Acum fix un an, in noaptea de 25 spre 26 ianuarie, dupa aproape 5 ore de lupta cu anti-talentul meu in zona IT, reuseam sa lansez acest blog si sa postez primul articol, in care povesteam despre planurile mele si despre motivatia din spatele lor…

Ce ganduri aveam atunci? In primul rand, de abia ma apucasem de antrenament pentru maratonul Polul Nord, care urma sa aiba loc peste doar 3 luni. Nu aveam bani pentru taxa astronomica de inscriere. Nu stiam ce presupune un blog si nu eram prea convins ca mi-l va citi altcineva in afara de sotie si cativa colegi si prieteni. Nu auzisem de Uca Marinescu, David Neacsu, Serban Chiurlea, Ro Club Maraton s.a.m.d.  Nu ma gandeam ca voi ajunge sa alerg 5 maratoane plus o cursa de 100 de kilometri intr-un an. Nu stiam ca o sa vizitez o multime de locuri minunate de pe acest Pamant. Sau ca voi cunoaste o multime de oameni, cu povesti extraodinare. Nu credeam ca ma va interesa atat de mult soarta unor oameni cu probleme si ca voi promova proiectele unor fundatii. Nu imi imaginam ca urma sa ma confrunt din plin cu cele mai profunde temeri (frica de zbor, de vorbit in public etc.).

…Acum, dupa un an, recitesc cateva articole si comentarii si am in continuare impresia ca visez, ca citesc despre viata unui alt Andrei, din alta lume, care a trait intr-un an mai multe experiente decat mi-as fi imaginat ca voi trai in 7 vieti…

Cu aceasta ocazie, vreau sa multumesc din suflet:

– sotiei si restului familiei, pentru ca exista si ma accepta asa cum sunt 🙂

– colegilor din compania in care lucrez de aproape 9 ani, grupul UniCredit (leasing, banca, insurance broker, consumer finance, etc.), pentru ca imi citesc si popularizeaza blogul 🙂

– rudelor si prietenilor care sunt suficienti de critici pentru a ma tine cu picoarele pe pamant 🙂

– sponsorilor, fara de care m-as fi referit in acest moment la Polul Nord, Australia, Antarctica etc. doar ca la niste destinatii unde mi-ar placea sa ajung candva, intr-o zi… 🙂

– mass media, care promoveaza constant experientele mele. O adanca reverenta pentru Alexandra Onu (Radio Romania Actualitati) si Sandra Scarlat (Adevarul), care m-au contactat a doua zi (!!) dupa lansarea blog-ului… 🙂

– bloggerilor care ma mentioneaza si / sau care imi scriu si ma incurajeaza. Cristi Ungureanu, multumesc mult ca citesti fiecare articol 🙂

– alergatorilor, alipinistilor, aventurilerilor si exploratorilor romani care m-au indrumat si / sau ma inspira (aici lista este prea lunga si mi-e teama ca as rata cativa…) 🙂

– TEDx Bucuresti, pentru ca a avut curajul de a ma invita ca speaker si mi-a deschis un nou drum 🙂

– fundatiilor care m-au ajutat sa imi deschid ochii si mintea (Hospice, Salveaza Vieti si MIA’s Children) 🙂

– TUTUROR cititorilor acestui blog!! De fiecare data cand imi lipseste motivatia de a ma trezi la 4 dimineata pentru a ma antrena, sau ma simt la capatul puterilor pe parcursul unei curse, sau sunt demoralizat dupa cate un sir de refuzuri de la potentiali sponsori, ma gandesc la voi si la dorinta mea de a nu va dezamagi…si asta ma energizeaza! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

Va multumesc!!!

Andrei ‘bloggerul’-alergator