Menu

Traim vremuri tulburi, in care jaful generalizat – care parea ca si-a mai pierdut din elan in ultimii 2-3 ani – este pe cale de a fi legalizat. Adica, pe scurt, vom fi – cel putin pentru urmatorii 4 ani – sclavii unor talhari care vor rade de noi cu legea in mana si ne vor fura din toate pozitiile. Dupa aproape doua saptamani de protest, in care strategia hotilor a fost “lasa-i sa urle, pana ingheata sau se plictisesc”, a devenit clar ca trebuie sa ducem lupta la alt nivel. Desigur, nu este una corecta (ei au in mana toate parghiile “democratice”), dar avem avantajul de a ne iubi tara si semenii, de a fi cu cateva milioane mai multi decat ei si, cred eu, mai bine intentionati si mai inteligenti (daca aveti vreun dubiu, uitati-va la talk show-uri cu politicieni romani).  

“Politicienii” romani au avut la dispozitie 27 de ani (!) sa arate ce pot sa faca din tara asta plina de resurse si cu un capital uman cu mare potential. Ei au avut o sansa pe care noi, oamenii de rand nu am avut-o – si si-au batut joc de ea, printr-o incompetenta crasa.

Practic, am privit in aceste 3 decenii cateva cloace de indivizi grandomani organizati in “partide”, care s-au prefacut ca muncesc, au tinut-o in scandaluri si balacareli dincolo de orice limita a bunului simt, au tocat marunt banii nostri, au vandut tot ce se putea vinde (pe nimic), au adus Romania in prag de faliment, au neglijat total invatamantul si sistemul medical, au incurajat exodul a milioane de conationali, iar o data la 4 ani ne-au vandut niste “programe” care, daca ar fi fost duse la bun sfarsit (macar 10% din promisiuni), cred ca eram acum foarte departe.

In acesti 27 de ani s-a vorbeste despre “remanierea clasei politice” mai des decat vorbea bunica despre remaierea ciorapilor. Dar, cum cainele nu fuge de la macelarie, imbuibatii de putere, privilegii si de bani nemunciti nu vor lasa niciodata fraiele din mana. Asa ca ne-au aruncat prin fata ochilor niste marionete, care sa ne lase impresia unor schimbari.

“Va rugam sa ne scuzati, nu producem cat furati” a devenit mantra noastra de zi cu zi. Suntem furati prin rotatie de gastile mentionate mai sus si incepem sa semanam cu ciobanul moldovean din Miorita, care stia ce il asteapta, dar s-a indreptat resemnat spre moarte.

Ei bine, dupa lehamitea fata de politica (care m-a cuprins prin 2008-2009 si care m-a tinut de atunci departe de vot), ultimele doua saptamani au aprins in mine dorinta de a face ceva. Deocamdata, habar nu am ce. Am ajuns la “guvern” imediat dupa anuntarea OUG 13, mi-am mutat biroul in strada, am protestat zilnic 10-12 ore, am scris pe blog ceea ce am simtit, am postat pe Facebook tot ce am gasit potrivit pentru a mentine flacara “vie”, am vorbit la tv si mi-am promis sa fac tot ce pot,  pana cand lucrurile vor fi duse la bun sfarsit.

Pentru mine, acest “bun sfarsit” inseamna, de fapt, trei lucruri:

  1. Plecarea URGENTA de la guvernare a acestor hoti, precum si a maestrului papusar din PSD. Ma refer la cel cu mustata, dar mi-ar placea sa il vad plecat – in aceeasi directie – si pe presedintele de “onoare” (care onoare??! – poate „oroare”) al PSD. Pana cand PSD nu se delimiteaza de astfel de personaje sinistre, orice agarici pe care ii vor propune ca ministri vor fi lipsiti de credibilitate.

  2. Pe termen mediu (pana la urmatoarele alegeri), curatirea partidelor de penali, “baroni” locali, PCR-isti etc. 

  3. Pe termen lung (dar nu foarte lung…) o Romanie cu autostrazi, spitale, paduri, sistem educational adaptat la secolul 21, justitie independenta etc. etc. etc.

