“Daca eu pot, poate oricine”. Traversarea Snagovului nu face exceptie de la acest ‘motto’ pe care l-ati vazut mentionat de multe ori aici, pe blog. Asa cum nu fac exceptie nici competitiile de maraton, ultramaraton, triatlon, ultratriatlon etc. pe care le-au terminat cu succes milioane de oameni, care au in comun doua lucruri: si-au stabilit ca obiectiv sa termine si s-au pregatit pentru asta.

Pe parcursul celor 8 ore si ceva de inot in lacul Snagov am avut timp sa ma gandesc la o multime de lucuri, inclusiv la ceea ce am scris mai sus. Am rememorat evolutia mea in cei doi ani de inot, respectiv distantele parcurse in evenimente mai mult sau mai putin oficiale:

2011, iunie – prima lectie de inot

2011, septembrie – 750 m (TriChallenge Mamaia) – in lac

2012, mai – 1.900 m (Ironman 70.3, Mallorca) – in mare

2012, august – 4.500 m (Aqua Challenge, Mamaia) – in mare

2012, septembrie – 3.800 m (Ironman, Wales) – in mare

2012, decembrie – 9.000 m (Swimathon Hospice, Brasov) – in bazin

2013, februarie – 10.000 m (Snagov Ultra Swim, Izvorani) – in bazin

2013, martie – 7.600 m (Double Iron, Florida) – in bazin

2013, iunie – 14.000 m (Traversarea Snagovului) – in lac

Ca numar de antrenamente de inot, am depasit de curand cifra 200. Pare mult, dar asta inseamna 100 de antrenamente pe an, adica un antrenament la fiecare 3 zile si ceva. Parca nu mai pare asa mult, nu? 🙂 Un lucru interesant: rareori am inotat la antrenamente mai mult de doua ore si / sau mai mult de 4-5.000 de metri (marea majoritate a antrenamentelor mele de inot dureaza 45-60 de minute). Deci, practic, cresterea distantelor s-a bazat aproape exclusiv pe evenimentele mentionate mai sus.

Ce ar fi de povestit despre traversarea Snagovului? In primul rand, distanta reala a lacului este de aproximativ 14 km, deci nu 16.5, cum scrie pe Wikipedia (am inteles de ce Wikipedia este gratuita… :)). Nu este o tragedie ca Wikipedia s-a inselat (ma bucur, totusi, ca lacul nu a avut vreo 25 de kilometri, pentru ca mai eram si acum in apa :)), mai ales ca pe parcursul ultimei jumatati a traseului am avut vant frontal, ceea ce ne-a ingreunat foarte mult inotatul.

Desi ne propusesem ca la 5.00 a.m. sa fim in apa, Andi – ghidul nostru local care ne-a insotit cu o barca cu motor – ne-a recomandat sa plecam de abia cand se lumineaza ‘ca lumea’, pentru a avea o vizibilitate buna; primii 2-3 km urmau sa fie parcursi prin stuf si printre alge, asa ca nu putea risca sa ajungem in balarii… Bineinteles, ne-am conformat – este intotdeauna recomandabil sa tinem cont de parerea ‘oamenilor locului’.

Asa ca ne-am lansat la apa de abia dupa ora 6.00, nu inainte de ne asigura ca am pus tot ce trebuie in barca. Pentru a ne ‘linisti’, Andi ne-a povestit cateva intamplari cu pesti de 2-3 metri, cu turisti si pescari inecati printre plase si alge, cu serpi („…dar stati linistiti, ca nu musca„), cu o biserica ingropata sub apa si de unde se mai aud din cand in cand clopotele, cu vartejuri periculoase provocate de barcile cu motor…si multe altele. Iar steagul montat de Andi pe barca parea sa fie in ton cu cele povestite…

Astea fiind spuse, am pornit, in formula: eu si coelgul meu Gabi D. in apa, Gabi S.  in caiac, Andi si Victor in barca. Primii 2.5 km au fost exact cum anticipam: algele erau crescute pana la nivelul apei si singura modalitate de a inota printre ele a fost sa folosim stilul bras, …cu capul in afara apei. Si, uite asa, nici nu ne-am dat seama cand a trecut prima ora si am ajuns la lacul propriu-zis (pana atunci inotasem intr-un fel de canal ingust al lacului), in dreptul Manastirii Snagov. Acolo, claustrofobia micutului canal s-a transformat intr-o usoara panica: ne aflam in cea mai lata portiune a lacului, de aproape jumatate de kilometru!

