Am fost invitat ieri dimineata la Radio Romania Actualitati, unul dintre posturile de radio cele mai interesate de maratoanele mele (multumeeesc!! :)).

Puteti asculta discutia cu Felix Crainicu dand click pe poza .

De asemenea (pentru cei interesati…), gasiti aici alte aparitii in mass-media pe tema maratoanelor mele de la Polul  Nord si din Australia.

Pot sa afirm ca, usor-usor, se mai ‘dilueaza’ teama de a vorbi in public… 🙂

O zi excelenta va doresc!

PS – La multi ani, mama!!!

Dupa alte 2 zile de drum (zbor + escale), pe ruta Sydney – Dubai – Istanbul – Bucuresti, sunt din nou acasa… Cat de bine este sa ii revad pe cei dragi, dupa ce am fost plecat intr-un nou ‘capat al lumii’.

Fiul meu, Alex, care in curand va implini 2 ani, a facut progrese enorme in ceea ce priveste capacitatea de a construi propozitii. Daca inainte de a pleca in Australia folosea maxim 2 cuvinte pentru a construi o propozitie, acum m-a intampinat spunand „tata… avionul… cangul… alelgat” 🙂

Asadar, Polul Nord a trecut, acum si Australia. Urmeaza Istanbul in octombrie, Antarctica in decembrie si cele 4 competitii din 2011. Ma bucur ca nu am prea mult timp de repaus intre maratoane; in acest fel ma asigur ca nu ies din forma si nici nu exista sansa de a ma ‘culca pe o ureche’ 🙂

Sunt in grafic cu inscrierile la urmatoarele 6 maratoane, mi-am achitat sumele cerute ca avans – mai ramane sa fac rost de diferenta…

Am postat pe blog (in sectiunea „POZELE MELE„) toate fotografiile facute in Australia – pentru ca multe dintre ele merita vazute…

Multumiri inca o data celor care sunt alaturi de mine si imi citesc blogul!!!

Andrei

Ma declar fascinat de Sydney!

Desi sunt aici de mai putin de 2 zile, pot spune ca m-am indragostit de acest oras. Are cate ceva din toate locurile frumoase pe care le-am vizitat pana acum: energia si diversitatea New York-ului, atmosfera Boston-ului, romantismul Tel Aviv-ului, yachturile St. Tropez-ului, barurile din Londra, verdeata din Munchen, palmierii din Barcelona, amabilitatea si bucuria de a trai a oamenilor din Havana, porumbeii Veneziei, convietuirea cu animalele si facilitatile extraordinare (= respect) pentru persoanele cu dezabilitati – ca in Montreal… 

In plus, un farmec aparte si multi, foarte multi oameni care merg cu bicicleta sau alearga pe faleze de dimineata pana noaptea, indiferent daca ploua sau nu (se vede ca au organizat olimpiada :)).

In ce ma priveste, incerc sa profit la maxim de cele 2 zile si jumatate pe care le petrec aici, asteptandu-mi avionul. Astazi aveam in plan sa vad opera, sa ajung la gradina zoologica, sa ma urc pe Harbor Bridge si sa vad balenele din largul portului.

Pentru ca a plouat in prima parte a zilei si, in plus, valurile mari ale Pacificului au cauzat anularea iesirilor in larg pentru a ne intalni cu balenele, am amanat pentru maine aceasta activitate. Tot pentru maine am lasat si urcatul pe pod.

In schimb, am fost la gradina zoologica, care este SUPERBA (de abia astept sa revin aici cu familia, cred ca fiul meu o sa fie incantat sa mangaie girafe, canguri, koala…) si am vizitat opera din Sydney (fara comentarii :)). Curiozitatea de a vedea cel mai mare ecran IMAX din lume m-a facut sa vizionez un documentar 3D de 45 de minute despre Tahiti si surferi. Foarte tare!!!

Cam atat pentru azi. Maine sper sa fie frumos si sa vad balenele, sa urc pe pod si, in plus, sa ajung pe Bondi sau Manly Beach pentru o lectie de surfing. Nu de altceva, dar vreau sa imi incarc bine bateriile, pentru ca de luni ma intorc la serviciu si vreau sa termin cu succes cateva proiecte :).

Pe curand,

Andrei calatorul

Tocmai s-a incheiat festivitatea de premiere si m-am intors fericit in camera!! Fericit eram si ieri, pentru ca am reusit sa termin maratonul in mai putin de 4 ore, dar astazi am aflat rezultatele maratonului…

In primul rand, festivitatea de inchidere a maratonului a fost una exceptionala. La polul opus celor cu mult zgomot si artificii, organizatorii ne-au dus in mijlocul desertului, unde de regula se desfasoara programul turistic Sounds of silence si ne-au oferit o incursiune in spiritul culturii aborigene. Din nou, am ascultat o ‘partitura’ de Didgeridoo, am vazut un asfintit fenomenal, am testat o noua reteta de cangur si crocodil si, cel mai impresionant, am primit o adevarata lectie de astronomie.

Pe un cer incredibil de senin (astrele se vedeau ca la noi la munte) organizatorii ne-au aratat principalele constelatii, ne-au explicat cum se orientau in antichitate navigatorii (ce repere aveau), ne-au pus la dispozitie telescoape pentru a ne uita la Saturn, Venus si Marte si ne-au povestit semnificatia catorva constelatii pentru aborigeni. De acum, bolta cereasca o sa mi se para mai familiara si in emisfera sudica :).

Festivitatea de premiere a adus si niste cifre: 178 de participanti din 11 tari (Australia, Noua Zeelanda, Japonia, India, Canada, SUA, Germania, Luxemburg, Danemarca, Romania si Ungaria), din care 82 barbati / 96 femei (o proportie mai rar intalnita la maratoane, unde de regula predomina alergatorii de sex masculin).

Cel mai bun timp la masculin a fost 3:07:26 (Robert Wooley, Australia) iar la feminin 3:12:38 (Deborah Cropper, SUA). Ultimul participant a incheiat cursa in aproape 7 ore (timpul limita admis al cursei fiind de 8 ore).

In ceea ce ma priveste, rezultatele mele la maratonul din desertul australian au fost:

– timp de 3:58:53.

– locul 3 la masculin, categoria 18-34 ani. M-au invins australienii Robert Wooley (3:07:26) si  Joe Godsell (3:23:08). 

– locul 20 la masculin, in clasamentul general (deci estimarea mea de ieri a fost corecta :).

– locul 27 in clasamentul tuturor participantilor la maraton (m-au invins 7 distinse doamne :)).

– (‘consolare’) am avut cel mai bun timp dintre alergatorii straini (adica non-australieni) la categoria de varsta mentionata mai sus :).

Cu ce raman dupa acest maraton, in afara unor cifre si medalii?

In primul rand, cu amintiri extraordinare. Locuri superbe, experiente inedite.

Cu noi prieteni / amici, din toate colturile lumii.

Cu bucuria ca am alergat un nou maraton (al doilea din viata mea) si l-am terminat in timpul propus, ceea ce inseamna ca antrenamentele si pregatirea din ultimele luni au meritat efortul.

Cu satisfactia de a imi fi reprezentat tara cu mandrie. Desigur, nu a fost olimpiada sau campionat mondial, dar m-am asigurat ca macar 200 de oameni (concurenti + organizatori) plus multi altii care vor intra pe site-ul competitiei si vor vedea imagini de la maraton isi vor aminti de tricolorul nostru. De altfel, colegii de competitie imi spun „the man with the flag” :).

Ca am mai dovedit inca o data (in primul rand mie :)) ca se poate! Adica se poate sa ai un serviciu si o familie si, cu toate acestea, sa iti gasesti suficient timp pentru antrenament…

Ce urmeaza? Maine la pranz plec spre Sydney, unde voi sta 3 zile. Mi-am propus sa vad celebra lor opera, sa fac putin alpinism pe podul lor din port si sa admir orasul de la 130 de metri, sa inot cu rechinii la Oceanarium, sa vad balenele din largul oceanului, sa vizitez gradina zoologica (macar acolo sa vad canguri, pentru ca pana acum l-am vazut doar in farfurie…), sa vizitez plajele (Bondi, Manly) si sa iau o lectie de surfing, sa ma plimb pe strazi si, evident, sa ma mai hidratez cu cateva beri australiene :).  De asemenea, am acceptat invitatia unui maratonist din Sydney (Bruce Veenstra, participant la competitia de ieri) de a face un tur al orasului in alergare (maxim 15-20 km, de ‘revenire’), impreuna cu alti concurenti care mai raman in oras pentru cateva zile. Recunosc ca mi-am propus cam multe pentru 3 zile, dar vreau sa profit la maxim de timpul petrecut in Sydney (cine stie cand mai ajung pe aici…)