Cred ca momentul actual este o ocazie excelenta de a ne schimba cursul istoriei si de a termina ceea ce au inceput parintii nostri (pacat ca au abandonat lupta pe parcurs). Suntem uniti si, cei mai multi dintre noi, in consens cu ideea ca “asa nu se mai poate”. Am calatorit prin strainatate si am vazut ca se poate si altfel. Am muncit in multinationale sau alte companii private si am inteles ce inseamna performanta. Am devenit parinti si am inteles ce inseamna sa ai grija de cineva. Ne-am trezit (sau #neamtrezit) si este momentul sa facem curatenie.

“Si ce punem in loc?”. Orice om de buna-credinta este (sunt convins!) de 100 de ori mai bun decat astia de acum. Avem atat de multi oameni de calitate in Romania, in toate domeniile, incat imi este greu ca nu vom gasi cateva sute sau mii. Sunt sigur ca multi dintre ei au refuzat sa se implice pana acum in politica din cauza anturajului dubios. Dar ar raspunde “prezent!” daca li s-ar prezenta un proiect serios.

Buuuun, dar ce facem mai departe, CONCRET?

Este o intrebare care ma framanta de cateva zile, pe masura ce protestele scad in intensitate si numar de participanti – si riscam sa revenim la lehamitea de pana acum.

Prima mea reactie a fost sa imi doresc sa plec din tara (sa emigrez). A doua a fost sa aflu cum putem infiinta o noua tara (nu radeti, am gasit un raspuns complet aici). Iar a treia a fost de incuraja o greva generala sau sa ne aducem cu totii ZILNIC gunoiul in piata Victoriei (asta mi se pare o idee buna in continuare! Sa fie gunoaie langa „gunoaie”). Apoi, am decis sa caut si solutii ceva mai practice.

Asa am ajuns la un articol despre 198 de modalitati de a actiona non-violent. Veti vedea ca unele dintre ele (proteste de strada, declaratii publice, bannere, petitii, lumini, misto-uri, supravegherea etc.) au fost sau sunt folosite deja in lupta noastra cu actualul guvern.

Astept comentariile / solutiile / propunerile / sugestiile voastre privind pasii urmatori pe care ar trebui sa ii facem.

Este clar ca solutia nu poate veni dinspre „guvernanti”, pentru ca nu poti rezolva o problema cu aceeasi mentalitate cu care ai creat-o (iar mentalitatea lor se bazeaza exclusiv pe minciuna si furt) .

Hai sa (mai) rezistam si sa le dam copiilor nostri sansa de a nu fi nevoiti vreodata sa iasa in Piata Victoriei.

Andrei #Rosu

*

Practicantii actiunilor nonviolente au un intreg arsenal de „arme nonviolente” la dispozitie. Listate mai jos sunt 198 dintre ele, clasificate in trei mari categorii: proteste non-violente si persuasiune, non-cooperare (sociala, economica si politica) si interventia non-violenta. O descriere si exemple istorice pentru fiecare se pot gasi in volumul doi al „The politics of nonviolent Action,” de Gene Sharp.

METODELE DE PROTEST NON-VIOLENT SI DE PERSUASIUNE

 Declaratii formale

  1. Discursuri publice
  2. Scrisori de opozitie sau suport
  3. Declaratii ale organizatiilor si ale institutiilor
  4. Declaratii publice semnate
  5. Declaratii de punere sub acuzare si de intentie
  6. Petitii de grup sau de masa

Comunicatii cu o audienta mai larga

  1. Slogane, caricaturi si simboluri
  2. Bannere, postere si comunicari afisate
  3. Foi volante, pamflete si carti
  4. Ziare si reviste
  5. Inregistrari, radio si televiziune
  6. Mesaje pe cer sau pe pamant

Reprezentatii de grup

  1. Delegatii
  2. Premii fictive (de batjocura)
  3. Lobby de grup
  4. Pichetare
  5. Alegeri fictive

Actiuni publice simbolice

  1. Afisari de steaguri si culori simbolice
  2. Purtarea simbolurilor
  3. Rugaciunea si inchinarea
  4. Livrarea de obiecte simbolice
  5. Dezbracarea ca forma de protest
  6. Distrugerea propriei proprietati
  7. Lumini simbolice
  8. Afisarea de portrete
  9. Pictura ca protest
  10. Semne si nume noi
  11. Sunete simbolice
  12. Reclamatii simbolice
  13. Gesturi nepoliticoase

