Concluzia mea dupa aceste 2 zile petrecute in Singapore: aceasta tarisoara-oras este extrem de frumoasa, civilizata, curata si sigura… Patru limbi oficiale, toate religiile posibile, pace deplina. Poti vedea, cateodata pe aceeasi strada, moschee, sinagoga, templu hindu sau budist si biserica… Din punct de vedere architectural, Singapore pare plasata in anul 2100 – ma simt ca intr-un film SF, in care totul este perfect aranjat si armonizat, ca intr-o lectie de Feng-Shui… Zgaraie-norii se afla grupati pe malul unui golf, lasand sa respire partea veche a orasului, plina de casute cu ferestre colorate… Verdeata este la loc de cinste, iar palmierii se incadreaza foarte bine in peisaj si dau o senzatie de vacanta (coroborat si cu faptul ca toata lumea e cu cate o inghetata sau o bautura rece in mana…)

Oamenii sunt de un calm total, ma intreb daca exista vreun lucru pentru care sa streseze. Din dorinta de a vedea cat mai multe in aceste zile, a fost destul de greu sa imi adaptez mersul (cateodata prea rapid) la pulsul orasului… Multi imigranti, de toate nationalitatile. In constructii (domeniu de mare avant in Singapore), muncitorii sunt in mare majoritate chinezi si pakistanezi…

Daca esti vegetarian sau vrei sa ai o dieta sanatoasa, atunci sa stii ca ai nimerit in paradis. Aici gasesti toate felurile de plante. De altfel, am incercat cateva fructe de care nu mai auzisem pana acum, de exemplu durian-ul, despre care se spune ca ar fi cel mai bun fruct din lume. Daca reusesti sa treci peste mirosul lui usor oribil (un mix: ranced, combustibil ars si sosete murdare :)), ai o supriza extrem de placuta, gustul fiind o combinatie intre ananas, papaia, mango, ciocolata, cafea si multe altele; in plus, este forte satios, te saturi din 2-3 guri… Am aceeasi problema ca in Australia, Africa de Sud sau Marea Britanie: ma uit ca bezmeticul cand traversez, pentru ca nu m-am obisnuit cu masinile care circula pe partea stanga a drumului… M-a frapat numarul mare de mall-uri; cateodata, am impresia ca singaporezii lucreaza 8 ore pe zi in mall, iar in afara programului se intorc la mall pentru a face cumparaturi…

Daca aerul conditionat iti cauzeaza un usor discomfort, Singapore este locul ideal pentru a te vindeca, pe sistemul ‘ori la bal, ori la spital’; oriunde ai intra, ai senzatia de camera frigorifica, iar contactul cu aerul de afara iti produce un nou soc… Misunea mea de a gasi un wetsuit pentru triatloane in ape reci a esuat lamentabil (sper, totusi, sa gasesc in Noua Zeelanda), pentru ca, pur si simplu, nu exista (si nici nu cred ca le-ar folosi la ceva…). Reintorcandu-ma la temperaturi si conditiile meteo, aici vremea se schimba rapid: ploaie – arsita – ploaie – arsita… Astazi am reusit sa fac un antrenament, o combinatie intre vreo 10-15 km de mers alert, pe strada (ceea ce mi-a permis sa vad cam tot orasul…) si 10 km pe banda, in sala de sport a hotelului. Recunosc ca mi-a placut mult mai mult a doua varianta…

Singapore are si un port de marfuri enorm, asa ca nu este de mirare ca am intalnit cativa marinari romani, care lucreaza pe o nava japoneza. Dar nu a fost singura intalnire cu conationali… In urma cu vreun an, un cititor al blogului meu mi-a recomandat un ultra de 100 de km care se organizeaza in Singapore si mi-a transmis ca, daca ajung vreodata prin zona, sunt binevenit sa ii dau un semn sis a iesim la o bere sau la un suc. Bogdan este casatorit, are 2 copii (ca si in cazul meu, baiat si fata), lucreaza de vreo 3 ani la Commerzbank, dupa ce anterior a stat 10 ani in Japonia, unde a ajuns ca urmare a unei burse, pe care a obtinut-o facand cursuri de japoneza in Bucuresti, in paralel cu facultatea (in ASE), unde am aflat ieri ca am fost colegi de… serie! Ce mica e lumea…

