Toata lumea vrea sa aiba un loc de munca minunat, dar nu toata lumea vrea sa treaca prin suferinta a 60 de ore de lucru saptamanal, navete lungi, documente respingatoare sau sa treaca prin diverse ierarhii corporatiste. Oamenii doresc sa fie bogati fara sa riste, fara sacrificiu, fara a fi necesara satisfacerea intarziata pentru a acumula averi.
Toata lumea vrea sa aiba parte de sex excelent si relatii minunate, dar nu toata lumea este dispusa sa treaca prin conversatii dificile, taceri incomode, sentimente ranite si psihodrama emotionala pentru a ajunge in acel punct. Si astfel, aceste persoane se linistesc. Stau si se intreaba „Ce se intampla daca?” ani si ani de zile pana cand intrebarea „Ce se intampla daca?” se transforma in „Asta a fost?”. Iar cand avocatii se intorc acasa si pensia alimentara se afla in cutia postala, acestia se intreaba, „Pentru ce-a fost asta? „, daca nu pentru standardele diminuate si asteptarile anterioare de 20 de ani, atunci pentru ce?
Pentru ca fericirea necesita lupta. Optimismul este efectul secundar al manipularii negative. Poti doar sa eviti experientele negative inainte ca acestea sa revina din nou la viata.
La baza intregului comportament uman, nevoile noastre sunt mai mult sau mai putin similare. Experienta pozitiva este usor de manevrat. Experienta negativa este cea cu care, prin definitie, ne luptam noi toti. Prin urmare, ceea ce obtinem de la viata nu este determinat de sentimentele bune pe care ni le dorim, ci de ce fel de sentimente rele suntem dispusi si capabili sa suportam pentru a ne duce la acele sentimente bune.
Oamenii isi doresc un fizic uimitor. Insa il vei obtine doar daca apreciezi cu adevarat durerea si stresul fizic, care vin dintr-o sala de sport in care iti petreci timpul cu orele, cu exceptia cazului in care iti place sa calculezi si sa cantaresti alimentele pe care le mananci, planificandu-ti timpul petrecut in oras, fiind atent ca portiile sa fie de dimensiuni mici.
Oamenii doresc sa-si inceapa propria afacere sau sa devina independenti financiar. Insa devii un antreprenor de succes doar daca gasesti o modalitate de a aprecia riscul, incertitudinea, esecurile repetate, si orele infinite de lucru pentru ceva ce nici nu ai idee daca va avea sau nu succes.
Oamenii isi doresc un partener, un sot/sotie. Insa nu e suficient sa atragi pe cineva care arata uimitor, fara a aprecia turbulentele emotionale, care vin cu respingeri degradante, construind tensiunea sexuala care nu se elibereaza, si sa privesti in gol la telefonul care nu suna niciodata. Face parte din jocul iubirii. Nu poti castiga daca nu joci.
Ceea ce determina succesul nu este „Ce vrei sa te bucure?” intrebarea este: „Ce durere/truda poti sa suporti?” Calitatea vietii tale nu este determinata de calitatea experientelor tale pozitive, ci de calitatea experientelor tale negative. Si pentru a fi bun in confruntarea cu experientele negative, ideea este sa fii bun in lupta cu viata.
Exista o multime de sfaturi nasoale, care suna asa: „Trebuie doar sa vrei cu adevarat!”
Toata lumea vrea ceva. Si toata lumea vrea ceva cu adevarat. Oamenii pur si simplu nu sunt constienti de ceea ce isi doresc, sau mai degraba, ceea ce isi doresc „cu adevarat”.
Pentru ca, daca vrei sa beneficiezi de ceva in viata, de asemenea, trebuie sa iti doresti sa depui eforturi. Daca vrei sa ai un corp perfect pentru plaja, trebuie sa vrei sa transpiri, sa simti durerea, sa te trezesti dimineata devreme, si sa treci prin chinurile foamei. Daca vrei un iaht, trebuie sa vrei sa iti petreci timpul lucrand pana noaptea tarziu, sa risti in afaceri, precum si sa enervezi una sau zece mii de persoane.