Presiuni pe indivizi

  1. „Vanarea” oficialilor
  2. Misto-ul asupra oficialilor
  3. Fraternizarea
  4. (Supra)vegherea (statul cu ochii pe ei)

Drama si muzica

  1. Satira si farse comice
  2. Piese de teatru, melodii, videoclipuri
  3. Cantatul

Procesiuni

  1. Marsuri
  2. Parade
  3. Procesiuni religioase
  4. Pelerinaje
  5. Cortegii de automobile

Onorarea celor decedati

  1. Doliul politic
  2. Funeralii fictive
  3. Funeralii demonstrative
  4. Omagii la locurile de veci

Adunari publice

  1. Adunari de protest sau suport
  2. Intalniri de protest
  3. Intalniri de protest camuflate
  4. Teach-in-uri

Retragere si renuntare

  1. Iesiri spontane
  2. Linistea
  3. Renuntarea la onoruri
  4. Intorsul spatelui

METODELE DE NON-COOPERARE SOCIALA

Ostracizarea persoanelor

  1. Boicotul social
  2. Boicotul social selectiv
  3. Non-actiunea lysistratica (“greva de sex”)
  4. Excomunicarea
  5. Interdictia

Non-cooperarea cu Evenimentele Sociale, Traditii si Institutii

  1. Suspendarea activitatilor sociale si sportive
  2. Boicotarea afacerilor sociale
  3. Greva studentilor
  4. Nesupunerea sociala
  5. Retragerea din institutiile sociale

Retragerea din sistemul social

  1. Statul in casa
  2. Non-cooperarea personala totala
  3. „Fuga” muncitorilor
  4. Sanctuarul
  5. Disparitia colectiva
  6. Emigrarea ca forma de protest (hijrat)

METODELE DE NON-COOPERARE ECONOMICA: BOICOTURILE ECONOMICE

Actiuni ale consumatorilor

  1. Boicotul consumatorilor
  2. Ne-consumarea bunurilor boicotate
  3. Politica de austeritate
  4. Retinerea chiriei
  5. Refuzul de a inchiria
  6. Boicotul national al consumatorilor
  7. Boicotul international al consumatorilor

Actiuni ale Muncitorilor si Producatorilor

  1. Boicotul muncitorilor
  2. Boicotul producatorilor

Actiuni ale oamenilor de mijloc

  1. Boicotul furnizorilor si manipulantilor

Actiuni ale proprietarilor si ale managementului

  1. Boicotul traderilor
  2. Refuzul de a lasa sau de a vinde proprietatile
  3. Deconectarea
  4. Refuzul asistentei industriale
  5. „Greva generala” a comerciantilor

Actiuni ale detinatorilor de resurse financiare

  1. Retragerea depozitelor bancare
  2. Refuzul de a plati taxe, cotizatii si impozite
  3. Refuzul de a plati datorii sau dobanzi
  4. Incetarea fondurilor si a creditelor
  5. Refuzul veniturilor
  6. Refuzul banilor unui guvern

Actiuni ale Guvernelor

  1. Embargoul domestic
  2. Punerea pe lista neagra a traderilor
  3. Embargoul vanzatorilor internationali
  4. Embargoul cumparatorilor internationali
  5. Embargoul comercial international

METODELE DE NON-COOPERARE ECONOMICA: GREVA

Greve simbolice

  1. Greva de protest
  2. Iesirea rapida (greva-fulger)

Greve agricole

  1. Greva taranilor
  2. Greva fermierilor

Greve ale grupurilor speciale:

  1. Refuzul muncii fortate
  2. Greva prizonerilor
  3. Greva mestesugarilor
  4. Greva profesionala

Grevele industriale normale

  1. Greva stabilimentului
  2. Greva pe o anumita industrie
  3. Greva simpatetica

Greve restrictionate

  1. Greva detaliata
  2. Greva in serie
  3. Greva prin incetinire
  4. Greva prin munca limitata la regulament (incetinirea productiei)
  5. Invoire pe caz de boala
  6. Greva prin demisie
  7. Greva limitata
  8. Greva selectiva

METODELE DE NON-COOPERARE POLITICA

Respingerea autoritatii

  1. Retinerea sau retragerea apartenentei
  2. Refuzul de a oferi suport public
  3. Literatura si discursuri care pledeaza pentru rezistenta

