Menu
BLOG

La un pas de a nu intra in Noua Zeelanda…

Faptul ca Noua Zeelanda nu cere obtinerea prealabila a vizei de catre romani nu a fost un motiv suficient pentru a ma determina sa las garda jos. Avand inca proaspata amintirea experientei australiene, cand autoritatile m-au retinut ore bune in aeroport, mi-au pus o multime de intrebari si m-au controlat in fiecare coltisor al bagajului, mi-am luat toate masurile necesare pentru a ma asigura ca totul va fi ok la intrarea in Noua Zeelanda.

In primul rand, la rezervarea biletului de avion mi-am lasat timp suficient (3 ore si jumatate) intre sosirea in Auckland si zborul catre Christchurch. De asemenea, am pus intr-un dosar toate documentele posibile care sa ateste faptul ca nu voi ramane in NZ, ca am unde sa locuiesc pe perioada sederii mele aici, ca am cu ce sa ma intretin etc. – bilete de avion, confirmarea participarii la competitii, extrase de cont si de carduri, asigurari medicale de calatorie, ‘scrisoare de confort’ de la rude, carti de vizita si multe, multe altele…

Ajuns in aeroportul din Auckland, ofiterul de la ghiseul de vize m-a rugat sa astept, a dat un telefon si, in scurt timp, a venit un oficial care m-a invitat la un scurt interviu, de rutina, pentru ca am fost ‘selectat aleator’ pentru cateva verificari (ma gandeam: ce coincidenta!, dintr-un avion de cateva sute de pasageri, m-au ales tocmai pe mine, la fel ca in Australia; probabil nu pentru ca as fi roman, ci pentru ca arat mai dubios… :)).

‘Scurtul interviu’ a durat 2 ore, timp in care au vrut sa-mi afle ‘povestea vietii’, au intrat si pe blogul meu si, in final, au sunat la rudele mele din Noua Zeelanda pentru a verifica informatiile spuse de mine. Marele meu noroc a fost ca rudele au fost disponibile si au raspuns la telefon si, de asemenea, ca imi citesc blogul si au stiut raspunsuri la intrebari de genul: „la ce competitie urmeaza sa alerge”, „de cat timp alearga”, „unde pleaca mai departe”, „cu ce se ocupa la serviciu” etc.  Bine ca nu au intrebat care este culoarea mea preferata, ce mancare imi place, cati vecini am in bloc, cati kilometri sunt de acasa pana la birou sau cum il cheama pe profesorul meu de istorie din clasa a X-a – pentru ca acum as fi fost in avion, in drum spre Romania, gandindu-ma la ce competitii as mai putea gasi pentru a finaliza circuitul 7 ultra… 🙂

Am avut emotii mari cand mi-au cerut sa vada ‘fizic’ cardurile pentru care prezentasem extrase, avand in vedere ca cel principal s-a pierdut prin Malaezia. Spre marea mea usurare, imi notasem referinta primita de la Visa pentru dosarul de inlocuire a cardului si i-am invitat sa verifice…

Am ajuns la ‘ai mei’-i de aici pe la 4 dupa-masa, am despachetat, am mancat, am facut un video chat cu familia, iar pe la 7 am cazut lat de somn (zborul de la Singapore a durat in total vreo 15 ore, cu tot cu escala, timp in care doar am motait vreo 2-3 ore). Acum e 2 noaptea, m-am trezit ca huhurezul si sper sa adorm din nou, pentru ca la 5.30 dimineata am antrenament de inot.

Revin cu vesti maine (de fapt, nici nu mai stiu cand e ‘azi’ si cand e ‘maine’, din cauza celor 11 ore in plus ale NZ :)), sper sa ma adaptez rapid la noul fus orar si sa va povestesc despre Christchuch (nu am apucat sa vad orasul decat putin, din masina). Aici sunt vreo 17-18 grade, ploua, iar peste cateva ore incepe comemorarea victimelor cutremului devastator din 22 februarie 2011.

Pe curand!

Andrei somnambulul

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (1)

Un răspuns la “La un pas de a nu intra in Noua Zeelanda…”

  1. […] Andrei Roșu – La  un pas de a nu intra în Noua Zeelandă […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *