Daca totul decurge conform graficului, pe 29 iunie voi pleca in alergare de la Londra la Dover, iar a doua zi (de ziua mea :)) ma voi echipa pentru a traversa “Canalul”. In fine, ‘cateva’ ore mai tarziu voi pedala de la Calais spre Paris. Daca vremea nu va tine cu mine, ”graficul’ se va muta cu cateva zile. Cam asa arata, pe scurt, programul participarii mele la Arch 2 Arc. Pana atunci, m-am gandit sa scriu cateva ganduri despre acest ‘proiect’…

canalul-webSe spune ca trebuie sa ne pregatim zilnic pentru momentele de varf – sau de cumpana – ale vietii. Hrana rece, dusuri reci (si lungi), sute de ore inot in ape deschise si reci, familiarizarea cu valurile mari si meduzele, somn in camere racoroase (fara plapuma/patura si pijama), haine subtiri in mijlocul iernii, alergat in sort si tricou chiar si la temperaturi negative, caldura oprita (si geamurile deschise) in masina, renuntarea la scaunul de birou (lucrat in picioare 8 ore / zi), “tempo running”-uri de 50 de kilometri, “long run”-uri (si ture de bicla) de 100 km+, nutritie si hidratare ‘ca la carte’, check list-uri peste check list-uri… cam asa ar arata, pe scurt, “tabloul” pregatirii mele pentru A2A – Arch 2 Arc.

Cand am auzit de Arch 2 Arc si am citit ce inseamna (140 km alergare, > 33 km de inot intr-o apa de 15 grade, plina de meduze si fara a vedea tarmul, plus 300 km pedalat), am simtit un mare gol in stomac. Asta a fost un semn bun! Daca un obiectiv nu ma sperie, inseamna ca nu este bine ales si ca nu ma va ajuta sa ma transform… Statisticile sunau, la vremea aceea, cam asa:

  • # oameni care au escaladat muntele Everest: > 3.500
  • # oameni care au traversat inot Canalul Manecii: 1.341
  • # oameni care au terminat cu succes ultra-triatlonul Arch to Arc (din 2001, de la editia nr. 1): 14
  • # romani care au traversat inot Canalul Manecii: 0

english-channel-swimINOT. Pentru a fi sigur ca voi participa la acest eveniment sportiv (si ca ma voi antrena suficient de bine pentru el :)), mi-am facut publice planurile inca din 2013. Marele “hop” il reprezenta, desigur, traversarea Canalului Manecii (“Everestul inotatorilor”). Ca alergator amator care face din cand in cand cate un triatlon (pentru cross training…), inotul a fost (si ramane) capitolul cu cel mai mare ‘loc de imbunatatit’. Asa ca m-am pus pe treaba, apeland, pentru prima data in viata, la un antrenor. Pana in decembrie anul trecut, a fot Gerda (Dumitru), iar dupa plecarea ei din tara, a venit randul cubanezului Flabio (Carmona) sa scoata untul (bineinteles, vegetal :)) din mine in bazin. Nu imi amintesc sa fi ratat vreun antrenament, iar tehnica mea s-a imbunatatit considerabil – ceea ce a condus si la timpi mai buni pe distantele care ma intereseaza (5 km, 10 km, 20 km etc.). La capitolul echipament, costumele de la Zoot (Z Force 3.0 si Prophet 2.0) si-au facut pe deplin datoria si au devenit, in ape reci, stratul de piele supliemtar de care am nevoie (multumesc, Sportguru!!). Dilema pe care o voi avea la startul probei de inot va fi alegerea costumului potrivit: Prophet-ul ofera mai multa mobilitate, in timp ce Z Force-ul un confort termic suplimentar.

ALERGARE. Chiar daca alergarea este, la acest ultra-trialton, prima proba, am lasat-o aici (dar si in planul de antrenament) in planul secund. Focusul antrenamentelor nu a fost, neaparat, pe numarul de kilometri cumulati ‘in pantofi’, ci pe gasirea vitezei (si a tehnicii) optime pentru a fi proaspat ca un bebelus la finalul unei alergari de 100 km+ (ma rog, nu am reusit aceasta performanta, dar am reusit niste sesiuni de inot destul de reusite dupa antrenamente de 50-100 km). A propos de pantofi, am ramas fidel modelului Wave Rider de la Mizuno (zero basici si zero accidentari in timpul antrenamentelor pe asfalt), asa ca in bagajul meu pentru Londra voi avea un WR 17 si un WR18.

