Menu
BLOG

Va invit la un workshop: vineri 9 decembrie, la 6 dimineata…

Una dintre noutatile din viata mea ‘recenta’ (de cand am inceput sa ma antrenez pentru maratonul Polului Nord) este oportunitatea de a fi expus destul de des uneia dintre temerile mele majore: vorbitul in public. Usor-usor, am inceput sa ma obisnuiesc cu aceasta frica si participarea la emisiuni radio / TV sau ca speaker la diverse conferinte, workshop-uri, seminarii etc. nu imi mai provoaca atat de multi  ‘fluturasi in stomac’… :). Referitor la acestea din urma, imi amintesc o intrebare primita acum vreun an: „Daca ai putea da doar un singur sfat copiilor tai, care ar fi acela?„. Desigur, sper sa am ocazia de a le da mai mult de un sfat si, mai ales, de a fi un exemplu viu :), dar daca as alege o sugestie, aceasta ar fi sa se trezeasca in fiecare zi foarte devreme!

Cum a functionat pentru mine trezitul dis-de-dimineata? Totul a inceput in ianuarie 2010, cand am decis sa ma antrenez dimineata, pentru a nu sacrifica timpul petrecut cu familia. Initial, ora de trezire aleasa a fost 5. Prima dimineata a fost horror: mi-era foarte, foarte somn (ma culcasem – ca de obicei – dupa miezul noptii), stiam ca afara este bezna si sunt -10 grade (iar sub plapuma era foarte bine!!)…asa ca alarma telefonului a venit ca un ciocan in cap :)). Evident, primul impuls a fost de a apasa snooze, dar gandul ca peste 3 luni voi fi la Polul Nord si va trebui sa alerg un maraton m-a ridicat instant din pat… :). In urmatoarele zile, trezitul la 5 a fost din ce in ce mai simplu (probabil si pentru ca ma culcam din ce in ce mai devreme :)), iar dupa cateva saptamani a devenit reflex (ma trezeam tot timpul cu cateva minute inainte ca alarma sa sune :)).

Cea mai mare ‘revelatie’ a fost  faptul ca weekend-urile pareau extrem de lungi. De asemenea, trezitul devreme in timpul saptamanii mi-a dat ocazia sa ajung mai repede la birou (si cu alta energie :)), iar impactul la capitolul productivitate a fost unul extraordinar. Inainte de a ma trezi devreme, ajungeam la birou pe la 9-9.30, porneam computerul, imi ‘admiram’ sutele de mail-uri din Inbox, ma gandeam cu groaza la zecile de task-uri pe care le am de rezolvat si, uite asa, trecea aproape jumatate de zi pana cand ma apucam efectiv de treaba. Apoi venea pranzul (cu ‘energia’ specifica) si finalul zilei de lucru ma gasea cu o multime de mail-uri necitite si task-uri nerezolvate, care ma ‘obligau’ sa stau peste program. Ajungeam acasa pe la 8-9 (uneori, fi-miu dormea deja), deschideam TV-ul, butonam cele x sute de canale, ma uitam la emisiuni al caror scop parea a fi sa incarce telespectatorul cu emotii negative (frustrare, teama, manie, tristete etc.), mancam cina pe la 11-12…iar povestea se repeta. In weekend, trezitul la pranz si absenta unor planuri ne indreptau evident spre hipermarketuri si mall-uri, iar zilele se incheiau ‘apoteotic’ cu acelasi TV…

Dupa mica mea schimbare (trezitul la 5 in loc de 8), am descoperit ca pot face o multime de lucruri: sa ma antrenez, sa scriu articole sau carti, sa imi pun gandurile (si viata) in ordine, sa evit traficul, sa ajung la birou suficient de devreme si sa fiu suficient de productiv pentru a termina toate task-urile importante pana la pranz si a dedica dupa-amiaza task-urilor care cer mai putina concentrare, sa fiu mai organizat si sa nu fiu stresat, sa plec de la birou la o ora rezonabila (pentru a evita, din nou, traficul), sa mancam cina la 6, sa ne jucam cu copii si sa petrecem timp de calitate in familie sau cu prietenii, sa ne facem cumparaturile luni in loc de sambata si, de exemplu, sa mergem la muzeul Antipa in timpul saptamanii, ci nu in weekend (pentru a evita aglomeratia, cozile si timpul pierdut), sa fiu in pat la 10 sau mai devreme, in acelasi timp cu copiii mei, fara sa am remuscari ca ma duc la culcare „odata cu gainile”)… si multe altele. 🙂

Odata cu inceperea antrenamentelor pentru triatlon si cresterea duratei timpului dedicat antrenamentelor pentru cele 2 ultra maratoane din 2012 am inceput sa ma trezesc la 4 dimineata. Castigul este foarte mare, dar nu mai intru in detalii…

Daca va intrebati la ce se refera titlul acestui post si ce legatura are cu cele povestite de mine mai sus, va invit impreuna cu Incubator 107 la o intalnire informala, in cadrul careia sa discutam despre modalitatile in care putem sa ne atingem obiectivele si sa ne indeplinim visele. Intalnirea va avea loc vineri, 9 decembrie (de ziua tatalui meu :)), va incepe la ora 5.55 a.m. (respectiv 6 a.m. pentru cei care au obiceiul de a intarzia :)), iar celelalte detalii (locatie, modalitati de inscriere etc.) pot fi gasite pe siteul organizatorilor (CLICK AICI). Am insistat ca aceasta intalnire sa aiba loc dis-de-dimineata, pentru ca in acest fel voi fi sigur ca participantii isi doresc cu adevarat o schimbare in viata lor si sunt dispusi sa sacrifice, pentru asta, macar 2-3 ore de somn. Nu stiu daca va veni cineva, dar eu va astept… 🙂

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (8)

8 răspunsuri la “Va invit la un workshop: vineri 9 decembrie, la 6 dimineata…”

  1. Ma bucura mult povestea si intiativa ta, imi aminteste de adolescenta mea (adica acum 20 de ani) cand ieseam la alergare la 5:30, iarna pe intuneric, inainte de orele de la liceu. Pe vremea aia nu alerga nimeni si inca mai existau cozi la benzina, asa ca gospodarii care stateau inainte de rasarit la coada la benzinaria de la „km 6” se uitau ca la urs si-si faceau cruce :). Daca imi conving sotia sa o duca la gradinita pe fiica-mea, vin la workshop.

  2. andorra spune:

    Dragă Andrei, dat.unui eveniment especially mi-am prelungit „vacanţa”/cum a numit-o fiul meu/ la Bucureşti până duminică şi dacă Robbie se va trezi mâine dimineaţă îţi vom face o surpriză!

  3. Catalin (din Constanta) spune:

    Chiar daca nu am aparut deloc pe la „Comentarii”, sa stii ca ti-am urmarit tot timpul blogul si „evolutiile”.
    As fi venit si eu maine, dar ma impiedica un singur lucru: nu locuiesc in Bucuresti.
    Esti un fenomen, Andrei. Exemplul tau m-a facut sa-mi depasesc multe limite si sa aspir in continuare mai sus.

    Mult succes !!!

    Poate ne vedem la toamna, la triatlon.

  4. Adriana Ciupitu spune:

    Salut, Andrei!
    Pacat ca Marea e asa departe de Bucuresti. Si eu sunt o fana a trezitului cat mai de dimineata, dar nu trec prea des bariera orei 6,00.
    Mult succes in tot ce iti propui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *