In urma cu un an lansam o provocare de 21 de zile, la care au raspuns multi dintre cititorii acestui blog (mersi!!!) si care a avut o castigatoare (desi imi place sa cred ca toata lumea a avut ceva de castigat din campanie), in persoana Marianei Roman. Timp de 3 saptamani, am stat ‘pe capul’ Marianei, pentru a vedea daca teoria transformationala a celor 21 de zile functioneaza. Acum, la un an de la terminarea ‘prococarii’, am rugat-o pe Mariana sa ne spuna cum au trecut aceste 12 luni si ce au adus in viata ei. Felicitari, Mariana si multumesc ca ne-ai impartasit gandurile tale!
**
De fiecare data cand un alergator trecea pe langa mine, il admiram si imi vedeam de drum. Nici prin cap nu-mi trecea sa fac si eu acelasi lucru. Acum, dupa un an de alergari, pot sa spun ca ii admir in continuare pe cei care practica acest tip de miscare. Si asta deoarece stiu ca trebuie sa fii organizat si ca nu e usor. Cu ajutorul lui Andrei am trecut cu brio de momente cheie si am continuat sa aplic ceea ce mai demult era un deziderat. Acum ma trezesc cu usurinta dis de dimineata, controlez dorinta de dulce, fumez mult mai putin (dintr-un pachet la 2-3 zile am ajuns sa fumez 2-3 tigari la petreceri si, in timp, probabil ca voi renunta definitiv), practic yoga, pilates si, bineinteles, alerg.
Alergarea am luat-o ca atare, nu am pus prea multe intrebari. Credeam ca voi alerga doar cat tine programul “Respira sanatos 21 de zile” si, probabil, de aceea am fost foarte linistita. Am inceput de la alergari scurte de 2 km, cand simteam ca inima imi sare din piept si ca nu mai am aer si am ajuns in timp sa alerg pana la 21 km lejer. Am invatat cum sa fac totul fara sa ma accidentez, fara sa ma epuizez sau ma suprasolicit. Imi ascult corpul si am grija ca fiecare antrenament sa fie unul potrivit starii de spirit din momentul respectiv. Pentru ca am inceput sa alerg iarna pe zapada si pe gheata, prefer mai mult sezonul rece pentru acest tip de sport. Respir perfect, chiar daca termometrul arata minus x grade.
Consider ca am fost foarte norocoasa cand am castigat provocarea lansata de Andrei. Am avut prilejul sa fiu asistata la fiecare pas si sa mi se raspunda la intrebari precum: de ce ma dor gleznele, de ce obosesc, de ce incep sa ma plictisesc, de ce ma doare in partea stanga cand alerg etc. Motivatia de a nu inceta sa fac sport mi-a oferit-o starea extraordinara de care organismul se bucura la sfarsitul fiecarui antrenament si comunitatea din care fac parte (Coaching In Alergare), dar si pagina mea de facebook. A contat mult sa cunosc oameni cu acelasi hobby (sau, mai degraba, stil de viata) si sa aflu povestile lor. Asta ma tine in priza si invat tot timpul cate ceva. Plus ca am parte de mult sprijin. Mesajele precum: “Buna, azi mi-am cumparat o carte si m-am gandit si la tine ☺. Stiu , nu ne cunoastem …dar tot te stiu asa putin. Am banuiala ca o sa iti placa si tie si tocmai de aceea ti-o recomand. Spor in tot ce faci! Cristina”, “Am citit pe blogul lui Andrei Rosu povestea ta ☺. Iti tin pumnii, abia astept sa aplaud in fata monitorului succesul tau! Andra-Elena”, “Salut. Sunt convinsa ca iti scrie multa lume pentru a te felicita, dar mi-am luat si eu inima in dinti sa fac acelasi lucru. Felicitari! Esti dovada vie ca se poate si ca trebuie multa munca si ambitie pentru a obtine ceea ce iti doresti. Iti multumesc, esti o inspiratie. Si nu doar pentru mine. Anca” – imi dau un motiv in plus sa ‘lupt’ in continuare.
