In urma cu cativa ani, pe vremea cand lucram intr-o companie de leasing, am fost la un training – stiu, nimic spectaculos pana aici. Ca icebreaker, trainer-ul ne-a invitat sa ne prezentam intr-un “mod diferit” si sa punctam acele lucruri din istoricul nostru care ar surprinde colegii de curs si de companie. Exercitiul mi-a placut (asa am aflat ca x de la contabilitate rupe podeaua de dans in fiecare miercuri, iar y de la audit picteaza in weekend) si m-am gandit sa impartasesc cu cititorii blogului meu cateva aspecte din viata mea, mai putin cunoscute. Fara un scop anume 🙂 Asadar…
- M-am nascut in Brasov, pe 30.06.1976. Am fost conceput la Cluj, de doi studenti, pe 30 septembrie 1975… 🙂
- Am dat foc scolii generale nr. 85, din Vatra Luminoasa (Bucuresti), in clasa a treia (prin octombrie). Motivul: am vrut sa ma incalzesc si am aprins cu chibrituri magazia cu maculatura a scolii. Consecinta: tata, muncitori, cheltuiala, refacut magazia, scapat de exmatriculare. Dar nu am scapat de retinerea cravatei de pionier, pentru aproape o luna. Si da, am plans. Eram singurul din clasa fara cravata…
- La gradinita am scris cu mana stanga, dar la scoala am fost obligat sa scriu cu dreapta (pentru cei care nu isi amintesc comunismul: toti eram condamnati sa fim la fel). A fost naspa (mana dreapta legata la spate, etc.), dar am supravietuit. Totusi, scriu oribil cu dreapta (nu inteleg niciodata ce am scris). Noroc cu computerele…
- Cea mai veche amintire a mea dateaza din gradintita. Si este olfactiva. Imi amintesc doua mirosuri: de cantina (oribil!) si de clor, din wc-uri (la fel de oribil)…
- In clasa a doua am casigat faza “pe sector” a Cantarii Romaniei, cu un desen numit “Chipul mamei”. Picasso ar fi fost mandru, dar mama s-a oripilat…
- In scoala generala scriam literatura SF, motiv pentru care am frecventat, timp de un an, “cenaclul” Palatului Copiilor si Soimilor Patriei. Intr-o zi, mi-am uitat caietul cu povestiri intr-o cofetarie si, de suparare, nu am mai scris niciodata literatura SF…
- Singurul sport pe care l-am practicat in copilarie (in afara de fotbal in curtea scolii) a fost ‘orientarea turistica’ (intre clasa a 3-a si clasa a 4-a). Am renuntat la el pentru ca nu imi placea sa alerg…
- In clasa a 10-a am fost exmatriculat pentru doua saptamani, pentru ca am umplut peretii liceului cu graffiti. In cele doua saptamani de stat acasa mi-am ocupat timpul cu ascultatul de muzica si visatul cu ochii deschisi. Imi doream sa fiu intr-o formatie si sa am succes la fete (fiind o fire mai degraba introverta, nu prea imi reusea capitolul asta). Am umplut un caiet de 100 de file cu posibile nume de formatii. Pe coperta 4 am gasit, in sfarsit, un nume de care am fost multumit: Gaz pe Foc. Primele versuri pe care le-am scris au fost despre exmatricularea mea si au aparut in melodia “X-matriculat”, intr-un album de la finalul anilor ’90…
- Primele trei videoclipuri Gaz pe Foc au fost regizate de Tudor Giurgiu. Preferatul meu era “Spune-mi”. Acum rad de fiecare data cand ma uit la acele video-uri. Vintage, frate…
- Ne placea sa cantam live, dar nu aveam tot timpul posibilitatea tehnica de a o face. La un concert dintr-un club din Petrosani, organizatorii aveau doar doua microfoane (noi eram 4), asa ca am fost nevoiti sa improvizam. Eu am cantat la un picior de scaun (de lemn), iar unul dintre colegii mei la o lanterna – care s-a aprins in timpul spectacolului…
- Am plecat din Gaz pe Foc in 2000, pentru ca nu imi mai placea sa “fac sincroane”, adica sa dansez in sincron cu colegii de trupa. La fiecare concert (fara exceptie), uitam ‘sincroanele’ si, ca sa nu par de kko, coboram in public si dadeam mana cu fanii (sau, mai degraba, cu fanele…)…
- La 19 ani am fost casatorit, timp de aproape 12 luni, cu o colega de facultate. Nu am avut copii si am divortat de comun acord…
- Am picat examenul pentru permisul auto de 5 ori. De fiecare data, la proba de traseu…
- Prima mea masina a fost Olcit-ul parintilor. Am ramas de nenumarate ori (in) balta cu ea. Era o chestie cu capacul de delcou, parca…
- In perioada 1998-1999 am facut armata, timp de 6 luni, la unitatea de jandarmi de la Magurele. Tehnic vorbind, sunt sublocotenent…
- In perioada 2000-2001 am lucrat ca director artistic pentru o casa de discuri (Alpha Sound). Printre artistii cu care am colaborat atunci se numarau Parazitii, Nadine, Quartz & Gianina Corondan si o formatie din Constanta care canta muzica orientala cu versuri romanesti (adica manele) si pe care am ‘repozitionat-o’ ca boysband. Trupa a avut vanzari de un milion de albume intr-un an. In plus, „la cererea publicului”, casa de discuri a lansat o carte despre trupa respectiva, care s-a vandut (in aproape 100.000 de exemplare!) impreuna cu hiturile acesteia. Si pe care, la autor, apare numele meu. Formatia se numea L.A…
- Am plecat de la casa de discuri dupa mai multe divergente, pe teme artistice, cu managerul ei (un iranian foarte simpatic). I-am propus, fara succes, sa semnam cativa artisti ale caror demo-uri imi placeau (si, mai important, credeam ca vor avea un impact bun). Acestia se numeau O-zone, Akcent si Marius Moga (pe care tocmai il convinsesem sa se mute in Bucresti si sa lucreze in studioul nostru)…
- Eu si Oana am fost colegi de liceu, dar nu ne-am intersectat pana in 2005. Octombrie. 23. Intr-un supermarket, la coada. Ajunsesem acolo pentru a imi cumpara grepuri, dupa o noapte de petrecere (cu mult alcool). Auzisem ca sucul de grep ajuta la hangover. Ne-am casatorit 9 luni mai tarziu…
- Primele lectii de tobe le-am luat la 32 de ani…
- Am grupa de sange A2, Rh negativ. Pana in 2011 mi-a fost frica sa donez sange (am frica de ace). De atunci, mi-am depasit temerile si donez minim o data pe an…
- La fiecare 9 ani fac cate o schimbare majora in viata. In ’92 am inceput sa cant, in 2001 m-am apucat de banking, in 2010 de alergare. Am emotii pentru 2019…
Ar mai fi vreo 200 de lucruri de scris, dar le las pentru alte dati, cand voi cadea din nou in butoiul cu amintiri :). Pana atunci, va doresc o viata interesanta!
Andrei Rosu