Non-cooperarea cetatenilor cu Guvernul

  1. Boicotarea corpurilor legislative
  2. Boicotarea alegerilor
  3. Boicotarea locurilor si pozitiilor de munca guvernamentale
  4. Boicotarea datoriilor guvernamentale, ale agentiilor si ale altor corpuri
  5. Retragerea din institutiile educationale guvernamentale
  6. Boicotarea organizatiilor sprijinite de guvern
  7. Refuzul de a oferi asistenta executorilor
  8. Inlaturarea semnelor proprii si ale insemnelor de locatie
  9. Refuzul de a accepta functionarii desemnati
  10. Refuzul de a dizolva institutiile existente

Alternative ale cetatenilor impotriva obedientei

  1. Respectarea reticenta si lenta
  2. Non-obedienta in absenta supravegherii directe
  3. Non-obedienta populara
  4. Dezobedienta deghizata
  5. Refuzul unei adunari sau a unei intruniri de a se dispersa
  6. Greva prin stat jos
  7. Non-cooperarea cu recrutarea (militara) sau cu deportarea
  8. Ascunderea, evadarea si identitatile false
  9. Dezobedienta civila a legilor ilegitime

Actiuni ale personalului din guvern

  1. Refuzul selectiv de a oferi asistenta de catre consilierii guvernamentali
  2. Blocarea liniilor de comanda si de informatie
  3. Tragerea si timp si obstructia
  4. Non-cooperarea administrativa generala
  5. Non-cooperarea judiciara
  6. Ineficienta deliberata si non-cooperarea selectiva a executorilor
  7. Revolta

Actiuni guvernamentale domestice

  1. Evaziuni si intarzieri cvasi-legale
  2. Non-cooperarea unitatilor constituente guvernamentale

Actiuni guvernamentale internationale

  1. Schimbari in reprezentarile diplomatice sau de alt fel
  2. Intarzierea sau anularea evenimentelor diplomatice
  3. Evitarea recunoasterii diplomatice
  4. Incetarea relatiilor diplomatice
  5. Retragerea din organizatiile internationale
  6. Refuzul statutului de membru in corpurile internationale
  7. Expulzarea din organizatiile internationale

METODELE DE INTERVENTIE NON-VIOLENTA

Interventia psihologica

  1. Auto-expunerea la elemente
  2. Postirea
  1. Postirea de presiune morala
  2. Greva foamei
  3. Postirea Satyagraha (insistarea pe adevar)
  1. Proces invers
  2. Hartuire non-violenta

Interventia fizica

  1. Sit-in (ocuparea unui spatiu public de catre protestatatri si refuzul de a parasi zona respectiva)
  2. Stand-in (preluarea sarcinilor de lucru ale protestatarilor de catre persoane necalificate, pentru o perioada de timp)
  3. Ride-in (calatoria de durata, in semn de protest, cu diverse mijloace de transport, in calitate de pasageri)
  4. Wade-in (actiuni imprevizibile ale grupului de protestatari)
  5. Mill-in (deplasari haotice repetate ale grupurilor de protestanti, in diverse locatii, pt. a obstacula cursul firesc al activitatilor din respectivele arii)
  6. Pray-in (rugaciuni in grup, in zone publice)
  7. Raiduri non-violente
  8. Raiduri aeriene non-violente
  9. Invazia non-violenta
  10. Interjectia non-violenta
  11. Obstructia non-violenta
  12. Ocuparea non-violenta
  13. Stay-in (refuzul de a iesi din locuinta pt. a merge la serviciu / pt. a indeplini orice fel de activitate in exterior)

Interventii sociale

  1. Stabilirea de noi tipare sociale
  2. Supraincarcarea facilitatilor
  3. Stall-in (tergiversarea lucrurilor in multiple domenii / incetinirea proceselor firesti de activitate)
  4. Speak-in (a face declaratii vagi, in mod voit, pt. a castiga timp)
  5. Teatru de gherila
  6. Institutii sociale alternative
  7. Sistem de comunicare alternativ

