S-a stins din viata in urma cu doar cateva zile, la varsta de 86 de ani. Atlet pasionat (pe distante scurte) in copilarie, Ed a abandonat sportul pentru aproape 25 de ani. A reinceput sa alerge („de intretinere”) la 41 de ani. Sapte ani mai tarziu, fiul lui (14 ani!) i-a spus ca a alergat zi de zi timp de un an si ca isi doreste sa alerge un maraton, impreuna cu tatal sau. Nu doar ca s-a antrenat cot la cot cu fiul sau si ca a alergat acel maraton, dar l-a terminat in… 2 ore si 31 de minute! Ce a urmat? La 74 de ani a alergat un maraton in 2 ore si 58 de minute (!!), devenind persoana cea mai varstnica de pe planeta noastra care termina cei 42.2 km sub 3 ore. Au urmat multe alte recorduri mondiale (vreo 15), printre care si „cel mai varstnic om care termina un maraton in mai putin de 4 ore” (la 85 de ani!).
Cel mai varstnic om care a alergat vreodata un maraton oficial va implini 106 ani peste doar cateva zile si are o poveste foarte interesanta. Nu a putut sa mearga pana la varsta de 5 ani. In tinerete a adorat miscarea, dar a renuntat la sport la 36 de ani, afectat de evenimentele politice din tara lui. S-a intors la alergare in anii ’90, dupa ce – intr-un interval de doar doi ani – si-a pierdut sotia si doi dintre copii, apoi a emigrat in Anglia. A alergat primul maraton la 90 de ani, iar la 92 a realizat PB-ul (5 h 40 min) care l-a facut celebru in intreaga lume. De atunci, a bifat o multime de recorduri mondiale. Este vegetarian si sustinator al drepturilor animalelor.
Ca sa nu spuneti ca doar alergatorii traiesc mult (sau ca varstnicii prefera alergarea in detrimentul altor sporturi). Coleg de generatie cu indianul de mai sus, Robert este – inca – activ, la 106 (o suta sase) ani! Si Robert are o istorie tumultoasa. Pompier in anii ’30, prizonier in al Doilea Razboi Mondial. Imediat dupa razboi a participat la Grand Prix de Nations, unde a terminat pe locul 7. A renuntat la sport si s-a mutat in Venezuela dupa razboi, unde a lucrat ca sofer de camion si agricultor. Apoi in Canada, ca taietor de lemne, iar din anii ’60 a revenit in Franta, unde a lucrat ca gradinar si vanzator de vinuri.S-a pensionat in 1987. La 67 de ani s-a reapucat de sport, la recomandarea doctorilor. A reinceput sa pedaleze. De la 100 de ani doboara anual recordul orei la categoria lui de varsta. La 102 ani a reusit aproape 27 de km intr-o ora! Doctorii lui au murit demult.
Nu doar domnii si nu doar „strainii” au cu ce sa se mandreasca. Uite ca o avem si noi pe Elena. Am avut placerea sa o cunosc in vara anului trecut, in studiourile TVR, unde am fost invitat impreuna cu fiul meu, Alex (ii voi arata poza cu noi 3 de fiecare data cand va avea vreo intrebare pe tema longevitatii in sport…). Dincolo de multele titluri castigate si recorduri mondiale doborate, povestea Elenei este,cu siguranta, una care inspira. S-a apucat de alergat cu putin timp inainte de a iesi la pensie, incercand (si reusind) sa scape de o depresie. Ca lectie de viata, ea spune ca „este esential sa ai proiecte, un obiectiv pentru care sa te pregatesti”. Uneori, iarna, alearga cu picioarele goale prin zapada. Raceste foarte rar. Secretele ei? Sportul si… ardeii iuti.
*
Nu stiu daca este necesara vreo concluzie. Totusi, as adauga faptul ca traim la intaltimea asteptarilor noastre. Si, personal, decat „batran si bolnav”, prefer batran si sportiv.
Andrei Rosu (junior, 41 de ani)

3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!