Brb 🙂

Andrei, the ‘mate’

A fost greu, dar s-a incheiat cu bine. Au mai ramas doar 6 maratoane de alergat 🙂

Cand am planificat participarea la cele 7 competitii, imi propusesem sa alerg sub 4 ore in Australia, sub 3 ore si jumatate la Istanbul, sub 6 ore in Antarctica…

Astazi mi-a iesit, am fost cu 1 minut sub target. Si acum, o mica poveste a maratonului…

Aseara m-am bagat in pat pe la 20.00, sperand ca o sa dorm pana azi dimineata la ora 5, cand urma sa se dea trezirea. Emotiile, dorul de casa si fusul orar mi-au dat peste cap intentiile, nereusind sa dorm mai mult de 3 ore… 🙁

La 5 am deschis usa balconului si am crezut ca a venit crivatul: vant si o temperatura spre 0. La 6 am fost la micul dejun iar la 7 eram deja la locul de start al maratonului, situat la aproximativ 10-15 minute de hotel (cu autocarul).

Au fost aproximativ 200 de participanti, dar nu stiu cati dintre ei au participat la maraton, cati la semi-maraton, cati la cross etc.

La 8.05 s-a dat startul pentru maraton si semi-maraton, odata cu rasaritul soarelui. Mi-a placut foarte mult atmosfera creata inainte de start de un virtuoz in Didgeridoo (buciumul ala aborigen…).

Am facut o cursa foarte buna in primii 7-8 km, conducand plutonul. Problemele au inceput odata cu cresterea temperaturii (pe la 8.30 erau deja vreo 15 grade), eu fiind imbracat destul de gros. In plus, am optat pentru trail shoes (mai grei si mai rigizi) in detrimentul pantofilor ‘clasici’ de alergat, imaginandu-mi ca sunt mai potriviti pentru desert (dar m-am inselat…).

La jumatatea cursei (kilometrul 21) aveam un timp de 1 ora si 50 de minute, ceea ce ma mentinea ‘in grafic’. Terenul era o combinatie intre poteci batatorite si portiuni nisipoase cu ceva tufisuri. Diferenta de nivel decenta – doar 3 dealuri de urcat & coborat.

Oboseala a aparut pe la kilometrul 28 si m-a incetinit pana pe la km 36, cand am aflat ca mai am doar vreo 25 de minute pana baremul autoimpus de 4 ore. Suplimentele nutritive de la Coral Club – un baton de spirulina si o capsula de Microhydrin (nanoclusteri, faina de orez si ulei de orez) m-au readus in forma si am facut cei mai rapizi 6 km din viata mea. Evident, pe masura ce ma apropiam de km 42, fiecare kilometru devenea mai lung, terenul mai inclinat, temperatura mai ridicata (la pranz au fost 25 de grade), setea mai mare, durerile musculare mai acute…

Cand am vazut indicatorul cu ‘km 42’, am crezut ca visez frumos… Ultimii 200 de metri i-am facut cu tricolorul nostru in brate, ca sa invete si australienii drapelul nostru… 🙂   

Asadar, 3h 59 – dar mai am de asteptat pana maine pentru a afla pe ce pozitie m-am clasat. Estimand numarul celor care m-au depasit, cred ca sunt in primii 20-30. Am aflat, totusi, ca maratonul a fost castigat cu 3h 07, ceea ce ma face sa fiu si mai multumit de timpul meu.

In rest, maratonul s-a prezentat foarte bine ca logistica – puncte de ‘adapare’ din 3 in 3 km, catering excelent si organizare perfecta la capitolul timing.

Maine seara are loc festivitatea de inchidere, iar luni plec catre Sidney. Dar nu am de gand sa astept pana atunci pentru a bea o bere, o sa ma duc sa o beau chiar acum, pentru ca o astept de vreo 2 luni… 🙂 🙂

Pe curand!

Andrei maratonistul 

…doar cu sos barbeque :).