Interventii economice

  1. Greva inversa
  2. Stay-in (refuzul de a iesi din locuinta pt. a merge la serviciu/ pt. a indeplini orice fel de activitate in exterior)
  3. Sechestrarea de terenuri prin non-violenta
  4. Sfidarea blocadelor
  5. Contrafacerea motivata politic
  6. Achizitionarea pre-exclusiva
  7. Sechestrarea bunurilor
  8. Dumpingul
  9. Patronajul selectiv
  10. Piete alternative
  11. Sisteme alternative de transport
  12. Institutii economice alternative

Interventii politice

  1. Supraincarcarea sistemelor administrative
  2. Divulgarea identitatilor agentilor secreti
  3. Cautarea incarcerarii
  4. Dezobedienta civila a legilor ”neutre”
  5. Lucrul fara colaborare
  6. Dubla suveranitate si guvern paralel

Fara indoiala, un numar mare de metode aditionale au fost deja folosite dar nu au fost inca clasificate si o multitudine de metode aditionale vor fi inventate in viitor, metode care vor avea caracteristicile celor trei clase de metode: protestul si persuasiunea non-violenta, non-cooperarea si interventia non-violenta.

Trebuie inteles clar ca cea mai mare eficacitate este posibila atunci cand metodele individuale care urmeaza sa fie folosite sunt selectate pentru a implementa strategia adoptata anterior. Este necesar sa stim ce fel de presiuni sunt de folosit inainte ca cineva sa aleaga formele precise de actiune care vor pune cel mai bine in aplicare acele presiuni.

*

Sursa: Aeinstein.org 

Traducerea si adaptarea: Catalin Nicanov

Cand eram copil, mi-era foarte greu sa recunosc ca am gresit. Ma temeam de consecinte. „Nu mai ai voie afara o saptamana”. „Nu mai pleci in excursie” etc. (parintii). „Nota 4 la purtare”. „Esti asteptat in biroul directorului” – care avea obiceiul sa ma traga de perciuni – si durea ca naiba. „Te exmatriculez” etc. (scoala). Anii au trecut, iar aceasta dificultate s-a transformat in imposibilitatea de a imi cere scuze. Am citit ca este vorba despre dorinta naturala a oamenilor de a se putea privi, in continuare, intr-o lumina favorabila. Privind in urma, sunt sute de situatii in care ar fi trebuit sa imi cer scuze. Pentru parintii si bunicii pe care i-am exasperat :). Pentru profesorii pe care i-am jignit uneori prin atitudinea mea rebela (nu, nu dau vina pe hormoni). Pentru relatiile care au esuat. Pentru prieteniile pe care le-am abandonat. Pentru oamenii pe carre nu am avut rabdarea sa ii ascult pana la capat. Pentru serile in care m-am dus la culcare, desi sotia inca plangea. Pentru situatiile in care ar fi trebuit sa cer scuze copiilor mei. Si pentru multe altele. Astazi, protestand in Piata Victoriei, m-am gandit sa incep prin a imi cere scuze, public…

…Pentru ca nu am votat (si, mai ales, pentru ca nu am incurajat oamenii sa faca asta) in ultimii 4-5 ani.

…Pentru ca nu am iesit pana acum in strada, pentru a protesta, desi am 40 de ani.

…Pentru ca am crezut ca timpul rezolva orice si lucrurile se vor indrepta „de la sine”.

…Pentru ca m-am lasat dezinformat si am trait cu impresia ca protestatarii de la Universitate sunt niste boschetari / golani, ca Regele vrea sa se intoarca in Romania pentru a ne vinde tara, etc.

…Pentru ca am crezut in „remanierea clasei politice” (o aud de vreo 20 de ani, dar se schimba doar conducerea partidelor).

…Pentru ca am dat „atentii”, atunci cand „era cazul” (doctori, politisti, functionari etc.).

…Pentru ca eram deranjat de faptul ca romanii din strainatate voteaza („de ce nu au ramas aici, daca ii intereseaza asa mult soarta tarii”…)

…Pentru ca, atunci cand fumam, am aruncat chistoace pe strada.

…Pentru ca, pana ieri, nu cantasem niciodata in intregime imnul Romaniei. Si nu citisem articolul 55 din Constutie.

…Pentru ca, prin prezenta mea in Piata Victoriei, deranjez anumiti conationali. Primul meu gand a fost sa le transmit „Trageti-ma de perciuni!”, dar imi dau seama ca ironiile si jignirile nu sunt solutia optima pentru a pune tara pe fagasul dorit…

Andrei Rosu