Am afirmat si afirm in continuare ca daca eu pot, poate oricine. Da, oricine se poate trezi devreme, isi poate organiza timpul si proiectele, se poate antrena fara sa sacrifice job-ul sau timpul petrecut cu familia, poate avea o nutritie corecta, se poate hidrata bine, si asa mai departe… Nu m-am nascut cu cine stie ce talent de alergator, inotator, biciclist etc., iar semi-maratonul de sambata, de la Brasov, este o dovada a faptului ca timpul pe care il obtinem la un concurs este legat in principal de volumul si calitatea antrenamentelor avute in conditii asemanatoare de teren si diferenta de nivel.

In cazul meu, timpul si locul obtinute la acest concurs (1h 54m, locul 105 la general, 63 la categoria 23-39 ani) sunt dovada faptului ca exista o multime de alergatori mai buni decat mine – cel putin la alergare montana – si ca mai am mult de tras la acest tip de alergare pentru a ajunge in primii 5-10% din tara. Da sa lasam asta, deocamdata, la o parte si sa va povestesc cum am vazut eu semi-ul de la Brasov…

In primul rand, este de apreciat efortul organizatorilor de a gestiona excelent un eveniment cu aproape 800 de participanti. Concursul s-a ridicat la inaltimea multor competitii din strainatate, ceea ce nu poate decat sa ma bucure – suntem pe un drum bun! Vremea a tinut cu noi – a fost superba – in contextul in care a plouat torential cam toata saptamana, iar ziua de dupa concurs nu a fost nici ea prea spectaculoasa din acet punct de vedere. La ridicarea kit-ului, cu o zi inainte, discutam cu cativa alergatori in timp ce stateam la coada si ne faceam destul de multe griji pentru noroiul pe care l-am avea de infruntat a doua zi, dar terenul s-a prezentat mult mai bine decat ne asteptam. De altfel, unul dintre verisorii mei – Liviu – este mare fan tenisi Converse si nu a renuntat la ei nici pe parcursul competitiei si a reusit sa termine cu succes primul lui semi-maraton, in vreo 2h si 50m (de mentionat si faptul ca are vreo 100 de kg, dar s-a apucat serios de alergat, asa ca viitorul suna bine…). Am vazut si alti alergatori in tenisi, dar nu recomand astfel de incaltari la alergare – in special pe teren plat si pe astfalt. Dar, oricum, mai bine sa alergam in astfel de incaltari decat deloc…

Am intalnit foarte multi alergatori care au participat la Transmaraton-ul de anul trecut, inclusiv castigatorii probei de semi (Victor Vlad) si de ultra (Adi Ber si Mariana Alexandru), precum si multi prieteni de pe Facebook sau cititori ai acestui blogul si ma bucur ca au terminat cu bine concursul, iar multi dintre ei au avut timpi excelenti si clasari foarte bune. Ii astep cu drag la editia nr. 2 a Transmaratonului, pentru a isi imbunatati performanta de anul trecut… Pentru ca am mentionat-o mai devreme pe Mariana, cea mai rapida dintre fetele participante la ultra-ul de 70 km de anul trecut la Transmaraton, sa va spun ca am parcurs impreuna ultimii 5-6 km ai semi-ului de la BV si a trebuit sa ‘trag’ destul de tare pe anumite portiuni pentru a putea tine ritmul cu ea – dar partea buna este am reusit, astfel, sa termin destul de aproape de timpul pe care mi-l propusesem.

A propos de acest timp, speram sa ajung la finish in mai putin de 1h 50m si sa castig pariul pus cu Gabi Solomon (si anume ca termin cu mai putin de 10 minute in urma lui), dar Gabi a facut o cursa excelenta (terminand in 1h 35m si imbunatatindu-si timpul de anul trecut cu 5 minute), iar eu am ajuns la final cu 4-5 minute mai tarziu decat estimasem, asa ca diferenta dintre noi a fost de 19 minute. Dar nu-i nimic, imi iau revansa la anul… 🙂 Ca fapt divers, sa mentionez si faptul ca – potrivit GPS-ului meu – traseul a fost cu vreun kilometru mai scurt decat distanta standard a semi-maratonului (organizatorii mi-au spus ca ar fi doar vreo 4-500 m).

Finalul cursei m-a gasit intr-o stare fizica foarte buna, iar absenta febrei musculare este semn ca as fi putut alerga ceva mai repede, nu doar pe portiunile de coborare (care imi plac foarte mult), dar si pe urcari (in primii 8 km, de urcare, am avut o medie de 9.5-9.6 km/h si cred a as fi putut sa o duc spre 10.3-10.4). M-am schimbat rapid de hainele ude si pline de namol si mi-am luat portia de fructe, isotonic si de paste, oferite de organizatori (au picat la fix!). Apoi, mi-am pregatit aparatul foto pentru a surprinde finish-ul Oanei si al verisorilor mei (au participat 4 dintre ei si ma bucur ca i-am corupt…).