Daca iti doresti ceva luna dupa luna, an dupa an, insa nu se intampla nimic si niciodata nu te apropii de acel moment, atunci poate ca ceea ce vrei de fapt este o fantezie, o idealizare, o imagine si o promisiune falsa. Poate ca ceea ce vrei, nu este de fapt ceea ce vrei cu adevarat, pur si simplu doar te bucuri sa iti doresti ceva. Poate ca tu de fapt nu vrei deloc.
Uneori intreb oamenii, „Cum alegi sa suferi?” Acestia isi inclina capul si se uite la mine ca la un ciudat. Dar eu intreb pentru ca asta imi spune mult mai mult despre tine decat dorintele si fanteziile tale. Pentru ca trebuie sa alegi ceva. Nu poti avea o viata fara durere. Nu poate fi totul roz si ca in basme. Si in cele din urma asta e intrebarea grea care conteaza. Placerea este o intrebare usoara. Si majoritatea dintre noi avem raspunsuri similare. Intrebarea mai interesanta este legata de durere. Care este durerea pe care vrei sa o suporti?
Acel raspuns te va duce de fapt undeva. Este intrebarea care poate sa iti schimbe viata. Este ceea ce ma face pe mine sa fiu eu si pe tine sa fii tu. Este ceea ce ne defineste si ne desparte si in cele din urma ne apropie.
In cea mai mare parte a adolescentei mele si perioada de atingere a maturitatii, am avut fantezii despre cum sa devin muzician – un star rock, in special. Orice melodie la chitara auzeam, imi inchideam mereu ochii si ma imaginam pe scena performand in tipetele multimii, oamenii pur si simplu pierzandu-se cu firea cand ma auzeau cantand la chitara. Aceasta fantezie ma putea tine ocupat ore in sir. Visarea a continuat pana prin colegiu, chiar si dupa ce am renuntat la scoala de muzica si am incetat sa mai cant serios. Dar, chiar si atunci nu a fost niciodata o chestiune de, daca as fi cantat vreodata in fata multimii crizate, ci cand. Mi-am irosit timpul inainte de a putea investi cantitatea corespunzatoare de timp si efort pentru a-mi atinge telul si de a-l face sa functioneze. In primul rand, trebuia sa termin scoala. Apoi, trebuia sa fac bani. Apoi, trebuia sa imi gasesc timp. Atunci … si apoi nimic.
In ciuda visarii la acest lucru mai mult de jumatate din viata mea, nu s-a transformat niciodata in realitate. Si mi-a luat o perioada lunga de timp si o multime de experiente negative, ca in cele din urma sa imi dau seama de ce: nu am vrut de fapt.
Am fost indragostit de rezultat – imaginea mea pe scena, oamenii care aplauda, ma biseaza, revarsandu-mi inima in ceea ce cant, dar nu am fost indragostit de acest proces. Si din cauza aceasta, am esuat. In mod repetat. La naiba, nici macar nu am incercat destul de greu sa esuez in fata ei. Nicidecum nu am incercat din rasputeri.
Corvoada zilnica a practicarii, logistica de a gasi un grup, repetitiile, truda de a gasi concerte si de fapt, strangerea publicului pentru a sustine concerte si efortul de a merita. Coarde rupte, amperi suflati, caratul a 18 kg greutati la si de la sala de repetitii, fara nici o masina. Este un vis maret si o cale lunga de strabatut pana in varf. Si ce mi-a luat mult timp sa descopar este faptul ca nici nu imi placea sa avansez/sa muncesc mult. Pur si simplu mi-a placut sa imi imaginez varful.
Invatatura noastra mi-ar spune ca am esuat cumva, ca sunt un delasator sau un pierde-vara. Auto-ajutorul ar spune ca nici nu am fost suficient de curajos, suficient de determinat sau nu am avut suficienta incredere in mine. Antreprenorii / debutantii in afaceri mi-ar spune ca am abandonat visul si m-am alaturat regimului comunitatii conventionale. Mi-ar fi spus sa fac afirmatii sau sa fiu initiatorului unui grup, sa manifest sau sa fac ceva.
Dar adevarul este mult mai putin interesant decat: am crezut ca am vrut ceva, dar se pare ca nu am facut-o. Punct. Am vrut recompensa insa nu si lupta. Am vrut rezultatul insa nu si procesul. Am fost indragostit nu de lupta, ci doar de victorie. Insa viata nu functioneaza in acest fel.