Competitiile sportive reprezinta, de asemenea, un motiv intemeiat de a ma tine de treaba. Este placut sa alerg singura prin Herastrau, dar mult mai antrenant sa fiu in inima unei competitii, unde am parte de mult sprijin si de clasica incurajare:”Bravo! Hai ca poti!” – care ma energizeaza instant!
2015 a fost cel mai activ, dar si cel mai dificil an din viata mea. M-am apropiat de 1.000 de kilometri alergati (pentru cineva care nu face sport, cifra poate parea intimidanta, dar insemna, in medie, 2.7 km/zi – cred ca oricine poate parcurge distanta asta), am slabit 7 kg (chiar daca nu acesta a fost obiectivul meu principal 🙂 ), garderoba mea s-a imbogatit substantial cu haine sport (14 tricouri, 6 perechi de pantaloni, 3 buff-uri, 4 perechi de pantofi sport etc.) si am participat la 5 competitii, acumuland 5 medalii binemeritate 🙂 . Am alergat si 4 semi-maratoane: doua dintre ele ca antrenament si doua oficiale (Intersport Brasov si Transmaraton, pe Transfagarasan). Dupa primul semi-maraton mi-am pus gheata pe genunchi (pentru ca simteam nevoia…), am facut febra si m-am simtit extenuata, adormind apropae imediat dupa cursa. am dormit 2 ore. Iar dupa ultimul nu am avut nici un disconfort… incredibil!
Am avut si saptamani in care am stat pe tusa. Pur si simplu lumea mea s-a prabusit si nimic nu conta. Mi-am permis sa sufar, sa nu ma judec, dar sa nu raman in acea stare mult timp. Pana la urma eu vreau sa fiu propriul exemplu, nu vreau sa imit pe nimeni asa ca daca nu am eu grija de mine…nimeni nu poate. Am pornit de la zero si fiecare zi este o provocare.
Anul acesta am avut parte de o schimbare pe plan profesional, incepand ziua de lucru foarte devreme, asa ca si programul de antrenamente este acum diferit: alerg dupa-amiaza. Acesta este doar un obstacol minor, asa cum au fost si vor mai fi, cu siguranta, multe altele de acum incolo, dar care nu ma vor opri din a face sport toata viata, pentru ca ar fi pacat sa ma intorc la „canapea”, nu-i asa?
Urmeaza in martie si primul meu maraton, in Barcelona… am emotii, dar stiu ca va fi bine!
Mariana
Salut, Andrei 🙂 ! Ma simt minunat si nici nu concep ideea de “final”, pentru ca tocmai am inceput 🙂 …
La inceput am fost euforica, nu stiam ce se va intampla, eram foarte incantata de tot ce mi-ai propus si imi era teama de expunerea la public. Eu sunt o persoana discreta in tot ceea ce fac. Si acum… tot ce fac spun lumii… este ceva nou pentru mine!
In primul rand am cunoscut niste oameni extraordinari. In al doilea, rand am aflat multe lucruri legate de sanatatea mea. Am schimbat cu usurinta programul de somn (acum adorm la ore precum 9pm-10pm-11pm si ma trezesc la 5am-6am-7am… deja 7 mi se pare tarziu 🙂 ), ma hidratez mai mult, mananc mai constient, am reusit sa separ desertul de restul meselor, am un interes pentru a face sport imediat cum ma trezesc, am pierdut 2,5 kg de grasime, am castigat 1,8 kg de muschi si nu in ultimul rand mi-am schimbat mentalitatea in ceea ce priveste calitatea vietii. Plus ca am mai mult timp la dispozitie gratie unei mult mai bune organizari… ceea ce in Bucuresti este o mica “avere” 🙂 ! Inca ceva: da, am mai fumat, dar numarul tigarilor s-a redus exponential, pana aproape de zero (in scurt timp cred ca voi scapa definitiv de acest viciu).
