Privind in urma, lucrurile au mers in linie cu planurile, iar acolo unde ne-am lovit de “neprevazut”, am fost suficent de flexibili si de creativi (calitate autohtona :)) pentru a gasi solutii. Au existat si situatii mai putin placute – de exemplu, la intoarcerea de pe Marea Neagra, barca de salvare a fost distrusa in vama din Turcia, iar o parte din echipament, printre care si para-ancora, a disparut, dar tot raul a fost spre bine: am descoperit ca barca de salvare era uzata (luase ceva apa si fusese ‘roasa’), deci – daca am fi avut nevoie de ea pe Atlantic -, nu am fi putut-o folosi. Iar referitor la para-ancora, am facut rost de una mult mai buna decat cea pierduta – acum avem una nou-nouta cu diametrul de 5 metri, in locul celei vechi, de 3 metri. Asta inseamna ca, in timpul furtunilor, vom fi ‘aruncati’ inapoi mult mai putin si vom avea stabilitate mai mare.
Am bifat sute de ore de vaslit, la ergometru sau cu barca, dar traversarea Marii Negre a fost, cu siguranta, cel mai bun antrenament pe care il puteam face pentru cursa din decembrie. Am ‘simulat’ cea mai grea parte a traversarii Atlanticului (primele 7-8 zile), cand organismul uman nu intege ce naibii i se intampla si face eforturi mari de adaptare. Asa ca acum stim ce ne va astepta si vom avea un nivel mai scazut de stres (si de kilograme pierdute in prima saptamana…).
A propos de greutate, am tratat cat se poate de serios subiectul ‘ingrasatului’. Atunci cand participi la o cursa la care oamenii pierd – in medie – 20 de kilograme, ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa ajungi la startul ei ‘numai piele si os’. A te ingrasa sanatos nu este chiar cel mai usor lucru din lume, dar m-am simtit ca un actor de la Hollywood care trebuie sa ajunga la greutatea optima pentru urmatorul rol. A fost ciudat sa pun la loc ‘balastul’ de care scapasem in 2010 (cand am inceput sa alerg), dar… arta cere sacrificii. Sunt sigur ca la finalul cursei oceanice vom reveni toti patru la o forma decenta.
Dincolo de cresterea in greutatate, m-am gandit sa impartasesc cu voi si stadiul altor ‘capitole’ ale proiectului nostru.
Echipa. Cu siguranta, aceasta este cheia traversarii noastre. Daca iei 4 oameni de pe strada si ii incui cateva zile intr-o camera, sunt sanse mari sa apara conflicte intre ei. Daca marim perioada la aproape doua luni si adaugam si stresul supravietuirii intr-un mediu ostil… devine foarte clara importanta relatiilor dintre noi. Barca poate fi mai lenta sau mai rapida, echipamentele si accesoriile mai mult sau mai putin performante, hrana mai mult sau mai putin buna, dar felul in care relationam pe tot parcursul acestei calatorii nu poate fi decat unul: excelent. In caz contrar, misiunea noastra se duce pe apa… Atlanticului. Din fericire, in ultimii ani am participat si la evenimente la care am facut echipa cu alti sportivi amatori (chiar daca au fost competitii mai scurte, de 1-2 zile sau de o saptamana), ceea ce mi-a dat ocazia de a observa si cauta anumite calitati la oamenii cu care ma asociez. Si sunt sigur ca le-am gasit la membrii actuali ai echipei Atlantic4 (Vasi, Ionut si Marius). Daca aparem in Antigua cu ochii vineti (sau in formula incompleta), inseamna ca m-am inselat…
Barca. Orele de vaslit pe mare ne-au ajutat enorm sa avem incredere in „Maria” si sa ne obisnuim cu felul ei de a pluti pe valuri. Cu doua traversari la activ (Marea Neagra, in 2017 si Atlanticul, in 2016), cred ca alegerea ei a fost un inspirata. De curand, i-am adaugat inca un derivor, pentru un plus de stabilitate, deci… este perfecta :).
Echipamentul si accesoriile. Exceptand 2-3 cazuri cu rau de mare sever, nimeni nu a abandonat pana acum o cursa peste Atlantic din motive fizice (ma doare nu-stiu-ce). Abandonurile au fost cauzate de probleme tehnice (defectiuni – carma, derivor, pilot automat, GPS, desalinizator etc. – care nu au putut fi remediate sau pentru care nu a existat un plan B, plan C, plan D…). Din toate cartile citite pana acum despre expeditiile reusite ale unor exploratori, am invatat un lucru: sa cumpar cel mai bun / performant echipament si sa am cel putin doua rezerve. Ceea ce am si facut. Avem 3 desalinizatoare, 3 GPS-uri si chiar 4 piloti automati. Iar daca se strica toate, avem suficiente piese de schimb si ‘scule’ pentru a le repara.