Fac parte din categoria celor care cred ca experientele noi te imbogatesc spiritual si iti stimuleaza creativitatea…

In afara locurilor vazute si a oamenilor intalniti in Australia, am avut sansa de a degusta aseara friptura de cangur, frigarui de crocodil si mezeluri din emu. Dincolo de groaza pe care o produc celor cu un stomac sensibil si iubitorilor de animale povestind acest lucru si trecand peste faptul ca habar n-aveam ca aceste 3 animale pot ajunge subiect de gratar, pot sa spun ca sunt acceptabile la gust, mai ales dupa regimul prepoderent vegetarian (carbohidrati din legume, fructe, paste etc.) pe care l-am tinut in ultimele luni si pe parcursul caruia am simtit nevoia de ceva proteine. Mergea si un pic de bere sau vin dar…de maine incolo (dupa maraton) :).

Azi noapte am recuperat cele 2 zile de nesomn, culcandu-ma pe la 19.30 (o noua premiera pentru mine!) si trezindu-ma dimineata in jur de 10.00, cu o pauza pe la ora 1, cand am stat treaz vreo 2 ore si m-am uitat la un serial (Flash Forward), pana cand mi-a venit din nou somnul…

Privind azi noapte pe cer, am descoperit un lucru interesant: nu recunosc nicio stea sau constelatie! Nu ca as fi vreun specialist in astronomie, dar totul arata altfel decat in emisfera nordica. Ma bucur si de acest element de noutate pe care l-as fi ratat daca nu ma trezeam cu noaptea in cap…

Toata dimineata a plouat pe rupte si a fost destul de racoare (vreo 5 grade), dar acum este destul de placut, iar organizatorii ne-au spus ca nu se anunta ploaie pentru maine, la ora maratonului. Asa sa fie!

Pana atunci, incerc sa ma obisnuiesc cu faptul ca aici se circula cu masina invers decat la noi (au volanul pe dreapta) si, din cauza asta, trebuie sa fiu mai atent atunci cand traversez (adica sa ma uit unde trebuie…). Si de asemenea, ma duc sa ma culc (chiar daca de abia este ora 20.00 :)), pentru ca maine la ora 5 a.m. se da trezirea. Revin cu vesti (cat mai bune, sper), la intoarcerea de la maraton.

O zi minunata va doresc!

Andrei somnorosul

Nu am crezut ca o sa zbor vreodata aproape 15 ore in continuu si sa vad 7 filme unul dupa altul…

Zborul Dubai – Sidney a fost cumplit de lung, dar excelent din punct de vedere al serviciilor Emirates-ului. Airbus-ul A380 este cu adevarat exceptional, iti inspira multa siguranta si iti ofera mult confort – chiar si la ‘economic’. Este o experienta pe care o recomand tuturor.

Chiaunit de somn (asta e, nu pot dormi in avion!), am ajuns la Sidney la ora locala 7 a.m. Dintre toti pasagerii (peste 500), autoritatile de imigrare au luat la puricat 3: un pakistanez, un chinez si un…roman (fireste :)) – respectiv pe subsemnatul. In afara unui control proctologic (de care am scapat, slava Domnului!), mi-au intors pe dos toate bagajele, mi-au adresat zeci de intrebari si s-au uitat pe toate hartiile pe care le-am adus cu mine (ce inspirat am fost ca mi-am tiparit bilete de avion, confirmarea inregistrarii la maraton, vouchere-le de cazare, viza electronica etc., alftel cred ca mai eram si acum in Sidney…). Au ramas cam blocati la povestea mea cu maratonul pe 7 continente (m-au crezut de abia dupa ce le-am aratat tricoul de concurs, pe care am imprimata lista lor), nu prea intelegeau cum poate un roman sa faca asta fara intentia de a ramane pe undeva…

Dupa 1 ora si jumatate (!) mi-au pus in pasaport viza de intrare si am reusit sa prind zborul Qantas (liniile aeriene australiene) de la 9.30 catre Ayers Rock. Un zbor de aproape 4 ore, fara incidente si in care am admirat de la 10.000 de metri (atunci cand nu erau nori) un peisaj selenar (desert cat cuprinde…).

Organizatorii maratonului ne-au intampinat la aeroport si ne-au dus la locurile de cazare. Pe drum, am fost pusi in garda in privinta temperaturii, care la ora pranzului este foarte ok – in jur de 22 de grade, dar care scade seara si dimineata pana aproape de 0, deci trebuie sa avem haine groase cu noi daca ne indepartam de hotel.

