Astazi la 5 dimineata ma uitam pe geam si ma intrebam daca ploaia, inceputa in ziua precedenta, se va opri pe parcursul cursei. Coincidenta a facut ca la ora respectiva sa fiu pe site-ul unui concurs care se desfasoara in conditii meteo asemanatoare – Ironman Tara Galilor 2012, pentru a imi actualiza inregistrarea cu cateva informatii, si mi-am spus: „ce bine, o sa fie un antrenament perfect!”.

Revenind la maratonul international Bucuresti, planurile mele pentru astazi erau destul de clare: participarea la stafeta, impreuna cu 3 colegi, si cateva ture suplimentare de antrenament (tot maratonul sau poate chiar mai mult). Spre usoara mea dezamagire, nu am putut participa in mod oficial la maraton, deoarece stafeta urma sa inceapa cu 10 minute mai devreme. Pentru ca dezamagirea sa fie si mai mare, atat maratonul cat si stafeta au inceput, pana la urma, la aceeasi ora… 🙂

Lasand ‘dezamagirile’ la o parte, pot spune ca alergarea de azi a fost una reusita. Chiar daca peisajul nu a fost unul impresionant, mai ales dupa ce organizatorii au fost nevoiti sa schimbe traseul din cauza reuniunii NATO, iar starea vremii nu a fost pe gustul multor alergatori (desi, pentru mine, 10 grade + ploaie este combinatia ideala pentru alergare), maratonul ramane maraton, indiferent unde si cum il alergi…

Conform cifrelor prezentate pe site-ul maratonului, 2150 de alergatori s-au inscris la cele 4 probe (maraton, semi-maraton, stafeta, cursa de 3.5 km). Majoritatea la semi-maraton si stafeta, dar sunt sigur ca anul viitor multi dintre acestia vor face saltul la maratonul de 42,195 de km…

Vazut prin lentilele mele portocalii (care dau impresia de soare si caldura :)), maratonul a avut o atmosfera foarte placuta. Am intalnit numerosi colegi, din toate entitatile companiei noastre (banca, leasing, consumer finance, asigurari etc.) Am vazut multi voluntari si alergatori Hospice, in tricouri portocalii; ‘rozalii’ (sper sa nu gresesc din cauza ochelarilor colorati :)) de la Pricewaterhouse Coopers (probabil corporatia cu cei mai multi alergatori la acest maraton); baietii din grupul City Grill care mi-au amintit de mancarea excelenta de la Caru’ cu bere si mi s-a facut brusc foame:); foarte multi membri ai Ro Club Maraton (fireste!); si multi straini, printre care si un francez care purta tricoul rosu de finisher al ultra maratonului de 83 de km Eco-Trail de Paris si mi-a starnit nostalgii si suspine… :))

Referitor la stafeta noastra (George, eu, Nico, Alex), cred ca ne-am comporat mai mult decat onorabil (asteptam rezultatele…), fiecare dintre noi situandu-se in jur de 50 de minute, pentru un timp total de 3h 44m. Tmpi foarte buni, tinand cont de faptul ca Nico era racit cobza iar Alex nu alergase niciodata mai mult de 6-7 kilometri!

Asta a fost povestea maratonului, vom participa cu siguranta si in 2012!!

Daca pana nu demult aveam impresia ca nu exista suficente motive pentru a iesi din casa si a face miscare, 2011 a adus cate o competitie  aproape in fiecare weekend. Incepand cu semi-maratonul Gerar din ianuarie si continuand cu o multime de marsuri pe jos sau pe bicicleta, crosuri, duatloane, triatloane, semi-maratoane, maratoane de oras, maratoane montane, chiar si ultramaratoane si ultratriatloane… Pe scurt, intram si noi in normalitate 🙂

Pentru bucuresteni, cel mai asteptat moment al toamnei este, fara indoiala, maratonul international de pe 9 octombrie (cu probe de maraton, semi-maraton, stafeta 4 x 10 km si fun-race-ul de 3.5 km), care creste foarte frumos de la an la an (ii felicit pe organizatori pentru perseverenta!). El este precedat pe 8 octombrie de cursele pentru copii, unde ma voi duce impreuna cu Alex (a inceput sa ii placa atmosfera de la crosuri si ma intreaba foarte des: tati, cand mai mergem la concurs? :)). Initial, planul meu era de a alerga (in sfarsit!) si maratonul din ‘ograda’ mea, ceea ce se va si intampla, dar nu oficial. Impreuna cu colegii din diverse entitati ale UniCredit, vom forma mai multe stafete (macar vreo 10-12, pentru a ii concura pe prietenii de la PricewaterhouseCoopers :)). Speram sa pot alerga maratonul atat la stafeta cat si la individual, dar regulamentul nu permite :(. Asa ca am decis sa alerg impreuna cu colegii: primii 10.5 km pentru stafeta, in mod oficial, iar urmatorii 31.7 km pentru antrenament si pentru a le tine de urat colegilor mei de echipa… 🙂 Sper sa ma pot tine de ei, pentru ca nu am mai alergat un maraton de vreo 3 luni. Cine vrea sa se inscrie, o mai poate face pana pe 8 octombrie, pe site-ul maratonului sau ca voluntar Hospice. Toti membrii Ro Club Maraton pot participa gratuit la oricare dintre probe (la stafeta, minim 3 din 4 trebuie sa faca parte din club).

Dupa un maraton de sosea, nimic nu reface mai bine musculatura si articulatiile decat o… alergare. Asa ca 16 octombrie vine la fix cu un cros: Cursa roz impotriva cancerului la san, o frumoasa initiativa a asociatiei CASIOPEEA. Fondurile provenite din taxa de inscriere vor fi folosite pentru cumpararea de proteze mamare, necesare miilor de femei din Romania care au avut de suferit o mastectomie. Daca astfel de cauze va lasa indiferenti (desi imi vine greu sa cred!) sau alergarea nu este punctul vostru forte, atunci va invit sa participati la marsul familiei. Macar pentru frumoasele tricouri roz pe care organizatorii le ofera participantilor.

Spre deosebire de alti ani, se pare ca vremea va tine cu alergatorii. Oricum, indiferent de vreme, noi vom fi acolo – pentru ca „nu exista vreme rea, ci doar imbracaminte neadecvata”… 🙂

Pe curand!