Programul de somn. M-am trezit deprimata in primele zile de 5-6am. Nu imi venea sa cred cat de trista puteam fi si nu intelegeam de ce mi se intampla asta… Bine ca am scapat de acest sentiment! Acum chiar ma bucur ca pot sa fac asta!!!
Draga Mariana…de multi ani citesti articole legate de sanatate, intri in discutii ce vizeaza o alimentatie corecta, iti doresti sa faci sport constant si, binenteles, sa ai prieteni cu aceleasi pasiuni, iar acum ai primit un “cadou” care te va ajuta sa ajungi unde mereu ai dorit. Mai tii minte decembrie 2014? Atunci a fost “startul” de care ai avut nevoie ca acum sa fii o persoana foarte sigura pe tine, foarte activa, care nu lasa scuzele / gandurile fara sens sa mai “roada” din caracterul tau si care acum va participa la un maraton, in cel mai frumos oras din Europa – asa cum Andrei Rosu ti-a promis in prima ta zi de alergare in parcul Herastrau. “Go for it and do your best, girl!!!”
Am descoperit (la masajul Yumeiho) ca am picioarele egale! 🙂 Nu rade, deoarece am inteles ca putini oameni au norocul asta! Am descoperit ca imi place foarte mult sa alerg si ca….POT! Am realizat ca sunt binecuvantata pentru ca mi-ai oferit o oportunitate fantastica…nici tu nu cred ca iti dai seama de impactul pe care l-a avut campania asupra vietii mele! Si iti multumesc enorm pentru tot! …Aaaa… 🙂 au fost si momente wow precum cel in care m-a oprit o domnisoara foarte gingasa si plina de emotie pe strada sa ma intrebe daca eu sunt “Mariana”. Nu-mi venea sa cred ca ma recunoaste cineva pe strada! Nici nu stiam ce sa-i spun… Eram grabita sa prind trenul si in secunda doi m-am hotarat sa stau la povesti cu ea pentru cateva minute. Amalia o cheama si sper sa alergam impreuna intr-o zi… Am avut parte si de un mic soc cand am fost contactata de mass-media, pentru ca nu m-as fi gandit vreodata ca ar fi cineva interesat sa faca un reportaj despre mine…EVER!
1. Programul de somn.
2. Sportul
3. Super-organizarea.
Sa zic despre fiecare in parte?! Chiar mi-ar placea, dar as vorbi 5ore :)… Toti au punctat aspecte deja existente in viata mea si mi-au oferit o noua perspectiva asupra altora, care pot imbunatati ce am. Si toti s-au comportat impecabil si cu zambetul pe buze (cum rar intalnesti)… Sunt profesionisti pana la cel mai mic mic detaliu!!! Wow…acum, ca imi amintesc toate astea, nu-mi vine sa cred ca exista genul asta de oameni si in realitate, nu numai in filme…
Familia m-a sustinut ca intotdeauna, insa a fost putin ingrijorata de meniul raw-vegan. Prietenii si-au dat seama inaintea mea de importanta clipelor ce aveau sa vina si au fost foarte incantati de concept!!
Mi se pare incredibil ca in spatele “ecranului” sunt mii de persoane care citesc ce scriu! Cred ca as impietri daca i-as vedea pe toti in fata mea „pe viu!” Ma ajuta enorm energia si sfaturile lor. Eu invat din toate mesajele pe care mi le transmit. Am multe de descoperit si impreuna e intotdeauna mai simplu si placut!
Hai sa iesim la un ceai sa povestim! 🙂 …sau: Pur si simplu, fa-o!!!
Frica o reprezinta momentul in care echipa care m-a sustinut in cele 21 de zile nu va mai fi “acolo” si eu va trebui sa ma descurc „cu ce am”. Totusi, sunt pregatita sa ma bazez pe noua Mariana!