Am continuat sa inotam… Pauzele de hidratare si alimentare au fost planificate sa se ‘intample’ la fiecare ora, iar baietii din barca au avut grija sa ne aminteasca asta. In apa, timpul trece foarte repede si exista riscul de a te deshidrata, deci trebuia sa respectam planul. Nu este prea complicat sa bei in timp ce calci apa, dar povestea se schimba atunci cand incerci sa rontai cate un baton sau alt tip de hrana solida (in afara de alge…). Am incercat sa facem asta fara sa ne tinem de caiac sau de barca, dar nu am reusit…

Vineri dimineata, lacul parea abandonat. Asta nu era un lucru rau. Andi ne-a asigurat ca in weekend orice tentativa de a traversa Snagovul ar fi fost un esec total, lacul fiind plin de ambarcatiuni, care merg „ca pe autostrada”. Ne-am intersectat, totusi, cu vreo 2-3 pescari, iar ceva mai tarziu, cu lotul national de canotaj, care se antrena din greu. Tot respectul! Cine se trezeste de dimineata… castiga medalii la Olimpiada! 🙂

A propos de ambarcatiuni, am vazut parcate cateva exemplare foarte frumoase. Nu ma pricep la acest capitol, dar au fost o incantare pentru ochii nostri. Ca si vilele de pontoanele carora stateau ancorate. Poate ca unele case aveau un usor iz grandomanic, dar altele impresionau prin bun gust. Merita sa faceti o excursie, macar cu barca (sau cu caiacul) – veti avea ce vedea!

Din cand in cand, Gabi (S) mai facea cate o poza si posta pe Facebook: baietii tocmai au terminat un Ironman (3.8 km), apoi au terminat si un Double (7.6 km). Imediat dupa acest moment, natura s-a gandit ca ne este un pic cam cald (ceea ce era adevarat) si ne-a binecuvantat cu o „briza” – din pacate frontala. Asa ca mesajul cu „baietii tocmai au terminat un Triple Iron (11.6 km)” a trebuit sa astepte ceva timp…

In pofida curentului nefavorabil si a efortului suplimentar pe care a trebuit sa il depunem, ne-am simtit bine pe perioada intregului eveniment. Aici, meritul revine, indiscutabil, planului de nutritie si de hidratare – respectat intocmai – si faptului ca nu am ”tras” la capacitate maxima; ne-am propus sa terminam fiecare portiune de Ironman (3.8 km) putin sub timpul limita de la o astfel de competitie (2h 20m, in loc de 1h 20m – 1h 30m – timpul nostru obisnuit pe aceasta distanta), astfel incat sa ne ramana resurse pentru terminarea intregului traseu.

Desi eram pregatiti si pentru „Baietii au terminat si un Quadruple Iron (15.2 km)„, a trebuit sa multumim cu 3 si 1/2 Iron-uri, pentrui ca lacul s-a terminat la kilometrul 14.45… :). As minti sa spun ca m-am intristat prea mult cand am vazut finish-ul (Hotel Mirage – DN1), pentru ca ma cam saturasem de inotat! 🙂 Nu ma durea nimic, nu aveam niciun disconfort, dar ma plicitisisem teribil… Ultimul obstacol inainte de final a fost o portiune de 2-300 de metri cu nuferi, prin care Andi a facut cu greu o poteca, impingand vegetatia in stanga si in dreapta…). Data viitoare o sa luam si o maceta, desi stiu ca asta nu ar fi pe placul ecologistilor… :)))

Finalul a fost foarte frumos, cu aplauze (si o cupa draguta!) din partea reprezentantilor asociatiei ViitorPlus. Si, fireste, imbratisari din partea familiei… Alex a fost foarte fericit, vazand cupa: tati, ai castigat! Da, am castigat o noua experienta frumoasa, un prag depasit la inot si…o arsura de toata frumusetea pe fata, in ciuda cremei anti-UV factor 80, „very water resistant” :). Si, nu in ultimul rand, ne-am atins obiectivul de donatii – va invit sa ma ajutati sa il si depasesc; am o supriza pentru cei care doneaza azi :). Click AICI.

