In ianuarie 2010 urma sa alerg, peste doar 4 luni, primul meu maraton – la Polul  Nord. Organizatorii ne-au pus in garda: „pregatiti-va adecvat, caliti-va bine!”. Au urmat multe alergari matinale, de iarna, la temperaturi de -15, -20 C. Antrenamente in depozit frigorific. Dusuri reci (multe!). Bai de gheata. Haine din ce in ce mai subtiri. Dormit in camere cu caldura oprita. Dormit pe balcon. Si altele. Nu stiu cat de mult a contat din punct de vedere fizic (totusi, cert este ca nu am mai racit prea des de atunci :)), dar pot spune ca am avut mult mai multa incredere in mine si in capacitatea de a termina astfel de curse, decat daca nu as fi trecut prin acest proces.

Au urmat curse in Antarctica si Himalaya, pentru care am reluat „rutina” de scrisa mai sus. Apoi, in ultimii dpoi, pregatirea pentru Canalul Manacii m-a gasit adaugand la cele de mai sus si o multime de sesiuni de inotat in ape reci. Ceea ce, din nou, sunt sigur ca a folosit.

Acum, in pregatirea ultramaratonului 6633, considerat – probabil pe buna dreptate, tinand cont de distanta (566 km), conditii meteo (temperaturi de pana la -50 C), vant (< 200 km/h) si de numarul extrem de mic de participanti care au resusit sa termine cursa din 2007 incoace (19) – cea mai dura competitie de alergare din lume, am revenit la bunele practici, mutandu-mi dormitorul pe balcon :).

Spre surprinderea mea, o poza cu mine dormind afara a captat atentia mass-media, atat Antena cat si ProTV difuzand la stiri antrenamentul meu. Sper ca aceste stiri sa foloseasca proiectului social pe care eu si Vlad Tanase, coechipierul meu la ultramaratonul din martie, il sustinem (vom reveni cu detalii si cu link-ul de donatii :)) si, in plus, sa va starneasca apetitul pentru alergarea outdoor pe timp de iarna. S-ar putea sa fie mai frumos (si mai putin periculos) decat s-ar crede!

PS – Bunicii nostri ieseau iarna in curte, la bustul gol, si se ”spalau” cu zapada. Poate ca, si din acest motiv, nu prea raceau…

Cu multa caldura,

Andrei