Pana acum 1 an si jumatate nu auzisem de TED. Si nici de  evenimentele locale gen TEDx Bucuresti. Iar de a fi invitat vreodata sa vorbesc la astfel de conferinte…nici nu putea fi vorba. Nu doar ca nu aveam vreo idea worth spreading, dar nici nu as fi avut curajul necesar pentru a tine un discurs in fata a 1000 de oameni…

Dar a venit experienta maratonulului de la Polul Nord, care a schimbat aproape totul in viata mea. Si am aflat de TED, fiind invitat anul trecut la TEDx Bucharest. Chiar daca propria opinie despre discursul meu este rezervata, recunosc ca a fost ok pentru debutul meu ca vorbitor public (:)) si a reprezentat explorarea unui nou drum, fiind invitat ulterior la multe alte conferinte.

Un alt beneficiu al participarii mele ca speaker la conferinta TEDx de anul trecut este ca am primit de la organizatorii evenimentului o invitatie pentru editia din acest an (:)), care va avea loc pe 11 noiembrie la Baneasa Cinema. Printre vorbitorii de la TEDx 2011 se numara Dumitru Popescu (ARCA), Feliks Vainik (eVigilo), Alexis Bonte (eRepublik  si Trilulilu), Alex Rotaru (regizor), Edmund Batley (arhitect), Uca Marinescu (globetrotter), Christian Busch (Sandbox), Horia Colibasanu (alpinist), Toma Coconea (parapantist), Nina Jamal (activista de mediu), Cristian Lascu (speolog), Steven D’Souza (scriitor)  si multi altii. Ca si discursurile de anul trecut, sunt sigur ca si cele de anul acesta vor fi o sursa bogata de inspiratie pentru cei care doresc sa isi descopere si indeplineasca visurile…

Inscrierile se fac online, AICI. Ne vedem acolo pe 11 noimbrie!

PS –  Mai jos, discursul de anul trecut al Oanei Pellea. Excelent!

Pentru cei dintre voi care va mai amintiti de stresul privind prima conferinta din viata la care am participat ca speaker… uitati rezultatul 🙂 (click pe poza).

Pe curand!

PS – sa imi spuneti (scrieti) cum vi s-a parut discursul. Evident, pentru a putea sa imi imbunatatesc in viitor prestatia, ma vor ajuta in special criticile (constructive…)

Tocmai am fost la sala unde va avea loc maine conferinta TEDx. Locatia este fabuloasa (un complex construit de curand –  Crystal Ballroom), iar decorul va fi unul de exceptie. Echipa tehnica inca lucreaza (probabil vor termina la noapte); m-am simtit ca in spatele scenei la un concert rock :).

Tot spre noapte va fi si o scurta repetitie pentru vorbitori, ca sa ne obisnuim cu scena, luminile, sonorizarea etc. Nici nu stiu pentru ce am emotii mai mari: pentru reusita speech-ului, pentru faptul ca in sala vor fi si o parte din ‘criticii’ mei fideli (sotia, parintii si …managerii mei de la birou :)), pentru ajunsul la timp la aeroport astfel incat sa prind cursa de Istanbul, pentru maratonul Eurasia…

Oricum, contez pe voi sa imi tineti pumnii!! Daca vreti sa vedeti in direct ‘prestatia’ mea, am inteles ca intreaga conferinta va fi transmisa pe site-ul TEDx…

Revin in zilele urmatoare cu impresii post-conferinta si impresii din Istanbul.

Yakında görüşürüz! (…adica „Pe curand!” in turca). Nu ma intrebati cum se pronunta…

Andrei ‘ghiaurul‘

Mai este o saptamana pana la conferinta TEDx si pana la plecarea catre Istanbul, destinatia celui de-al doilea maraton din seria celor 7 competitii pe 7 continente – pe care doresc sa le termin pana in octombrie 2011.

