Dupa plantarea de pomi de duminica si alergarea de ieri, a venit randul astazi (conform agendei :)) donarii de sange, prima din viata mea! Ora aleasa: 12.30 (modul ideal de a folosi pauza de masa :)). Dupa un snack rapid, o hidratare corespunzatoare (recomandabile inainte de donare) si o incarcare cu electroliti (pentru a compensa pierderile de la alergarea de ieri), m-am prezentat – inarmat cu cartea de identitate – la receptia Centrului National de Transfuzie Sanguina.

Primul pas: completarea unui scurt formular, in care se mentioneaza istoricul donatorului si posibile incidente care ar afecta calitatea sangelui ce urmeaza a fi donat (de exemplu: daca am folosit droguri injectabile, daca fumez, daca am fost pelcat in tari cu risc ridicat de imbolnavire etc.). Pasul 2: Un interviu de 2-3 minute, pe baza formularului completat; Pasul 3: Un test rapid al unei picaturi de sange, luate din deget, pentru determinarea grupei sanguine, RH-ului, glicemiei, hemoglobinei etc. Rezultatul fiind foarte bun, am primit ok-ul pentru donare si a urmat Pasul 4: donarea!

Avand o frica ‘ancestrala’ (dar irationala) de ace, nu ma asteptam la o experienta minunata la donare, dar realitatea a fost, fireste, mult mai blanda decat previziunile mele. Doua asistente foarte dragute (aviz barbatilor care nu au gasit pana acum un motiv de a dona sange :)) au avut grija sa ma tina de vorba suficient de mult incat sa nu imi dau seama cand trec cele 6-7 minute, cat dureaza donarea propriu-zisa. Zero dureri (doar ceva transpiratie in ultima parte a donarii, probabil din cauza emotiei – ceea ce s-a tradus intr-o doza intravenoasa de calciu :)) si o usurare enorma cand mi-au spus ca operatiunea este gata… Pasul 5: 10-15 minute de relaxare, pe patul de donare, timp in care mi-am depasit durata maxima de privit la televizor din ultimii 2-3 ani… :).

Am plecat de la donare cu bucuria si multumirea de a fi facut o fapta buna, cu efect imediat. Stiu ca sangele meu va ajunge curand la oameni a caror viata depinde de cateva pungi cu lichid care nu poate fi inlocuit de substante facute in laborator. Titlul acestui post nu este o afirmatie gratuita; sunt mult mai mandru de carnetul de donator decat de certificatul primit de la Cartea Recordurilor pentru cele 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe 7 continente. Si, credeti-ma, sunt foarte mandru de acesta din urma, dar ma uit deja catre un record mai folositor societatii (click aici).

Asta a fost experienta primei mele donari de sange. Recurenta donarii este de 70 de zile (5 donari pe an la barbati, 4 pe an la femei). Am si un mic regret: Oana nu a putut dona, din cauza unui nivel scazut al fierului din organism; dar vestea buna este ca o cura de 2-3 saptamani cu spanac, broccoli etc. va corecta acest mic impediment. Se spune ca in viata trebuie sa plantezi un copac, sa faci un copil si sa construiesti o casa. As adauga pe aceasta lista si donarea de sange – daca nu pentru noi, atunci pentru copiii nostri. Si, ca sa citez motto-ul ViitorPlus, „ma intereseaza viitorul pentru ca acolo imi voi petrece restul vietii”.

PS – toata admiratia mea pentru eroii necunoscuti – donatorii voluntari de sange!

De curand, am avut curiozitatea de a da un Google search dupa „Romania ultimul loc in UE”, respectiv „Romania primul loc in UE”. Am aflat ca suntem ultimii la: absorbtia fondurilor UE, grija primarilor fata de cetateni, numarul donatorilor de sange, accesul la internet al companiilor, exporturi pe cap de locuitor, economiile lunare, sumele alocate pentru consumul de alcool (culmea !), gradul de valorificare a deseurilor etc. Dar, pe de alta parte, suntem primii in UE la: mortalitate infantila, tuberculoza, cazuri de deces provocate de cancerul uterin, investigatii legate de fraude cu fonduri europene, etc. Ca sa nu ne dam cu stima de sine nationala in cap, as puncta si primul loc in UE la Olimpiada Internationala de Matematica (si la cea de Informatica), productia eoliana, inmatricularile auto si, probabil, multe altele…

La ce a folosit aceasta introducere? Pai…, in viata avem trei optiuni: sa fim indiferenti (sau neinformati), sa ne plangem sau sa ne implicam. Acum nu ma voi adresa fanilor primelor doua optiuni, ci celor care considera ca implicarea noastra in anumite cauze poate conduce la solutii viabile si, in final, la o viata mai buna.

Una dintre problemele din Romania care cer o rezolvare este penuria de sange. Recomandarea UE privind procentul donatorilor de sange este de 6%. Noi suntem undeva pe la 1.7%. Asta inseamna ca suntem in permanent in pericol, iar mail-urile pe care le primim zilnic („URGENT – AB pozitiv!” sau „URGENT – puteti salva o viata donand sange – Grupa A2 negativ”) sunt o dovada in acest sens. Ce putem face?

As incepe cu informarea (Google: donare sange). Apoi, donarea (vezi AICI lista centrelor de donare din Romania). Si, nu in ultimul rand, promovarea acestei probleme si incurajarea celor din jurul nostru sa doneze. Daca nu poti dona sange, poti dona bani. Asta se traduce intr-o capacitate mai mare a fundatiilor implicate in aceasta cauza de a informa oamenii, de a ii atrage in centrele de donare, de a le oferi conditii decente si de a ii determina sa repete periodic gestul lor nobil.

Recent, am inceput sa ma implic in aceasta cauza si am ‘asociat-o’ participarii mele la cursa de 1000 de kilometri Bucuresti – Sofia – Bucuresti (Balkan Challenge). Donatia ta, oricat de mica, va ajuta Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange din Romania sa promoveze si sa incurajeze crearea unei culturi de donatori in Romania. Haide sa ii ajutam, astfel incat sa putem primi si noi ajutor din partea lor! O modalitate simpla de a dona: prin intermediul link-ului de pe 1000 km Balkan Charity Challenge (CLICK AICI).

Cu recunostinta,

Andrei Rosu (posesor a aproximativ 5 litri de sange grupa A2, RH negativ).