Duminica a avut loc o noua editie a Semimaratonului Bucuresti – o competitie care creste din ce in ce mai frumos, in paralel cu „sora” ei din toamna (MIB). Nu am alergat, dar familia noastra a avut un reprezentant la proba de 21 de km – sotia :). Dupa modelul americanilor, care ‘impanzesc’ tot traseul maratoanelor de oras pentru a sprijini alergatorii cu incurajari si cu gustari / bauturi, am decis sa ma postez la kilometrul 18, cu o masuta, cateva bidoane de isotonic, apa, energizante si… aplauze. Dar nu despre asta mi-am propus astazi, ci despre intrebari mai bune decat cea pe care toti sportivii amatori o primesc de la colegii de birou, luni dimineata: „ce timp ai scos?”. Ele pot fi folosite si de noi, alergatorii amatori, pentru a avea o idee mai clara despre felul in care a decurs cursa, despre cum vom aborda in viitor evenimente similare si despre ce putem „exporta” in alte aspecte ale vietii. Pe curand!
-
Cum te-ai simtit pe parcursul cursei?
-
Care au fost cele mai grele momente si ce ai facut pentru a le depasi?
-
Ce ti-a placut cel mai mult?
-
Care au fost cele mai frumoase momente / trairi / peisaje?
-
Ce ai dace diferit data viitoare?
-
Esti multumit de incalzire / revenire?
-
Ai mai fi putut alerga 3-4 km dupa finalul ei sau ai dat tot din tine?
-
Ce dureri ai avut pe parcurs / dupa cursa?
-
Ai (re)cunoscut pe cineva pe traseu?
-
Ce lectii ai invatat in aceasta cursa, care sa iti foloseasca si in alte arii ale vietii?
PS – ia-ti de mana colegii care nu au inceput (inca :)) sa alerge si adu-i la B2RUN, pe 4 iunie… 🙂