Ma uit la o poza de-a mea din octombrie 2009, in care eram mega racit (pentru a x-a oara in anul respectiv) si habar nu aveam cate lucruri se vor intampla in numai 1 an:  o sa pot alerga 42 de kilometri (maximul pe care il alergasem pana atunci era 7 km…si imi jurasem sa nu mai repet experienta :)), o sa alerg un maraton la Polul Nord, unul in Australia si o sa ma pregatesc pentru inca 6-7, o sa invat sa cant la tobe, o sa cunosc zeci de oameni, o sa primesc sprijin de la o multime de companii,  o sa vorbesc la TEDx si o sa il cunosc personal pe Sportacus :), o sa calatoresc atat de mult cu avionul, o sa vad atatea locuri superbe, o sa am un blog (si ca o sa il citeasca cineva :)) si…ca nu o sa mai racesc prea curand!

…Si toate astea pentru ca, intr-o zi, am realizat ca traiam viata exclusiv prin prisma sigurantei si a temerilor mele – in marea lor majoritate irationale (frica de esec, de zbor, de lipsa a confortului, de caini, de serpi, de vorbit public,  de necunoscut, de schimbare, de pierdere a job-ului, de imbolnavire, de durere, etc.), pe care preferam a le evit. Am realizat ca ceea ce fac nu ma va duce in directia potrivita si, mai mult, ii va afecta si pe cei din jurul meu. Fiul meu va creste intr-un mediu la fel de ‘sigur’, el si sotia mea vor fi privati de vacante frumoase  (pentru ca mi-e teama de zbor) si tot ceea ce voi face nu va purta amprenta pasiunii, ci a fricii. In plus, ma intrebam unde a disparut acel Andrei din copilarie, curios, dornic sa descopere lucruri noi si care calatorea cu imaginatia atat de departe atunci cand parintii ii citeau Jules Verne si alte carti de aventura…

Noi, oamenii, suntem capabili de lucruri fantastice. Putem sa ne transformam visele si dorintele in realitate. Am observat, cel putin in cazul meu, ca drumul de la vis la realitate urmeaza un traseu destul de previzbil…

Pasul 1. VISAM, ne dorim ceva din toata inima, ne vedem peste un anumit timp intr-un context diferit si simtim ca asta ne va face fericiti. De multe ori ne temem sa visam prea departe (si devenim victimele propriei limitari a creativitatii), de cele mai mute ori din teama de schimbare, de a nu esua sau de a nu dezamagi pe cineva. Cu cat visam mai maret si mai detaliat, cu atat ne va fi mai simplu pasul urmator…

Pasul 2.  PLANIFICAM. Suna pompos si un pic comunist („Planul cincinal”), dar cele mai multe vise raman…vise daca nu reusim sa „transcriem” visul pe o foaie (sau in calculator). La ce ne ajuta? Ne „eliberam” visul, depasind astfel sfera „abstractului”. Ne structuram mai bine ideile, le punem in ordine cronologica, ne dam mai usor seama ce ar trebui sa adaugam planului nostru pentru a avea o sansa de reusita cat mai mare. In plus, visul nostru devine o promisiune scrisa (un contract) fata de noi insine si constiinta noastra ne va transmite mustrari daca nu il indeplinim… Cea mai mare ‘provocare’ este de a face acest plan fara sa ne indepartam de la visul nostru.

Pasul 3. IMPLEMENTAM planul. Asta inseamna sa punem in aplicare fiecare lucru pe care l-am scris la Pasul 2. Pe scurt, sa respectam ordinea si termenele limita mentionate acolo. Am remarcat ca este bine sa ai si un plan B, plan C etc., pentru a nu fi luat pe nepregatite de catre inerentele schimbari care pot aparea (viata e plina de surprize :)). De asemenea, cu cat avem in cap mai clar obiectivul nostru, visul nostru, imaginea a ceea ce ne dorim sa devenim, sa facem sau sa avem dupa indeplinirea visului, cu atat vom fi mai motivati sa ne tinem de plan si depasim orice obstacol…

Visand, planficand, facand. Cam asta este ‘esenta’ ultimului an din viata mea si baza discursului de la TEDx…

Va doresc o viata frumoasa 🙂

Andrei ‘vorbitorul’

In urma cu aproape o luna lansasem un sondaj pentru a afla de la voi ideea / ideile in jurul careia ar trebui sa imi centrez discursul din 15 octombrie de la TEDx.