Ce urmeaza? La capitolul inot, nu foarte multe. Incep sa descresc distantele parcurse ‘dintr-o bucata’ si sa lucrez in continuare la tehnica, sperand sa devin un inotator mai rapid. Desi mi-am promis – dupa experienta Snagov – ca o sa evit apa vreo doua saptamani, o sa intru din nou ‘la murat’ chiar peste cateva zile, la triatlonul de la Mogosoaia. Din fericire, doar pentru vreo 10 minute (proba de inot are 500 de metri). Apoi, vin Aqua Challenge (7.5 km) si triatloanele de la Brasov, Olimp si Tulcea (cate 1.5 km inot). Iar in noiembrie, ‘cireasa de pe tort’: Triple Iron, Mexic.

Cam atat despre aceasta traversare a lacului Snagov. Va las cu pozele facute de Victor si Gabi (le gasiti pe facebook) si va invit sa va testati limitele. Veti descoperi cu placere ca ele nu exista… 🙂

In urma cu cateva minute dadeam share pe FCB unui citat din Benjamin Franklin (baiatul acela de pe bancnota de 100 de dolari americani…): „Daca esuezi sa te pregatesti, pregateste-te sa esuezi”. Si, cum failing is not an option :), am decis sa nu ma abat de la obiceiul meu bun de a planifica foarte bine fiecare actiune – sportiva – la care particip. Astfel, a aparut check list-ul pentru traversarea lacului Snagov (vineri, 21 iunie, de la 5 a.m.). Nu stiu momentan daca este complet, dar ma bazez pe voi si pe ‘cei trei muschetari’ care imi vor sprijini initiativa, pentru a afla in urmatoarele doua zile daca trebuie sa mai adaug ceva in aceasta lista.

Cum m-am (mai) pregatit pentru acesti 16.5 kilometri? In primul rand…am inotat! In ultimele doua saptamani am redus numarul alergarilor si al kilometrilor petrecuti pe bicicleta si am crescut numarul orelor inotate. In al doilea rand, am inclus in sesiunile de antrenament si inotatul in ape deschise (lacul Mogosoaia si lacul Snagov); ca fapt divers, azi dimineata la 5.30 eram in lacul Snagov :). Pentru a simula cat mai bine momentele critice ale unui eveniment de anduranta, am facut cateva antrenamente cu stomacul gol, obisnuindu-mi organismul sa se ‘hraneasca’ din grasimi (este ceea ce face in mod natural la cursele lungi, dupa ce epuizeaza stocul de carbohidrati). Nu in ultimul rand, am facut o tura de recunoastere dintr-un un capat al lacului in celalalt – deocamdata doar pe margine –  iar maine cu barca. Si am vorbit cu cativa pescari, care mi-au dat cateva ponturi…

Cat despre obiectivul de fundraising, sunt foarte fericit: am ajuns deja (aproape) la jumatate! Vom lasa lista deschisa pana luni, 24 iunie, asa ca puteti dona, pana atunci, AICI. Imi mentin promisiunea de a oferi cate o sesiune de 15 minute de coaching, prin telefon (la alegere: alergare / triatlon / dezvoltare personala sau alt subiect la care as putea ajuta) primilor 10 donatori, INDIFERENT DE SUMA. Din aceasta lista sunt excluse primele donatii (eu, Gabi Solomon & Oana Badea), deci mai sunt doua locuri disponibile! 🙂

Daca nu ne mai ‘auzim’ pana vineri, sa va mai spun ca veti putea urmari ‘mini-expeditia’ de vineri prin intermediul update-urilor pe care le vom posta pe Facebook (contul meu, al lui Gabi Solomon, Transmaraton, ViitorPlus).

Tineti-ne pumnii!! 🙂

Cand lucram la calendarul meu de evenimente sportive pentru anul in curs, aveam in plan si o sesiune de inot de anduranta. Obligatoriu in ape deschise (unde maximul meu inotat a fost de 4500 m, la Aqua Challenge 2012) si pe distanta mai mare de 10 km – cat a fost maximul inotat pana in prezent, la Snagov Ultra Swim (februarie 2013). Motivul il reprezinta, bineinteles, pregatirea fizica si, mai ales, mentala, pentru Triple Iron-ul din noiembrie si pentru ce va mai urma dupa aceea (am planuri mari in anii urmatori… :)).