Resort-ul este situat la aproximativ 5 km de aeroport si vreo 10 km de muntele Uluru, cu care nu m-am putut abtine sa nu fac o poza inainte de a scrie aceste randuri…

Chiar daca am in cap doar dorinta de a dormi, trebuie sa mai aman somnul, pentru ca la ora 16.00 este programata sedinta tehnica si trebuie sa imi iau numarul de concurs, sa aflu programul detaliat pentru urmatoarele zile etc.

Din cate am inteles de la organizatori, vor fi in jur de 100 de concurenti. Cu unul dintre ei (un american – Cristopher) m-am conversat in autocar. Pe 31 iulie, daca va termina maratonul australian, va intra in clubul 7 continents. Imi plac americanii astia, fiindca sunt simpatici si alearga mult :).

Pe curand,

Andrei zburatorul

Am promis ca, daca ma voi afla ‘in civilizatie’ (adica voi avea acces la net…), va voi tine la curent cu ‘expeditia’ mea australiana. Sunt in Dubai, e ora 6 dimineata (5 ora Romaniei), mi-am facut somnul ‘de frumusete’, m-am conectat si va scriu…

Am plecat din Bucuresti ieri dupa-amiaza la 16.30. Prima destinatie: Istanbul. Zborul ar fi trebuit sa dureze in jur de 1 ora si 15 minute, dar a durat 2 ore, pentru ca ne-am invartit deasupra aeroportului Ataturk pana am avut permisiunea de a ateriza. Adaugand la asta si faptul ca am plecat cu ceva intarziere din Bucuresti iar zborul catre Dubai era la 19.30…a trebuit sa alerg pentru a prinde urmatoarea cursa (dar niciodata nu strica un sprint :)).

Calatoria catre Dubai a fost excelenta, cu exceptia faptului ca  paranoicul din mine („fan” al emisiunilor cu avioane de pe National Geographic) a vazut o ‘chestie’ desprinsa pe aripa (am marcat cu un cerc rosu in poza) si am anuntant instant echipajul avionului, care m-a asigurat (in frunte cu pilotul) ca „nu e nicio problema”… O stewardesa a vrut sa fie simpatica si m-a rugat sa semnalez orice problema ar aparea, de exemplu daca iese fum (!!!). 

Am ajuns in Dubai pe la 1 noaptea (ora 24 in Romania) si prima mea grija a fost sa caut un loc in care sa dorm, avand in vedere ca avionul catre Sidney pleaca la 10 dimineata si, din cate ma cunosc, nu pot dormi in avion (si, in general, in pozitie verticala sau semi-verticala, cum este la clasa economic). Pana sa reusesc asta, m-a cam furat peisajul. Este incredibil ce au putut sa construiasca oamenii astia in desert. Un mega aeroport (din cate am citit, este cel mai mare din lume), cu un terminal imens si o gramada de duty-free-uri, restaurante, SPA-uri, lounge-uri, hoteluri si tot felul de magazine, majoritatea de lux…

…Dar cum orice investitie trebuie amortizata, nu putea face exceptie aeroportul din Dubai. Primul soc: daca vrei sa dormi la hotel, camera costa aproape 50 de euro pe ora! In acest caz, iti ramane sa testezi podeaua de marmura a aeroportului (vezi poza din stanga), sa stai treaz (iti dai seama cat economisesti ?!:)) sau sa te lipesti de un lounge. Am gasit unul singur (evident, contra cost, dar mult mai ieftin decat camera de hotel) in care te primeau fara sa fie necesara prezentarea unui bilet business / first class sau a unui credit card de platina, titan, gaz metan etc… 🙂

Spre dezamagirea mea, in acest loc (se numeste Marhaba lounge, in caz ca faceti escala in Dubai si aveti nevoie de nani) nu au paturi sau chaise longue-uri care sa permita un somn decent, dar – creativ ca orice roman – am incropit un fel de pat din cateva fotolii :). Nu am dormit mult – vreo 4 ore, cu ceva intermitente cauzate de zgomotul ‘de fond’, dar sunt bune si astea, sunt sigur ca vor conta pe parcursul maratonului din 31 iulie… 

Cam atat din Dubai, ma duc sa ciugulesc ceva si sa fac un dus (da, au dusuri in aeroport!!). Urmatoarea oprire: Sidney – unde o sa ajung pe 29 iulie, la 6 dimineata (diferenta de fus orar este de +9 ore, adica in Romania va fi inca 28 iulie…). Dupa o escala de vreo 3 ore, decolez spre Ayers Rock, unde voi ajunge in jur de ora 13.00 si unde de abia astept sa dorm!! 🙂

Pana atunci, urmeaza cursa de 14 ore Dubai – Sidney, care sper sa fie indulcita de faptul ca zbor cu cel mai mare avion din lume (Airbus A380). Daca are coridoare suficient de mari, ma gandesc sa fac un antrenament :). Pe curand!