Concluzia: vreti sa vorbesc in principal despre motivatie, schimbari & oportunitati si fericire, deci… asta o sa fac 🙂

Va multumesc mult pentru idei si participarea la sondaj si sunt sigur ca veti fi alturi de mine atunci cand o sa imi tremure macaroanele in fata celor cateva sute de spectatori :))).

Sunt foarte curios sa vad ce o sa iasa!!

Cum trece timpul… Au mai ramas doar cateva saptamani pana cand voi fi pe scena TEDx si la maratonul Eurasia de la Istanbul.

Citeam intr-o carte ca secretul fericirii consta in indeplinirea simultana a 3 lucruri: sa speri la ceva, sa iubesti pe cineva si sa fii in permanenta ocupat.

Ca optimist (autoeducat), sper la o gramada de lucruri. Daca pana acum un an visam la cai verzi pe pereti, adica la lucruri pe care nu le puteam controla (politicieni mai buni, programe TV de calitate, o echipa nationala de fotbal care sa manance gazonul, o autostrada care sa traverseze Romania, un trafic auto fluent in Bucuresti etc.), in ultima perioada m-am indreptat cu speranta catre ceea ce tine, in general, de mine: sa devin un tata si un sot mai bun, sa am o mentalitate de antreprenor in loc de una de angajat, sa imi traiesc viata facand lucruri care imi plac etc.

La capitolul iubire stau bine, am o lista care imi include toata familia, de la sotie, fiu, mama, tata pana la bunici, unchi, matuse, verisori. Desigur, nu e foarte simplu sa le arat in permanenta ceea ce simt, dar fac progrese si in directia comunicarii :).

Cat despre ultimul ‘ingredient’ al fericirii, sunt in permanenta ocupat: ma joc cu fi-miu (recunosc ca nu atat de mult pe cat ne-am dori amandoi…), ma antrenez, mai scriu cate ceva pe acest blog :), ma intalnesc cu sponsori (actuali si potentiali), lucrez la o carte + audiobook despre vanzari si, in plus, mai am si proiectele de la serviciu… Nici nu stiu cum au trecut aproape 2 luni de la maratonul din Australia!

In rest…totul merge conform planului: 100 de kilometri alergati saptamanal (dublu comparativ cu perioada pre-Polul Nord), zero accidentari si la zi cu speech-ul TEDx. Asta nu inseamna ca l-am terminat, dar macar am aflat cam ce ati vrea voi sa auziti – o sa public saptamana viitoare rezultatele sondajului lansat luna trecuta :).

Pe curand!

Nu va speriati, nu cer bani (desi cred ca as avea ce sa fac cu ei…) :).

Pe 15 octombrie (2010) voi fi speaker la conferinta TEDx de la Palatul Parlamentului din Bucuresti si sper ca, impreuna cu ceilalti vorbitori, sa realizam un eveniment memorabil…

Experienta mea in domeniul conferintelor de amploare este = zero, asa ca va fi un mare challenge sa tin un discurs de 18 minute in fata a 1000 de oameni (+ multi alti privitori online…). Deja am mega-emotii, imi tremura un pic picioarele dar ma incurajez cu gandul ca se va termina cu bine, ca si celelalte ‘provocari’ de pana acum (desi in locul unui discurs public as prefera sa imi infrunt alte temeri, gen: zborul cu avionul, mangaierea unui sarpe boa etc. :)).

Pentru ca imi doresc un speech nu doar bun, ci unul extraordinar (care sa placa, sa inspire, sa includa informatii folositoare pentru cei interesati sa isi imbunatateasca ‘viata de dupa serviciu’ si, mai ales, de care sa fie mandri toti cei care ma cunosc – inclusiv fiul meu Alex, care a implinit ieri 2 ani :)), am nevoie de suportul TAU:

Ce crezi ca ar trebui sa includ in discurs? Ce te-ar interesa sa auzi / afli? Ce te-ar determina sa spui: „Ce speech tare!!!” ?

Asadar…ceva sugestii pentru conferinta TED?!

Cu multumiri anticipate!!!

Andrei speaker-ul 🙂