Si asta nu este totul. In urma cu doi ani, o colega din UniCredit de la Factoring s-a mutat in Singapore, cu familia (sotul si fetita). Acum, Andreea lucreaza si ea la o banca (Standard Chartered), iar saptamana trecuta l-a cunoscut, din intamplare, pe…Bogdan. Asa ca seara trecuta mi-am petrecut-o la o terasa, impreuna cu Bogdan, Andreea si sotul ei, Stefan. Ce mi-au povestit conationalii nostri din Singapore? Noi, romanii, suntem bine vazuti / apreciati in Singapore ca profesionisti din zona serviciilor financiar-bancare. Sunt vreo 2-300 de rezidenti romani, care se mai intalnesc din cand in cand prin intermediul ambasadei. Viata in Singapore este ca intr-o colivie de aur, din care nu prea iti vine sau nu mai ai curaj sa iesi. Stabilitate politica, ai totul la indemana, se castiga bine, se munceste rezonabil (accentul este pe productivitate, nu pe numarul de ore petrecut la birou), esti in siguranta, copiii au acces la educatie si la servicii medicale excelente, ai o multime de lucruri cu care sa iti umpli timpul liber, privitul la TV este o pierdere de timp, Thailanda si Bali-ul sunt la o aruncatura de bat… Bineinteles, exista si reversul medaliei, in sensul ca le este foarte dor de…frig si zapada!!

A propos de romani. Daca va intrebati care sunt romanii pe care ii stiu singaporezii… Spre deosebire de alte tari unde nationalitatea mea era asociata cu numele lui Hagi, Ilie Nastase sau “Ciauciescu”, aici Nadia Comaneci este prima (si singura) reactie a localnicilor, dupa ce le spun de unde vin… Multumim, Nadia! 🙂

La final, daca va intrebati de ce Singapore este o tara atat de sigura, de curata, de civilizata etc. in ciuda numarului mare de imigranti, iata cateva pedepse:

> Crima, rapire, trafic de droguri sau de arme: pedeapasa capitala (Singapore are cea mai mare rata de executii din lume).

> Condusul sub influenta alcoolului: 30.000 $ (sau 3 ani inchisoare).

> Vandalism (graffiti, zgariat masini, spart geamuri etc.): 5.000 $.

> Fumatul in locuri nepermise: 5.000 $.

> Aruncatul de gunoaie altundeva decat in tomberon: 1.000 $

> Aruncatul gumei pe jos: 1.000 $

> Scuipatul pe strada: 5.000 $

> Netrasul apei dupa folosirea unei toalete publice: 500 $

In schimb, impozitele sunt foarte, foarte mici…

Pe maine, cu vesti din Malaezia!

PS – La multi ani, Andreea!! …Si imi pare rau ca nu prind petrecerea ta de sambata…

Dupa aproape jumatate de zi de calatorit,  am ajuns de la -10 la +30 si de la paralela 45 la Ecuator. Zborurile au fost extreme de linistite, chiar daca locurile mele in cursele mai lungi (Istanbul – Dubai, 3 ore si Dubai – Singapore, 6 ore si jumatate) au fost in coada avionului (mult mai sensibila la turbulente…). Aeroportul din Dubai pare sa creasca de la un an la altul, cred ca s-ar putea organiza cu usurinta un maraton in interiorul terminalelor. Ce am vazut nou, fata de data trecuta cand am trecut prin acest aeroport: niste palmieri URIASI pusi in mijlocul terminalului (poate ca existau de mai demult si am vizitat alt terminal…).

Nu am fost singurul roman care a zburat pe aceasta ruta. M-am intalnit cu o doamna care venea de la Cluj si avea ca destinatie Brisbane, Australia (urmatoarea destinatie a avionului care m-a debarcat in Singapore). De asemenea, o doctorita rezident care mergea la iubitul ei din Dubai si care mi-a imprumutat mobilul in aeroportul din Istanbul pentru a da un sms acasa (wi-fi-ul din aeroport nu functiona, iar telefonul meu si-a ales un moment nepotrivit sa se strice; cred ca m-a auzit vorbind zilele trecute despre faptul ca vreau sa il schimb si s-a razbunat…); merci, Alexandra!

Zburand cu Emirates, mancarea a fost foarte buna, ca de obicei; de la Dubai la Singapore am zburat cu un Boeing 777-300, cu scaune destul de confortabile pentru ‘clasa economic’, ceea ce mi-a permis sa dorm vreo 3 ore – deci voi putea rezista pana la noapte, pentru a ma adapta rapid diferentei de fus orar (acum sunt ‘in viitor’ cu 6 ore…).

Nu am apucat sa imi formez o pararere despre Singapore, pentru ca din aeroport m-am urcat in metrou si, dupa vreo 45 de minute, am ajuns in China Town – zona hotelului in care m-am cazat. Va pot ‘spune’, totusi, doua lucruri. Primul: cand am iesit din statia de metrou, tricoul s-a lipit de mine in cateva secunde, din cauza umiditatii; al doilea: la cei 176 cm ai mei, ma simt ca Ghita Muresan printre localnici, care au in jur de 1.50-1.60. Vorba cantecului: Big in Japan… 🙂

Voi reveni cu poze si impresii la cald!!