Mersul la posturi TV are si parti bune. In afara intalnirii cu diverse persoane si personalitati publice, ai ocazia de a iti expune planurile si de a cere suport…

In urma cu 2 saptamani am fost invitat la o emisiune duminicala a canalului Telesport, pe parcursul careia am detaliat aventura mea de la Polul Nord si am discutat despre obstacolele pe care le-am avut de trecut pentru a ajunge acolo si despre planurile de viitor.

FRA mi l-a recomandat cu caldura pe antrenorul Gabriel Branisteanu (foto), membru al generatiei de aur de maratonisti romani care defilau prin Europa in anii ’70 cu timpi de 2h12′-2h15′!

M-am intalnit cu dl. Branisteanu de 2 ori, mai intai pentru a ne cunoaste si a doua oara pentru a ma vedea ‘la lucru’. Nu mai fusesem pe stadionul Iolanda Balas (fost Tineretului) de dinainte de 1989, cand participasem cu colegii de scoala la un cross ‘Daciada’… Stadionul a fost modernizat, are pista sintetica, tribuna etc. Pentru a accentua nostalgia, am aflat ca d. Branisteanu a alergat primul lui maraton exact in anul in care m-am nascut – 1976 🙂

Dupa cateva ture de 400-450 m la viteza media (70-80 secunde / tura), am aflat care sunt erorile pe care le fac si modalitatile de a le corecta:

1. Stau prea drept si tin capul / privirea in jos.  Trebuie sa alerg un pic aplecat (spre fata), pentru a muta centrul de greutate, si sa privesc la 20-30 de metri inainte, tinand capul drept – pentru a nu obtura / ingreuna respiratia.

2. Alerg cu pumnii stransi si coatele destul de departate de corp. Postura corecta este cea in care las palmele relaxate (eventual, semi-arcuite) si tin coatele pe langa corp. PONT: dreptacii au tendinta de a departa mana stanga de corp (stangacii mana dreapta), motiv pentru care se recomanda sa o rasucesti un pic din incheietura spre stanga (iar stangacii spre dreapta). In acest fel, cotul va fi ‘silit’ sa se apropie de corp. 

3. Stau prea incordat si, in plus, tin labele picioarelor orientate spre exterior [de eroarea asta stiam, dar nu prea reuseam sa o corectez…]. Fiecare muschi trebuie sa fie perfect relaxat, ca la SPA, pentru a nu stresa inutil organismul, care oricum va avea enorm de lucru pe parcursul unui antrenament / unei curse de maraton. Iar labele picioarelor se tin orientate in directia inainte…

Am mai facut cateva ture de stadion in care ne-am concentrat exclusiv pe corectarea erorilor. In plus, mi-a mai aratat cum se face o incalzire ca lumea, ce exercitii se fac dupa antrenament pentru a diminua efectele febrei musculare si m-a ajutat sa imi fac un plan de antrenament care sa ma aduca intr-o forma optima la data urmatorului maraton, cel din Australia.

Multumesc Sorin Matei, multumesc FRA, multumesc Gabriel Branisteanu…si mult respect!! 🙂