Si, pentru ca in Romania nu stiu sa existe evenimente organizate pe distante mai mari de 10 km, am decis sa initiez propriul challenge. Daca iarna trecuta am parcurs o mare parte a lacului Snagov cu bicicleta, m-am gandit ca ar fi dragut sa incerc sa il traversez si inot. Iar daca la urmatorul inghet il voi parcurge si in alergare, pot sa spun ca am terminat un triatlon pe Snagov… 🙂

Distanta lacului (conform Wikipedia) este de 16.5 km (de la DN1 la 101C), deci ideala pentru planurile mele actuale. Asa ca primul pas a fost sa gasesc o data potrivita pentru aceasta incercare. Lucru deloc simplu, avand in vedere ca:

– apa nu trebuie sa fie prea rece (risc de hipotermie) sau prea calda (prea multa vegetatie);

– in weekend, lacul este plin de ambarcatiuni de agrement;

– data trebuie sa fie convenabila si pentru partenerii implicati in acest proiect (echipa de suport, etc.)

Din fericire, am gasit o ‘fereastra’ pe 21 iunie (vineri), asa ca am demarat proiectul… In linii foarte mari, aveam nevoie de:

– niste prieteni buni (si nebuni!), care sa ma ajute cu un caiac si cu sfaturi; ca de obicei, Aventuria a fost la inaltime (merciiii!).

– o echipa de suport, formata din oameni cu experienta si rezistenti la frig, caldura, monotonie, tantari etc. Vor fi alaturi de mine, in caiac si intr-o barca, Gabriel Solomon si Victor Rosu (varul meu, care a facut parte si din echipa de la Double Iron Florida).

– un plan (research-uri, vizite la ‘locul faptei’, checklist de echipament, nutritie, hidratare, to do-uri etc. ).

Intamplarea fericita face ca tocmai in aceasta perioada sa se lanseze o plaforma de donatii destinata ONG-urilor, respectiv GalantOM. Este un proiect in care cred foarte mult si sunt sigur ca va deveni, in scurt timp, o platforma mai populara in Romania decat clasicul Justgiving. In plus, imi va da un  plus substantial de motivatie si energie pe parcursul traversarii Snagovului! O scurta descriere a platformei, primita de la cei care o dezvolta: „GalantOM este un OM care este mereu dispus să ajute pe altii, in mod dezinteresat; generos; darnic; marinimos. Noi credem ca sunt multi astfel de oameni in Romania. Din acest motiv am creat aceasta platforma destinata ONG-urilor, pentru a usura modalitatea prin care un GalantOM poate dona sau face strangere de fonduri.”

Cei de la GalantOM m-au intrebat daca pot testa aceasta platforma cu ocazia traversarii mele a Snagovului si, evident, am zis DAAAA!! Fiind sub influenta proaspat desfasuratului Cros al Padurii, am ales sa sustin pe aceasta platforma cauza Padurii Copiilor, pentru ca va invit cu drag sa donati. Obiectivul meu: sa strang cate 100 RON pentru fiecare kilometru inotat. Donatiile se fac AICI, preferabil incepand de luni, 17 iunie. Avand in vedere ca donatiile se vor face in perioada de test a platformei, va rog sa fiti indulgenti (desi nu cred ca vor fi probleme…).

Asadar, dragi cititori ai acestui blog, pe 21 iunie mi-am luat zi libera si voi traversa – inotand, fara pauze – lacul Snagov. La cativa metri de mine vor fi Gabi (in caiac), Victor (in barca) si – in apa, pe post de pacemaker – colegul meu Gabi Draghici (cel din prima poza a acestui post), care urmeaza sa ia startul, peste doar 3 saptamani, la Ironman Frankfurt (finala campionatului european). Ca fapt divers, Gabi D. a inceput sa se antreneze pentru Ironman de abia in urma cu un an si i-am promis ca trag de el pana il conving sa se inscrie la un Double Iron, preferabil la cel organizat in Mexic, in paralel cu Triple-ul; ca sa avem si noi, romanii, o delegatie… :)))

Nu stiu in cat timp voi termina challenge-ul din 21 iunie (probabil vreo 8-9 ore, daca vantul va fi potrivnic, sau 6-7 ore, daca vantul va fi cu noi :)) si nici daca asta va reprezenta o premiera nationala sau nu (pe net nu am gasit informatii despre traversari integrale – in inot – ale acestui lac), dar traversarea Snagovului va fi, cu siguranta, o noua ‘piatra de hotar’ pentru mine, respectiv ‘borna’ celor 10 mile…

Revin cu informatii despre acest subiect!

PS -pe 21 iunie se implinesc 1 an, 11 luni si 3 saptamani de cand am inceput antrenamentele de inot… 🙂