Andrei cangurul

Salutari din Cluj!

Saptamana aceasta am fost intr-un turneu prin Timisoara si Cluj, unde am sustinut un training de vanzari („intalniri memorabile cu clientii nostri”) pentru colegii din UniCredit Leasing. Fiind plecat de acasa pentru o saptamana, nu puteam lasa antrenamentele de o parte, asa ca am avut grija ca hotelul ales sa fie intr-o zona unde pot alerga (preferabil parc sau complex sportiv).

Intrucat maratonul din Australia bate la usa (peste 4 zile plec!!), am crescut numarul si intensitatea antrenamentelor (ingras porcul in ajun :)). Am facut cate 2 antrenamente pe zi, 30-40 de minute dimineata (ca sa incep ziua bine…) si 2 ore-2 ore si jumatate dupa-amiaza/seara.

Ma bucur ca am reusit sa cobor sub 70 de secunde per tura (400 m) si ma invart in zona 70-80” la fiecare tura rapida. Includ la fiecare antrenament principal cel putin 15  ‘lansari’ (alternate cu alergari usoare: 120-140 secunde / tura).

La Cluj, am vizitat o gradina botanica impresionanta, pe care v-o recomand cu bucurie. Am profitat de ocazie si m-am pozat in curtea cresei studentesti de langa Gradina Botanica, unde mama si tata (studenti la Cluj in perioada in care eram bebelus…) m-au invatat sa fac primii pasii si unde am alergat pentru prima data :).

Tot la Cluj, in parcul sportiv universitar (un loc excelent pentru antrenemente!), colegul,  co-trainer-ul si bunul meu prieten George Bragadireanu a avut ideea de a imi lua un ‘interviu’ in miscare, pe care va invit sa il vedeti :)…

Au mai ramas 11 zile pana plec in Australia (yuuu-huuu!!) si am primit o veste buna: o sa zbor cu cel mai mare avion de pasageri din lume, Airbus A380-800! Astfel, imi satisfac o mare curiozitate, transformata de ceva timp in dorinta si, din fericire, care nu va avea timp sa ajunga obsesie :). O alta curiozitate este de a vedea ‘in actiune’ serviciile mult laudatei companii Emirates si sa folosesc exemplul lor in training-urile de customer experience…

Sper sa nu fie doar cel mai mare avion, dar sa imi si ofere o experienta mult mai placuta decat alte avioane, in ceea ce priveste confortul la drum lung (14 ore fara oprire!). Si, bineinteles, sa mai vindece un pic din frica mea de avion…

Daca in aventura Polului Nord am schimbat 5 avioane si 1 elicopter, nici drumul catre desertul australian nu este mai prejos. Chiar daca schimb ‘doar’ 4 avioane, voi petrece in ele un timp aproape dublu decat in experienta anterioara. Traseul va fi urmatorul (in paranteza este durata zborului):

27 iulie: Bucuresti – Istanbul (1:15)

27 iulie: Istanbul – Dubai (4:15)

28 iulie: Dubai – Sidney, cu A380 (13:50)

29 iulie: Sidney – Ayers Rock (3:40)

31 iulie: Australian Outback Marathon

2 august: Ayers Rock – Sidney (2:50)

2-5 august: stau in Sidney, vreau sa merg la opera…

5 august: Sidney – Dubai, din nou cu A380 🙂 (14:35)

6 august: Dubai – Istanbul (4:40)

6 august: Istanbul – Bucuresti (1:15)

Partea mai putin vesela a drumului este ca voi petrece ceva timp prin aeroporturi (de exemplu, in Dubai voi sta 9 ore la dus, 6 ore la intors), deci voi avea ocazia de a experimenta somnul pe banca…

Partea buna a lucrurilor (comparativ cu experienta de la Polul Nord) este ca voi fi ceva mai aproape de civilizatie si voi putea posta mai des pe blog povestiri, poze etc.

Sper sa intalnesc si canguri…sunt pe “to do / to see list”-ul meu…

PS – multumesc Daniel (Travel House) 🙂