Cine esti tu, de fapt, se defineste prin valorile pentru care esti dispus sa lupti. Oamenii carora le place sa transpire intr-o sala de sport sunt cei care vor obtine rezultatele dorite, un corp de invidiat. Oamenii care se bucura de saptamani lungi de munca si de politica ierarhiei corporatiste sunt cei care avanseaza. Oamenii care se bucura de stresul si nesiguranta stilului de viata al artistului infometat sunt, in cele din urma, cei care il traiesc si il realizeaza.
Acesta nu este un apel la vointa sau „curaj”. Aceasta nu este o alta admonestare de „fara munca nu se poate castiga” / “unde nu-i munca, nu-i rasplata”.
Aceasta este componenta cea mai simpla si de baza a vietii: luptele noastre ne determina succesele. Asadar prietene, alege-ti luptele cu intelepciune.
In urma cu vreo doi ani am gasit pe unul dintre blogurile de dezvoltare personala pe care le citesc periodic un articol care mi-a placut atat de mult incat am tradus o parte din el (intrebarile care mi s-au parut relevante in acel moment) si trimis catorva colegi si prieteni. Cateva dintre ele pot fi folosite ca adevarate ‘mantre’ si folosite in momentele dificile ale scurtei, dar intensei noastre prezente pe Pamant… 🙂
1. Daca moneda nationala ar fi fericirea, ce fel de munca te-ar imbogati?
2. Daca nu ai obtinut ce iti doresti, atunci ce ai de pierdut?
3. Gandeste-te la un lucru pe care nu l-ai facut si ai vrea din tot sufletul sa il faci. Ce te opreste?
4. Esti genul de prieten pe care ti l-ai dori ca prieten?
5. Ce varsta ti-ai da daca nu ai sti cati ani ai?
6. Ai prefera sa lucrezi mai putin, sau sa fii super-ocupat…cu lucruri care iti plac?
7. Daca viata este atat de scurta, de ce facem atatea lucruri care nu ne plac si ne plac atatea lucruri pe care nu le facem?
8. Esti atasat de ceva sau de cineva de care ar trebui sa te eliberezi?
9. Cand totul va fi “zis si facut”, vei fi facut mai mult decat vei fi spus?
10. Daca ai putea schimba un lucru in lume, care ar fi acela?
11. Ce este mai rau, sa esuezi sau sa nu incerci?
12. Crezi ca este posibil sa stii, fara niciun dubiu, ce este bine si ce este rau?
13. In fiecare moment se iau decizii. Le ei singur sau ii lasi pe altii sa le ia pentru tine?
14. Cand te vei opri din calculat riscuri sau recompense si vei face ceea ce simti ca e bine?
15. Care este diferenta dintre a supravietui si a trai?
16. Daca oamenii invata din greseli, de ce suntem tot timpul atat de precauti?
17. Cat de mult crezi ca ai putut controla pana acum cursul vietii tale?
18. Este posibil sa stii adevarul fara sa il confrunti in prealabil?
19. Ce ai face altfel daca ai sti ca nu te critica sau judeca nimeni?
20. Ce alegi: sa fii un geniu nefericit sau un om simplu si fericit?
21. Ce este mai trist: cand un prieten se muta din oras sau cand pierzi legatura cu un prieten care locuieste langa tine?
22. Pentru ce esti cel mai mult recunoscator?
23. Ti s-a adeverit pana acum cea mai mare temere?
24. Care este cea mai fericita amintire din copilarie? Prin ce este ea atat de speciala pentru tine?
25. Iti poti aminti un lucru care te-a suparat acum 3 ani? Mai conteaza acum?
26. Apesi butonul liftului de mai multe ori? Chiar crezi ca asta il va face mai rapid?
27. Traiesti visul tau sau il traiesti pe al atora (parinti, prieteni etc.)?
28. Ai vazut vreodata nebunie acolo unde mai tarziu ai vazut creativitate?
29. Exista vreun lucru pe care il faci altfel decat multi dintre cei din jurul tau?
30. Faci lucrurile cum trebuie sau (lucrurile) care trebuie?
31. Daca nu acum, atunci cand?
32. Gandeste-te la trecutul tau apropiat. Cand te-ai simtit cel mai plin de pasiune si de viata?
33. Daca ai castiga 5.000.000 de euro la LOTO, ai mai vrea sa lucrezi? 🙂
O zi excelenta!
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!