Energia. Barcile de vaslit oceanic au ca principala sursa de energie (pentru desalinizator, echipamente de navigatie etc.) panourile solare. In ultimii ani, unele echipaje au folosit ca sursa suplimentara (pentru zilele cu nori), Efoy fuell cells (cu metanol). A fost o decizie inspirata, in principal pentru diminuarea nivelului de stres („Aoleo, raman fara energie pentru facut apa si navigat!”), care – oricum – este foarte ridicat. Costa cat jumatate dintr-o masina, dar speram sa merite fiecare banut.
Hrana si confortul. De regula, echipele care traverseaza Atlanticul au ca principala sursa de hrana mancarea liofilizata. In cazurile fericite, participantii isi aleg un brand, testeaza fiecare produs si isi fac o lista cu necesarul zilnic. In cazul nostru, am ales 3 branduri de top si am testat (pe Marea Neagra) aproape 130 de sortimente. Pe Atlantic vom avea aproape 80, plus conserve de legume, fructe s.a.m.d. In plus, strategia noastra este de a ‘pacali’ primele 10 zile cu hrana ceva mai apropiata de cea naturala (exista legume si fructe proaspete – de ex. portocale, mere, lamai, morcovi, avocado – care rezista destul de mult pe mare; am primit sugestia de a lua si telina, dar cred ca ne va folosi mai mult cand ajungem in Antigua :)). In ceea ce priveste confortul (ala care poate fi in cei cativa metri patrati… :)), sursa suplimentara de energie ne va ajuta sa avem apa sufiecienta pentru hidratare si spalare (yuuhuuu!!), muzica, telefon si chiar internet (nu va bucurati prea mult, va fi unul foarte, foarte lent, dar vom incerca sa incarcam macar 1-2 poze / zi :)).
Campusul socio-medical Hospice. Ne-am atins pana acum un sfert din obiectiv (multumim donatorilor!!) si suntem increzatori in atingerea target-ului propus. Avem suficient spatiu in cabina in care dormim pentru a scrie numele tuturor celor care doneaza peste 100 ron (inclusiv). In zilele cu furtuni, in care vom sta inchisi in cabina, vom avea sansa de a va invata foarte binele numele – probabil ca vom si discuta cu voi, chiar daca doar telepatic… 🙂
Revenim cu vesti!
Andrei (Atlantic4)
Din experiente de anduranta anterioare (alergat, inot, pedalat etc.) stiu ca este imposibil sa fii 100% pregatit pentru o cursa de amploare, dar poti simula la antrenamente acele momente grele, in care predispozitia la abandon este destul de mare (oboseala, dureri, glicemie scazuta, distanta mare fata de linia de sosire, dorul de casa, de o masa calda, de un dus etc.). De aceea, cei 1.100-1.200 de kilometri pe care ii vom bifa (sper!) non-stop intre Romania (Mangalia) si Georgia (Batumi), incepand cu 16 iunie, sunt antrenamentul ideal pentru echipa noastra.
Dupa 12 luni de antrenamente bifate integral (fara scuze si pauze de sarbatori, sfinti, weekenduri, aniversari etc.), dupa ore intregi de ‘tras’ in sala, exercitii de mobilitate, vaslit la ergometru sau pe mare si, nu in ultimul rand, dupa o cura de ingrasare pe care am respectat-o cu rigurozitate, suntem pregatiti pentru ‘faza urmatoare’: sa vaslim departe de tarm…
A propos de crestere in greutate, azi dimineata am atins cu mandrie borna de 78 kg (yuuuhuuu!!), pentru prima data din 2009 incoace – si sunt in grafic pentru cele 85 pe care mi-am propus sa le am la startul cursei transatlantice, 12 decembrie 2017 (iti reamintesc ca participantii la Atlantic Challange pierd, in medie, 20 de kilograme pe parcursul cursei). Traversarea Marii Negre va fi un prilej excelent si pentru a vedea cate kilograme pierdem in conditii ‘reale’.
Recordul de traversare a Marii Negre intr-o ambarcatiune cu vasle a fost stabilit anul trecut, in luna iunie si este de 29 de zile. Noi speram sa ‘furam’ Marii Britanii acest record, dar nu stim ce ne rezerva marea si vremea… :).