Alergarea este, intr-adevar, un dar de la Dumnezeu! Imi ofera “libertate”, “aripi”, energie… Ma curata de povara gandurilor negre si ma “reseteaza”, pentru a putea incepe in forta (si cu multa energie) ceea ce am de facut.
Alerg de cel putin 4 ori pe saptamana si vad evolutia de la o zi la alta. Cat despre un semimaraton sau un maraton…Tu stii mai bine! 🙂 A propos, daca mi-ar fi zis cineva acum o luna ca ma voi pregati in aceasta viata pentru un maraton… i-as fi spus ca e nebun!
Sa ma pun la somn devreme, pentru ca maine dimineata la 6 jumatate vreau sa fac al doilea long run din viata mea – o tura de Herastrau… 🙂
Dar haideti sa ne amintim cum s-a ajuns aici. In decembrie 2014 a demarat campania Respira Sanatate, pe care am fost invitat sa o promovez si, ca fost fumator inrait, am zis de indata DA! Din proprie experienta stiam ca renuntarea la fumat este mult mai usoara daca vine ‘la pachet’ cu miscarea si adoptarea unei nutritii corecte. Asa ca am lansat ‘Provocarea de 21 de zile’, invitand o persoana care se regaseste in descrierea “fumator – canapelist – junk food-ist” sa ia parte la un proces transformational, sprijinita de cativa experti sau, mai degraba, oameni pasionati de domeniul in care isi desfasoara activitatea.
A urmat un proces de inscriere – selectie – vot, publicul alegand povestea Marianei ca fiind cea castigatoare. Si, undeva in preajma Craciunului, o sunam pe castigatoare si ii dadeam vestea cea rea:
„Mariana, incepand din 5 ianuarie voi sta pe capul tau, pana cand ma vei uri din tot sufletul sau pana cand vei ajunge acolo unde ti-ai propus!”.
Chiar daca terapiile-soc nu sunt cea mai fericita alegere, limitarea de timp ne-a impus sa riscam un abandon din partea Marianei si sa incepem in forta si simultan cu toate ‘armele’ transformationale de care dispuneam. De altfel, la finalul primelor 7 zile ale ‘provocarii’, Mariana mi-a spus ca nu a avut timp sa inteleaga ce i se intampla…
Dar, chiar asa, ce s-a intamplat in aceste saptamani?
Personal, am urmarit doua lucruri. Sau, mai degraba, dobandirea a doua obiceiuri pe care le consider esentiale intr-un proces transformational.
Sa faca (mult) sport zilnic. Pentru eliminarea stresului, cresterea nivelului de ‘hormoni ai fericirii’, constientizarea corpului si a proceselor din interior si, nu in ultimul rand, pentru insusirea disciplinei si vointei – care pot fi folosita cu usurinta in orice arie a vietii. Pentru a nu o avea pe constiinta pe Mariana :), am inceput programul de antrenament cu un test profesional de efort, la clinica Superfit, a doctorului Serban Damian, care ne-a dat unda verde pentru efort. In planul de antrenament am inclus sesiuni de mers & alergare (intre 3 si 6 kilometri) si un program adaptat pentru Mariana de catre echipa LadyFit – un mix de forta, aerobic si stretching (multumim, Cori Gramescu!). Inainte de a iesi la alergare, am mers cu Mariana la Sportguru (mii de multumiri, baieti!) pentru testul gratuit cu foot scanner-ul si m-am bucurat ca Mariana a investit intr-o pereche buna de pantofi de alergare (este singurul accesoriu pe care il consider absolut obligatoriu pentru orice alergator care vrea sa stea departe de accidentari). Si, pentru realiniere corporala, Mariana a simtit si efectele magice ale unei terapii Yumeiho (multumim, Ionut Ologeanu!).
