Menu
BLOG

Salutari de la cota 3.500!

Ieri am ajuns la Lukla, dupa un zbor mult mai linistit decat cele din ziua anterioara. Totusi, ni s-a taiat respiratia cand am zburat printr-o vale foarte ingusta, la doar cativa zeci de metri de stanci… Si, evident, am tinut degetele incrucisate cand am aterizat pe pista de doar 300 de metri 🙂

Nu am avut acces la internet pana azi, cand suntem in Namche Bazaar, la 3.500 de metri deasupra nivelului marii. De acum, vor incepe simptomele de rau de altitudine, carora speram sa facem fata cu succes…

Cum a fost drumul pana aici? Ieri dimineata am mers de la Lukla la Thado Kosi (2-3 ore), unde am mancat de pranz si am mers mai departe pana la Chomoa (in jur de 3 ore si jumatate), unde am si campat.

Altitudinea: aceeasi ca la Lukla, in jur de 2.700 de metri. Vremea a tinut cu noi, a fost ideala pentru trekking – in jur de 10-15 grade. Pe alocuri a si plouat, dar destul de linistit…

Tot aici ne-am intersectat cu grupul numarul de 2 de participanti la maratonul Everest-ului, ajunsi la Lukla inainte noastra. Printre ei se afla coechipiera mea de la maratonul din Sahara, Leti Exner, care a prins pe ultima suta de metri cateva sponsorizari si a reusit sa se inscrie la competitie! Asadar, suntem 2 romani 🙂 Intrucat grupurile noastre au programe diferite, ne vom reintalni de abia la Everest Base Camp 🙁

Revenind la Chomoa, am dormit neintors de la 8 seara la 6 dimineata, cand s-a dat trezirea. Spre deosebire de ziua precedenta, cand cerul a fost inorat, dimineata ne-a oferit o priveliste superba a unui munte de ‘doar’ 5-6.000 de metri (nu stiu cum se numeste…).

Ne-am baut ceaiul, am mancat micul dejun si, dupa strangerea corturilor si pusul bagajelor pe iaci, am plecat spre Namche Bazaar, unde am ajuns dupa 4 ore de urcat continuu si de unde scriu aceste randuri. Spre deosebire de New Delhi si Kathmandu, internetul de aici merge excelent (!), dar am probleme cu mouse-ul :). Oricum, ma bucur ca pot sa va povestesc despre experienta mea himalyana…

Pe traseu am vazut o multime de poduri suspendate la zeci-sute de metri, care se balangane incat ai impresia ca urmeaza sa fii aruncat de acolo (e perfect pentru cei care au rau de inaltime…). Am mai vazut o gramada de lodge-uri (un fel de cabane – prici), multi porteri (de fapt, toti localnicii cara cate ceva, ori pentru ei ori pentru diversi turisti sau restaurantele din zona), iaci, cai si magari. Referitor la porteri, ii vezi cu un ditamai cosul in spate, de 50-60 de kilograme si cu tigara sau telefonul in mana. Trec pe langa noi de parca ar avea in spate doar un ghiozdan cu caiet si penar 🙂 Unii dintre ei au doar 15-16 ani; egalitate perfecta intre sexe: atat femeile cat si barbatii de aici se indeletnicesc cu caratul. Am mai vazut temple budiste si foarte multe pravalii cu echipament montan foarte ieftin, un adevarat paradis 🙂

Astazi si maine stam in Namche Bazaar, urmand sa facem cateva incursiuni la 4.000 – 4.500 de metri pentru aclimatizare, pe principiul climb high, sleep low… Pe curand!!

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “Salutari de la cota 3.500!”

  1. stanimira spune:

    Bravo,Andrei! o zi frumoasa azi si vremea buna pentru planuri!

  2. Diana spune:

    Bravo pentru aterizare! Deja incep sa am emotii la inaltimea asta 🙂 Succes si mai sus!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *