Am primit aproape 50 de aplicatii si am citit ”povestea” fiecaruia. In unele cazuri am zambit (erau relatate cu haz), iar in altele am lacrimat (evident, ca orice barbat – exceptand anumiti presedinti de tara, m-am asigurat in prealabil ca nu ma vede nimeni… :)). Primul impuls a fost „hai sa ii ajut pe toti!”. Dar, pentru ca acest lucru nu este – momentan – posibil (cel putin la nivelul de implicare pe care il promiteam in cadrul campaniei), am inceput sa ‘triez’ aplicatiile, pastrand in ‘shortlist’ 11.
Este foarte greu sa aleg un ‘castigator’ (toate cele 11 povesti sunt impresionante), asa ca apelez la sprijinul vostru si va multumesc anticipat pentru asta! Mentionez ca am obtinut acordul tuturor celor 11 aplicanti de a le publica povestea.
Inainte de a citi povestile, iata cateva „extrase”:
Fumez de la 16 ani. Acum am 36. Mananc junkfood destul de des. Vreau sa ma las de fumat. Definitiv…
Desi sunt Ironman… daca eu nu fac ceva cu viata mea, nimeni nu ma va salva!
…Acum sa-ti spun si planul de viitor: vreau sa cobor sa-mi cumpar tigari imediat ce dau submit la mesaj…
Depresie maxima… plus chef de viata zero… toate au condus la starea actuala.. fumez tigari (plus electronica), mananc orice oricand si oricat…
…usor-usor au inceput si tigarile sa intre in viata mea, mai ales dupa ce am inceput sa am un job sedentar la birou…
Din diferite motive (partial pentru ca am fost tantalau, partial din cauza anturajului) am inceput sa practic iesirile la bere si tigara…
..cu toate ca ii spun sotului meu (nefumator) ca ma pot lasa oricand, nu cred ca este adevarat…
Fumez circa 35 de tigari pe zi. Mananc haotic. Acum m-am lasat si de sport. Simt ca mor in cateva luni…
Nu mai vreau sa ma simt murdara pe dinauntru de atata fum…
…a devenit evident faptul ca drumul pe care merg in acest moment este unul gresit…
Vreau sa fac anumite lucruri si aman sau renunt, doar pentru ca „intai trebuie sa fumez o tigara”…
Multumesc mult!
Fumezi, mananci haotic si te-ai lipit de canapea? Ai incercat diverse metode pentru a iesi din acest context dar, mai devreme sau mai tarziu, ai revenit la vechile obiceiuri? Esti dispus sa mai faci o incercare, alaturi de cineva care a trecut prin toate astea…?
Daca raspunsurile sunt „Da!!!”, ecuatia este simpla. Facem un schimb (sau ”troc”).
TU
EU
Exclusiv prin intermediul unui scurt chestionar (CLICK AICI), cel tarziu pana marti, 16 decembrie, ora (Romaniei) 16.00.
Va fi total subiectiv. Ma voi uita pe fiecare chestionar si, la final, imi voi folosi intuitia pentru a alege candidatul potrivit. Daca imi va fi greu sa aleg (presupunand ca vor fi minim doi aplicanti), voi folosi un site de loterie, precum Random.org.
Sper ca nu v-am speriat prea mult. Oricum, este mai bine sa o fac eu, acum, decat doctorul, peste cativa ani…
La jumatatea acestei saptamani am participat la evenimentul de lansare al campaniei de informare despre cancerul pulmonar «Respira Sanatate!». Am primit invitatia de a ma alatura acestei campanii in urma cu cateva saptamani si am raspuns afirmativ in mai putin de 30 de secunde de la primirea e-mail-ului. De ce?
– Cancerul pulmonar este tipul de cancer care provoaca cele mai multe decese. La nivel mondial, in fiecare minut mor 3 oameni :(;
– Am vazut cu ochii mei oameni murind din aceasta cauza si cuvintele tragic sau suferinta nu acopera decat 5% din ceea ce se intampla in viata unei familii in care o persoana iubita sufera de cancer pulmonar;
– Desi suntem oameni care poseda un intrumement destul de performant si de rational intre umeri (respectiv creierul) si stim foarte bine care sunt consecintele fumatului, sedentarismului si ale unei nutritii gresite, continuam sa ignoram realitatea;
– Inceea ce priveste stilul de viata, am trait de ambele parti ale baricadei si am supravietuit (cu succes, cred…) trecerii de la stat-pe-canapea-cu berea-in-mana-si fumat-Gitanes-fara-filtru la ceea ce se intampla acum in viata mea;
– …plus multe alte motive: dorinta de a afla mai multe despre acest subiect, dorinta de a ma implica / de a ajuta, o noua iesire din zona de confort – incluzand aici si primul discurs din viata mea sustinut in miscare, pe o banda de alergare (multumim, Technogym!) etc.
Ceea ce facem zi de zi de rezuma la o propozitie: ne crestem (sau scadem) sansele la o viata lunga si de calitate.
Am avut si eu momente de gandire fatalista (ce conteaza daca fumez sau nu – oricum pot muri oricand intr-un accident de masina sau sa imi cada un ghiveci in cap sau de nu-stiu-ce-boala-rara), dar sunt sigur ca nu m-ar fi condus intr-o directie buna. Nu ne putem autosabota la nesfarsit. Este ca si cum am primi cel mai minunat cadou care exista in univers (viata), apoi l-am lua din cutie, l-am privi curiosi, ne-am sterge la (…stiti voi ce) cu el, apoi l-am face bucati si l-am arunca la gunoi – considerand ca nu il meritam.
Putem muri azi sau peste cateva (zeci de mii) de zile. Da, finalitatea este aceeasi (si ma bucur nespus ca nu sunt nemuritor, pentru ca as avea tendinta de a amana la infinit toate proiectele si de a sta in fata televizorului, pana as deveni o masa de gelatina…), dar am convingerea ca suntem pe Pamant cu un scop (sa va reamintesc ca fiecare dintre noi a fost cel mai rapid din cateva milioane de spermatozoizi?!) si ca avem datoria de a il gasi si urma; iar pentru asta, trebuie sa ne construim zilnic o versiune mai buna decat in ziua precedenta, capabila sa fie receptiva la acel scop si sa indeplineasca destinul.
Cum ar suna pentru voi acesta stire? In 2015, intreaga populatie a Bucurestiului va disparea de pe fata Pamantului!
Probabil ca v-ar soca, nu-i asa (chiar si daca locuiti in afara lui…)?. Din pacate, in 2015 vor muri, in intreaga lume, din cauza cancerului pulmonar, aproape doua milioane de oameni! V-ati mai linistit acum, nu-i asa? Nu va disparea Bucurestiul, ci un om de acolo, unul de acolo, unul de dincolo s.a.m.d. Si, in niciun caz, „eu, familia mea sau cei apropiati”…
Nu fiti atat de siguri. Acest „mie nu mi se poate intampla asa ceva!” se poate transforma foarte usor in „de ce tocmai mie?!„. Fortandu-ne norocul (si organismul) este foarte probabil sa ajungem la acel moment al ‘adevarului’, in care ceva din corpul nostru s-a razvratit si a luat-o razna. Bineinteles, nu din cauza noastra; de la fumat, de la stres, de la poluare, de la prajeli, de la statul la birou sau pe fotoliu, de la seful care „ma obliga” sa stau peste program, de la relatiile neimplinite (bineinteles, din vina celorlalti), de la…, de la…, de la-la-la si tra-la-la.
Intr-adevar, atunci cand facem o schimbare ne este greu. Uneori, chiar foarte greu. Vrem sa ne lasam de fumat, dar toti prietenii fumeaza. Vrem sa mancam ‘ce trebuie’, dar ‘nu avem timp’ sa ne cumparam mancare sanatoasa. Vrem sa facem sport, dar exista riscul ca prietenii, colegii, vecinii, chinezii, martienii s.a.m.d. sa rada de mine cand ma vad in haine mulate si cu sunculitele plutind prin aer la fiecare pas. Sau sa fiu tinta ironiilor celor care sunt altfel (a majoritatii) si sa ma simt exclus.
Din fericire, vestea buna este ca multe dintre scuzele si temerile de mai sus sunt doar… scuze si temeri. O schimbare mica acum, una peste o saptamana, una timp de 21 zile si…uite cum avem cateva obieciuri noi si sanatoase, care sa ne insoteasca intreaga viata (ca spalatul pe dinti, dusul de dimineata etc.).
Schimbarea este mult mai simpla decat pare. Si, daca va regasiti intr-un dintre situatiile: fumez, mananc prostii, sunt sedentar – sau toate 3 la un loc, stati pe receptie. Revin curand cu o propunere de nerefuzat!
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!