PEDALATUL. Antrenamentele pe bicicleta / hometrainer au avut cel mai mult de suferit si mi-am promis ca ma voi revansa fata de ele, transformandu-le in prioritatea nr. 1 pentru DECA ultra-triatlonul-ul de anul viitor. Chiar si asa, am bifat, in perioada de ‘incarcare’, si cateva ‘sutici’. Avand in vedere ca, totusi, pedalatul va fi proba cea mai scurta (comparativ cu triatloanele clasice, la care mersul pe bicicleta reprezinta – de fapt – proba principala), sunt 100% sigur ca – odata terminat inotul – voi avea suficient entuziasm pentru a pedala (chiar si doar pe foaia mica :)) pana la Paris…

ella-channel-033Estimarea timpilor. Daca la alergare calculele sunt foarte simple (6.30-6.45 min/km si pauze cumulate de 3-4 minute/ora), iar la bicicleta strategia este “pedaleaza atat cat mai poti…” (si, probabil, chiar si 25 de km/ora mi se va parea, pe alocuri, o viteza supersonica :)), la inot totul se reduce la o necunoscuta: vremea in Canal. Adica: valuri mari + curenti mai putin prielnici + mult timp (> 1 minut / ora) pierdut la pauzele de hidratare/alimentare = peste 20 de ore de ‘petrecut’ in Canal. Sau, varianta optimista: valuri (ceva mai) mici + curenti (ceva mai) prielnici + opriri mai scurte (15-30 secunde / ora) = 16-18 ore. Oricum, in toate ‘simularile’ mentale pe care le-am facut pana acum, m-am pregatit psihici si pentru o sesiune de 24 de ore (sau, daca va fi cazul) mai mult. Oricum, le-am spus si organizatorilor: nu ies din apa pana nu ajung in Franta (sau in Belgia, Danemarca sau Polul Nord…daca va dura atat de mult :)).

Live feed. Cu sprijinul Fundatiei Vodafone, vom posta (cat mai des posibil :)) imagini de la eveniment. Daca vreti sa ma “urmariti” de la Londra la Paris… dati un like paginii HOSPICE! De asmenea, puteti vedea AICI, in timp real, tracking-ul ambarcatiunii de suport.

SPRIJIN. Dintre toti inotatorii care au incercat vreodata sa traverseze Canalul Manecii, probabil ca sunt (cu indulgenta!) in ultimul sfert – din punct de vedere al abilitatii de a inota. Dar, din fericire, probele de anduranta sunt (si) despre planificare, strategie, gestionare a momentelor dificile, rezistenta la monotonie etc. – iar Arch 2 Arc va fi momentul optim pentru a “lua BAC-ul” la aceste”materii” :). In plus, simt ca am doua motoare in plus, datorita incurajarilor voastre (MII DE MULTUMIRI!!!! – CONTEAZA ENORM IN ACELE MOMENTE!!!) si dorintei de a face diferenta in viata pacientilor cu boli incurabile ingrijiti de Hospice Casa Sperantei. Cu fondurile stranse in cadrul acestei campanii vom oferi 380 de vizite de ingrijire la domiciliul pacientului si 137 de zile de internare pentru 10 pacienti (VA MULTUMESC DIN SUFLET PENTRU DONATII!!!!! – sa stiti ca citesc toate mesajele de incurajare si ca le voi lua cu mine :)).

Multumiri. Daca tot suntem la acest capitol, as vrea sa multumesc familiei (va iubesc si o sa ma gandesc la voi in fiecare secunda!!!), partenerilor acestui proiect (fara voi, proiectul ramanea la stadiul de vis…), jurnalistilor / bloggerilor care promoveaza evenimentul si echipei Hospice (pentru o colaborare care dureaza de cinci ani si care mi-a schimbat viata!!!). Si, fireste, …tie (iti multumesc inca o data pentru sustinere, incurajari si pentru gandurile si vorbele bune pe care le primesc de la tine prin intermediul acestui blog, pe facebook sau personal)!!!!

Sa avem vreme buna in Canalul Manecii si sa ne vedem cu bine la intoarcerea in tara, cu medalia de finisher A2A!

PS – pentru donatii, click aici! Mersi!!!