Sa se trezeasca (foarte) devreme. Pentru un plus semnificativ claritate, pentru zile mai lungi, pentru iesirea din zona de confort si pentru un somn mai odihnitor (trezitul devreme atrage culcatul devreme). A te trezi devreme doar pentru a te uita pe pereti nu este tocmai formula castigatoare, asa ca ne-am asigurat ca Mariana are in prima parte a agendei zilnice o ora de sport (la sala sau afara). Si, uneori, chiar si un webinar 5 a.m. a la Dan Luca inainte de aceasta ora de sport :). A propos, Mariana a primit de la Dan un cadou-surpriza: un planner 5 a.m. (cei care il folosesc deja ii cunosc utilitatea).
In subsidiar, ne-am ocupat de nivelul de energie al Marianei (astfel incat sa ramana constant pe parcursul fiecarei zile), lucrand la alte cateva obiceiuri:
Am mers pe varianta totul sau nimic / la bal sau la spital. Fara “hai sa scoatem din dieta un pic de painica, un pic de grasimi animale, un pic de cola, un pic de dulciuri din zahart rafinat etc.”. Ci, din ziua 1 pana in ziua 21, dimineata, la pranz si seara (plus doua gustari), am ales varianta de hrana vie. Asadar, regim raw vegan, cu sprijinul Rawdia, care s-a asigurat ca Mariana nu va avea – pe parcursul celor 21 de zile, stresul prepararii unei astfel de mancari (nu ca ar fi dificil de preparat, dar ar lua ceva timp fara know how si ustensile adecvate). Din punct de vedere caloric, ne-am situat zilnic intre 1400-1600 de calorii – deci nu am infometat-o pe Mariana :). Cu sprijinul KiloStop (multumiri Dr. Cristian Panaite!), am ‘inarmat-o’ pe Mariana cu suficiente resurse pentru a face fata provocarilor nutritionale cu care urma sa se confrunte in cele 21 de zile si pe parcursul intregii vieti.
De-a lungul istoriei, oamenii si-au construit locuintele in apropierea unei ape. Si asta pentru ca organismul nostru poate rezista cateva saptamani fara mancare, dar maxim 2-3 zile fara apa. In prezent, suntem atat de preocupati de ‘painea noastra cea de toate zilele’, incat uitam ca suntem facuti, in proportie covarsitoare, din apa. Intr-o perioada in care ardem grasimi, toxinele din corpul nostru (stocate in grasimi) incep sa circule prin noi. Cu sprijinul Perla Moldovei, ne-am asigurat ca Mariana nu va avea probleme cu ele, avand asigurat stocul zilnic de apa alcalina (pH 8.8).
Pe termen lung, motivatia nu este cel mai bun instrument care sa ne ajute in atingerea obiectivelor (pentru asta, exista obiceiurile). Dar, intr-o terapie-soc, motivatia este esentiala pentru a incepe sa facem lucruri si pentru a ne mentine nivelul de nergie si optimism. Aici au intervenit ‘locotenentii’ CIA – Coaching In Alergare (subsemnatul si Anne Plesuvescu); din fericire, nu a fost necesar un efort considerabil, pentru ca Mariana a gasit in interiorul ei toata motivatia de care avea nevoie. Sau, atunci cand a fost cazul, s-a ‘hranit’ cu incurajarile primite prin intermediul paginii de pe pe Facebook Mariana isi schimba viata – va multumim mult pentru like-uri si mesaje!
Sau, mai degraba, abandonarea lui. La recomandarea terapeutului anti-fumat Diana Vasiliu (metoda Allen Carr), nu i-am recomandat Marianei sa renunte la fumat inainte de ziua de terapie. Un fumator nu trebuie sa fie ‘in sevraj’ cand participa la aceasta terapie, asa ca Mariana a mai pufait 2-3 tigari in primele zile ale programului. Ce a urmat? veti afla de la ea – voi reveni cu un interviu acordat in exclusivitate :).
