In cei aproape 2 ani de cand m-am apucat de alergat am descoperit o multime de lucruri. In primul rand, putem alerga ORICAT (ma bucur ca nu am fost contrazis de alergarea Brasov – Bucuresti :)). Ca in orice alte domenii, alergatul este o strict o chestiune de optiune. Fiecare dintre noi isi poate spune: „NU POT face asta, PENTRU CA…” (si creierul ne va ‘ajuta’ cu o multime de scuze :)) sau „POT face asta, DACA…” (si, aici, creierul va veni din nou cu o lista – de data aceasta cu lucruri care ne vor duce in directia buna). Acest „DACA” este urmat de indeplinirea unor conditii. In cazul alergarilor mele pe distante lungi, am descoperit ca finalizarea lor cu succes este influentata de:

– planificare (organizare) amanuntita.  Cand planific urmatoarea cursa, inchid ochii pentru cateva minute si ma imaginez acolo, pe traseul respectiv. Asta ma ajuta sa decid in privinta echipamentului (+ haine de schimb), hidratarii, alimentelor, suplimentelor, accesoriilor, trusei de prim ajutor etc. si sa preintampin anumite probleme care ar aparea pe parcursul alergarii respective.

– existenta unei motivatii puternice (aici, fiecare trebuie sa isi descopere factorii motivanti…). In orice alergare lunga apar momente in care simti ca nu mai poti. Gandindu-te la ce anume te-a determinat sa alergi (sau de ce te-ai apucat de alergat!) si sa ajungi la final iti va da o mare ‘injectie’ de energie. Imi place sa repet: probele scurte sunt fizice, cele lungi sunt mentale… 🙂

– convingerea ca voi termina. Suna simplist si pueril, dar la mine a functionat. Am fost 100% sigur ca voi termina in timp util si fara sa ma accidentez toate cele 13 maratoane si ultramaratoane alergate pana acum. Tocmai de aceea, nu am avut nicio tresarire cand m-am inscris la competiile respective, cateodata chiar si cu 1 an inainte.

– sprijinul moral. In cazul meu, familia, prietenii si colegii m-au sustinut din primul moment (inceperea antrenamentelor pentru maratonul de la Polul Nord), iar blogul m-a adus in contact cu cititori care au stiut sa imi transmita cate o vorba buna si incurajarile de care aveam mare nevoie (multumesc!!! :)).

– hidratare, care este cel putin la fel de (daca nu chiar mai) importanta decat alimentatia. Suntem facuti in proportie covarsitoare din apa (creierul, plamanii, inima, rinichii, ochii, sangele si muschii contin 70-95% apa!), asa ca 4-5 litri de apa (de calitate!) bauti intr-o zi obisnuita (fara competitii sau antrenamente) conteaza enorm. As mai puncta aici si electrolitii, pe care ii pierdem pe parcursul activitatilor fizice intense.

– suplimente. Alimentele din ziua de azi au mult mai putine vitamine si minerale decat pe vremea parintilor si bunicilor nostri. Ceea ce inseamna ca avem 2 variante: mancam de 5-6 ori mai mult decat mancau ei (cam greu…) sau completam cu suplimente nutritive. Varianta a doua reprezinta o investitie care merita, pentru o viata sanatoasa si pentru evitarea spitalelor (de care eu, personal, am mare oroare…)

– alcalinitate. Intr-un corp alcalin, sangele este mult mai fluid si celulele albe se pot lupta mult mai usor cu ‘intrusii’ (vezi aici). Alcalinitatea se obtine prin: apa de calitate, alimente alcaline, stare psihica buna, viata activa. Mai jos, un film pe care l-am facut special pentru prezentarea acestui subiect.

– TREZITUL (si culcatul) DEVREME. Din punctul meu de vedere, acest aspect conteaza cel mai mult atunci cand vrei sa realizezi ceva in viata. Calitatea somnului este mai importanta decat durata lui, iar intre 22 si 4 avem sansa unui somn profund, mai ales daca evitam antrenamentele si mesele copioase pe parcursul serii. Avantajele trezitului devreme: 100% sanse de a respecta calendarul de antrenamente (nu prea are ce sa apara la ora aceea…); nivel energetic mult mai bun; o minte limpede; nesuprapunerea cu activitatile in familie sau profesionale; un tonus fizic si psihic excelent pe parcursul zilei. Inca ceva: aceasta regula se aplica si in weekend. Faceti un test: treziti-va sambata si duminica asta la 4 dimineata (preferabil, cu cateva activitati planificate in prealabil…); veti avea impresia ca sfarsitul de saptamana a durat 4 zile 🙂

– antrenament. Cu cat te antrenezi mai bine si in conditii mai aspre (vant, ploaie, frig, zapada, diferenta de nivel, intuneric etc.), cu atat iti va fi mai usor la competitii. In plus, daca iti faci un program de antrenament (3-4 alergari pe saptamana sunt suficiente) si te tii de el vei cumula mult mai multe ore de alergare decat in cazul in care te antrenezi doar cand ai chef. Personal, nu am un mare apetit pentru antrenamente (mi se par foarte plictisitoare :(), dar le indulcesc ascultand muzica, schimband traseele sau inlocuindu-le cu competitii. Pentru a evita accidentarile, este indicat sa faci exercitii de incalzire inainte de alergari, chiar daca asta inseamna sa sacrifici 10-15 minute din antrenament. De asemenea, durerile mele de spate (cauzate atat de alergare cat si de statul la birou…) au disparut total dupa includerea in programul de antrenament saptamanal a unei sedinte de 30 de minute cu exercitii de yoga si pilates pentru core strength.

– stilul de alergare. A trebuit sa reinvat sa merg si sa alerg, pentru a fi ajutat de legile gravitatiei… Aveam o postura defectuoasa (inca mai lucrez la ea :)): cocosat, cu privirea in pamant, lasat pe spate, bratele departate de corp (defect pe care il am in continuare, in special la alergarile lungi si/sau daca am un rucsac in spate), intreaga musculatura incordata, labele picioarelor orientate spre exterior si, nu in ultimul rand,  tropaiam ca un elefant (ceea ce, pe termen lung, ar fi daunat cu siguranta articulatiilor).

– echipament si micile gadget-uri. Aici fiecare trebuie sa testeze pe propria piele lucrurile care functioneaza cel mai bine. Haine, pantofi de alergat, plasturi, creme, electronice, knee strap, bratari energetice, compresoare pentru gambe etc., fiecare are ‘fetisurile’ lui, mai mult sau mai putine placebo-istice. Ale mele sunt, fara indoiala, jambierele de compresie si knee strap-urile.

Cu siguranta, mai sunt si alte lucruri invatate din alergarile mele si le voi impartasi pe masura ce mi le voi aminti… 🙂