevoie de 12 litri de apa. Cam atat am folosit si la cursa din Antarctica,  dar acolo consumul a fost ceva mai mare, din cauza deshidratarii provocate de temperatura scazuta (in jur de -20, -25 C). Mancarea va fi bazata in special pe alimente alcaline (salate de legume, fructe, samburi de migdale etc.), suplimentate cu isotonice, geluri si batoane energizante, electroliti, multivitamine, antioxidanti si alcalinizatori.

Calitatea aerului. Lasand la o parte comparatia (inutila :)) la acest capitol cu Antarctica, noxele de pe DN1 pot constitui o problema pentru alergatori, mai ales la alergarile lungi. Din experiente anterioare pe DN1 (antrenamente de alergare sau bicicleta) am invatat un truc: sa ma pozitionez pe partea drumului dinspre care bate vantul (in cazul fericit in care este vant din lateral). Astfel, respir aerul venit dinspre padure in loc sa il inhalez pe cel venit dinspre autovehicule…

Pericole. In Antarctica ma temeam de crevase (cursa a avut loc pe un ghetar gros de 600 de metri…). Aici, marea provocare va fi sa evit haitele de caini. Sau sa ma imprietenesc cu ei (o sa iau o punguta de mancare uscata de la Pet Shop :)). Desi am avut caini la casa parinteasca, am in continuare emotii cand trec pe langa caini (si, fireste, ei simt asta… :)). Un element la care va trebui sa fiu atent va fi vizibilitatea, vesta reflectorizanta reprezentand un accesoriu obligatoriu.

Actualizarea blogului. Nu stiu in ce masura voi putea face asta, dar am in plan sa ii rasplatesc pe donatorii Hospice cu informatii si poze in timp real, oferite pe parcursul alergarii. O sa revin cu detalii…

Cam atat pentru astazi, pe curand!

Desi traiesc ‘de-o viata’ in Bucuresti, m-am nascut si mi-am petrecut majoritatea vacantelor din copilarie la Brasov. De multe ori, rudele ma intreaba „cand mai dai o fuga pe la noi?”. Saptamana viitoare voi „da o fuga” ad litteram, dar nu de la Bucuresti la Brasov, ci in sens invers. De unde a pornit acest demers si ce presupune? In octombrie anul trecut am vizitat clinica de ingrijire paliativa din Brasov a fundatiei HOSPICE si, de atunci, mi-am luat angajamentul (in primul rand fata de propria persoana) de a contribui la cateva dintre multele si ambitioasele proiecte acestei fundatii cu oameni sufletisti.

Pe 3 noiembrie urmeaza alergarea celor „100 de mile” (aproximativ 160 de km) de la Brasov la Bucuresti. Fara puncte de hidratare si de alimentare, fara drumuri inchise circulatiei auto, fara muzica si baloane, fara asistenta medicala, fara concurenti, fara termene limita si timpi intermediari, fara aplauze de la spectatori, fara podium, fara medalie de finisher… Doar rucsacelul cu provizii si haine de schimb si, fireste, masinile de pe DN1. Startul alergarii va fi in fata clinicii Hospice din Brasov, iar finalul ei in Bucuresti, zona Baneasa.

Multumesc colegilor mei din UniCredit si tuturor celor care voluntariaza si doneaza pentru Hospice Casa Sperantei sau alte fundatii. De asemenea, va invit sa alergati cu mine, atat cat va permite timpul (distanta va fi parcursa non stop, in maxim 30 de ore). Sau sa traiti alaturi de mine experienta alergarii extreme pentru a invinge durerea extrema, cu care se lupta si Hospice in Romania.

Voi reveni cu detalii. Va multumesc din suflet!