In prima saptamana – care a fost una de evaluare si de acomodare – Mariana si-a scanat nivelul de anti-oxidanti din organism (valoarea inregistrata fiind destul de buna, avand in vedere ca fumatul “taie” vreo 15-20.000 de unitati: 41.000); sa vedem ce valoare va avea peste 2-3 luni.
Ce au insemnat cele 21 de zile pentru Mariana, ce s-a schimbat in viata ei si ce urmeaza de acum incolo? Veti afla curand din interviul acordat de ea…
Dar, „provocarea de 21 de zile” lansata in cadrul campaniei Respira Sanatate poate reprezenta inceputul de care are nevoie castigatorul voturilor voastre. Adica Mariana Roman.
Am 29 de ani, 174 cm si oscilez in jurul a 80 de kilograme. Am absolvit facultatea de geografie (teoretic, sunt cartograf), iar in prezent lucrez in zona de marketing – dar, desi am incercat diverse job-uri – nu pot spune ca mi-am descoperit vocatia.
Invatatoarea mea a fost o femeie foarte dura, directa, corecta si impunatoare. Fiind obisnuita cu mama (care ii seamana), m-am simtit bine in compania ei – astfel incat eram al 3-lea cel mai bun elev din clasa (luam foarte rar nota 9; in rest numai 10). Cand am trecut la profesori devenisem de nota 7. Si mi-a fost greu sa ma ridic.
Mai tarziu, in perioada cand am ramas fara job, mancatul a devenit activitatea mea zilnica nr. 1.
Mereu mi-a placut sportul (in copilarie jucam handbal, volei, baschet) dar, de cativa ani buni, am uitat ca exista. Fumez de aproximativ 10 ani. Nu foarte mult (8-10 tigari pe zi, pana la un pachet – cand ies in club – ceea ce ‘atrage’ si sucuri acidulate). Desi imi dauneaza din toate punctele de vedere, nu constientizez sau nu vreau sa constientizez.
Sunt sigura ca, daca as face sport zilnic, as manca ordonat si as fuma mai rar. Poate as mai reduce si cantitatea de dulciuri (ciocolata si prajiturile…).
Dar nu am motivatie – pur si simplu. Am nevoie de cineva care sa ma indrume.
Vreau sa imi modelez felul de a gandi si aspectul intr-un mod sanatos, pentru a trai fain, fara prejudecati, fara critici si stiu ca singura este greu.
Informatiile din prezent creaza mai mult haos decat claritate in mintea mea. Am nevoie de echilibru si sfaturi din partea unor persoane cu un mod de viata sanatos, dar dobandit cu greu, care sa-mi inteleaga blocajele psihologice si sa-mi spuna: te rog azi sa faci ce-ti spun eu si la sfarsitul zilei sa-mi spui cum ti s-a parut.
Planuri de viitor…? Primul ar fi sa cobor si sa imi cumpar tigari, imediat ce dau submit acestui mesaj.
Obiective…? Nu am; parca stiu ca ma mint daca imi propun… si raman doar vise. Singura nu pot sa fac acea mare schimbare.
Ok. Am plecat…sa respir „sanatate”…
Primul pas – si cel mai important – a fost facut. Mariana a avut curajul de a admite care are o problema. Mai departe, Mariana se va intalni cu cativa specialisti in domeniul nutritiei, fitness-ului, coaching-ului, terapiei anti-fumat etc. Si, bineinteles, voi sta pe capul ei timp de 21 de zile, pentru a o ajuta sa se tina de program, sa alerge 🙂 si sa monitorizam progesul facut. Sper sa rezist tentatiei de a ma reapuca de fumat… 🙂
Din 5 ianuarie incepe, cu adevarat, schimbarea. Tineti-mi pumnii!
Mariana
Puteti urmari evolutia Marianei pe pagina Mariana isi schimba viata. Va multumesc pentru sustinere!
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!