Sper sa fii alaturi de mine si de echipa noastra si de aceasta data (sa ne tii pumnii :)). In plus, daca stai bine cu ghicitul, te invit sa ghicesti durata traversarii noastre (zile, ore, minute), completand (pana pe 15 iunie) acest scurt formular. Daca raspunsul tau se apropie cel mai mult de realitate, atunci ai castigat!
…Ce poti castiga?
PS – Link-ul la care vei putea urmari in timp (aproape) real evolutia noastra pe mare (cu update la fiecare 30 de minute) este acesta. Iar cel pentru donatii catre Hospice, pentru construirea campusului socio-medical de la Copaceni, este acesta (multumesc anticipat pentru donatie!).
Pentru cei care ne-au urmarit evolutia pe pagina oficiala a proiectului (Atlantic4.ro), voi incerca sa nu repet informatiile postate acolo :), ci doar sa punctez cateva ‘borne’ ale proiectului. Am mai facut acest lucru pe blog, in urma cu cateva luni, dar reiau stadiile proiectului, actualizand acolo unde este cazul…
In acest moment, echipa initiala (eu si Vasi) este completata de Marius Alexe, Ionut Olteanu si Alex Dumbrava. Fiecare dintre ei are o poveste foarte frumoasa si urmeaza sa le aflati in urmatoarele luni pe acest blog.
In decembrie 2016, odata cu deplasarea in La Gomera, pentru a asista la startul editiei trecute, am intrat in contact cu o legenda a vaslitului oceanic – scotianul Leven Brown. El detine 5 recorduri mondiale si a traversat oceanele Atlantic si Indian de… 7 (!) ori. Calea cea mai rapida de a invata un lucru nou este de a vorbi cu oameni care deja il fac, la un nivel ridicat. Asa ca am batut palma cu Leven pentru a deveni consultantul echipei noastre. Consultanta va include cateva drumuri la Limanu, pentru a pune la punct barca si pentru a nota toate circuitele, instalatiile etc. (astfel incat sa ne poata acorda si asistenta de la distanta – daca va fi cazul), intalnire in La Gomera inainte de start (pentru a face ultimele verificari) si, nu in ultimul rand, asistenta pe perioada cursei (inclusiv sugestii privind traseul optim sau ajustarea acestuia). Ne simtim mai increzatori acum! 🙂
In weekend-ul proaspat incheiat am reluat antrenamentele pe mare (nu am avut parte de valuri, din pacate, din cauza unui vant dinspre tarm), iar in timpul saptamanii continuam cu antrenamentele indoor (ergometru, sala de forta, yoga etc). In urmatoarele weekend-uri (exceptand vreo 3-4), ne reintoarcem la Limanu, pentru a beneficia de cat mai multe antrenamente pe mare (vom avea si cateva antrenamente pe care le incepem de joi seara si vom vasli non-stop pana duminica seara).
Formatul de vaslit standard este „2 cu 2”, adica doua ore vaslim (doi dintre noi), apoi doua ore ‘stam’ (mancam, ne odihnim, verificam sistemul de navigatie etc. Acelasi tipar este folosit atat ziua, cat si noaptea.
In ceea ce priveste antrenamentele cu ergometrul, iata cum au aratat saptamanile trecute. Tinta noastra este de a vasli constant sub 2 min / 500 m. Momentan, suntem pe la 2.10-2.05 (in grafic :)).
Luni: 800 m (incalzire) + 15 km (stroc 15/16) + revenire 500 m
Marti: 800 m (incalzire), 3 x 1.500 m (stroc 25/26, cu vaslit usor dupa fiecare serie 500 m) + revenire 500 m
Miercuri: 800 m (incalzire) + 4 x 2.000 m (stroc 28/29) + revenire 500 m
Joi: 800 m (incalzire) + 2.000 m (stroc 12) + 14 km (stroc 15/16) + pauza 90 de secunde + 10 km (stroc 14/15) + revenire 1.000 m
Vineri: 800 m (incalzire), 2 x 500 m (stroc 34/35, cu pauza+ pauza 90 de secunde intre serii) + 12 km (stroc 22/23) + revenire 1.500 m
Sambata: 5.000 m (incalzire) + 2.000 m (stroc 34/35) + pauza 15 secunde + 500 m (stroc 34/35) + 5.000 m (stroc 15/16) + revenire 2.000 m.
Cam atat pentru astazi. Pe curand!!
Andrei
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!