…Dar, primesc un telefon de la Oana, care imi spune ca a alunecat pe o piatra, la km 12, ca nu mai poate calca si ca organizatorii au vorbit deja cu salvamontul, care este pe drum 🙁 🙁 :(. Cateva minute mai tarziu, Oana era pe targa, apoi in masina salvarii, iar peste jumatate de ora refaceam formula de start in sala de urgente a Spitalului Judetean. Acolo, Oana – cu o glezna de doua ori mai mare decat de obicei – a aflat ca nu era singura participanta la concurs cu probleme medicale, inca 3 alergatori ajungand la spital din cauza cazaturilor. Dupa un scurt consult si o radiografie, am rasuflat usurati – nu a fost luxatie sau fractura, ci o entorsa (de grad 2), ceea ce insemna repaus de maxim 10 zile si sanse foarte bune de a relua alergatul – si mersul – cat mai curand. Fireste, mi-a parut rau ca nu am alergat impreuna – poate ca nu s-ar fi accidentat 🙁 – dar acum lasam trecutul in urma si ne concentram pe recuperare (gheata, creme, kineto).

Aceasta a fost, pe scurt, povestea semi-maratonului de la Brasov – experienta foarte frumoasa (exceptand accidentarea Oanei) si care mi-a deschis apetitul pentru alergarile montane care vor urma anul acesta. Ne vedem la Eco Maraton Moeciu! Pana atunci, va reamintesc (inclusiv verisorilor mei brasoveni :)) ca pe 27 aprilie se organizeaza in Brasov maraton / semi-maraton / cros (7.6 km).

PS – puteti citi aici un articol foarte simpatic despre semi-maratonul BV, scris de Marian Chiriac pe Alerg.ro. Si, ca sa terminam intr-o nota pozitiva, va las cu o poza facuta in drumul catre startul semi-ului de sambata… Casa de piatra!

PS’ – WordPress tocmai m-a anuntat ca am publicat postul cu numarul 500. Nu este rau pentru 3 ani de activitate… 🙂

Aseara a fost Gala Premiilor de Excelenta in Resurse Umane si, cei care ma „urmaresc” pe Facebook stiu deja ca am asteptat cu infrigurare ‘verdictul’ juriului la una dintre categoriile (Cel mai bun proiect de compensatii si beneficii) in care am avut nominalizat un proiect profesional in care am fost implicat cu mare drag anul trecut („Luna Sanatatii @ UCLC”).  Spre bucuria mea, proiectul a fost desemnat castigator si asta imi confirma, inca o data, ca ma aflu pe drumul cel bun… 🙂

Si acum, de la un drum la altul, sa ajungem si la semi-maratonul de sambata, de la Brasov. ‘Ecuatia’ este destul de simpla; specialitatea mea nu este maratonul montan (trail-ul), pentru ca alergatul la deal si coborarile pe pante accidentate si noroioase nu fac parte din antrenamentul meu obisnuit (cat de fericiti trebuie sa fie alergatorii care locuiesc in zone unde muntele este in fata casei… :)). Totusi, acest semi-maraton are o valoare sentimentala pentru mine, fiind primul la care particip in orasul meu natal si, totodata, primul care are la start atat de multe rude si prieteni dragi din copilarie… 🙂

Iesind rapid din butoiul cu amintiri melancolice, sa va mai spun ca nu am de gand sa fac figuratie, asa ca o sa alerg cat pot de bine – date fiind conditiile de teren (probabil, destul de noroios) si suficient de prudent pentru a nu risca accidentari inutile… Daca initial imi fixasem ca obiectiv de timp sub-2 ore, intre timp am facut un pariu cu colegul meu de podcast-uri si de Transmaraton – Gabi Solomon: ca voi termina cu mai putin de 10 minute in spatele lui – ceea ce ar fi, cu adevarat, o performanta buna (ce vreti, Gabi s-a apucat de alergare cu un an inaintea mea si, in plus, e mai tanar… :)). La editia semi-ului de anul trecut, Gabi a terminat in primii 15 (cu un timp de 1h 40m), asa ca trebuie sa cobor sub 1h 50m pentru a spera la castigarea pariului… Si, ca fapt divers, cred ca este primul concurs la care eu si Gabi participam la aceeasi proba… 🙂 O sa fie interesant! (rugaminte: daca il vedeti pe Gabi pe traseu, incercati sa il tineti de vorba, de tricou etc., dar nu ii puneti piedica, nu e fair play :))

A propos de Transmaraton, numarul de inscrieri in primele ore de la startul lor este impresionant (comparativ cu editia trecuta) – de ieri dimineata pana acum cateva minute isi exprimasera dorinta de a participa la eveniment aproape 100 de alergatori, ceea ce ne onoreaza si ne obliga la o editie de exceptie! 🙂 Multumim pentru incredere!!!

Asadar… ne vedem sambata la BV-13-RUN :))

PS – un pont pe care il impartasesc cu drag, din solidaritate cu colegii organziatori de maratoane: DOAR ASTAZI aveti taxa ZERO de inscriere la Maratonul Retezat. Ne vedem (si) acolo!