Menu
BLOG

S-au intors alergatorii romani din Sahara!

In ianuarie va povesteam de un nou grup de alergatori romani care urmeaza sa participe la maratonul Sahara, eveniment caritabil organizat din solidaritate cu refugiatii Saharawi.

Intre timp, alergatorii s-au intors si am reusit sa obtin un interviu de la unul dintre alergatori – Dragos Georgescu, care tocmai a stabilit un nou record romanesc la aceasta cursa, 4 ore si 32 de minute!

Asadar…
1. La ce te asteptai inainte de a pleca acolo si care a fost realitatea (ce a corespuns / ce a fost diferit)?

Am plecat de acasa convins ca va fi ceva deosebit. Si asa a si fost. Incepand cu experienta apropierii de poporul Saharawi si terminand cu maratonul in sine. Pe parcursul sederii acolo, parca obiectivul principal s-a mutat un pic de pe maraton… Toata excursia a fost o revelatie, am cunoscut oameni noi si am experimentat lucruri inedite pentru mine. Tot ce discutasem cu tine s-a intamplat, dar povestea nu s-a comparat cu trairile… 🙂

2. Ai fost cazat cu ceilalti alergatori romani? Cum te-ai inteles cu ei?

Am stat in camera cu 3 oameni deosebiti. 2 romani si un polonez. Ne-am inteles de minune si ne-am distrat. Nu cred ca as fi putut avea tovarasi mai potriviti. Mie imi plac oamenii deschisi si cu simtul umorului. Doar pe John il stiam dinainte, fiind prieteni apropiati. Pe Marius si Kris i-am cunoscut aici si am petrecut niste momente unice din viata noastra. Am ramas toti buni prieteni si sigur ne vom mai intalni si in viitor.

3. Care au fost aspectele care ti-au placut cel mai mult? Ce nu ti-a placut? Care sunt cele mai puternice amintiri?

Nu cred ca-mi aduc aminte ce nu mi-a placut. Insa as putea sa descriu in 50 pagini ce mi-a placut. Pe scurt insa, e vorba de loc si de oameni. Se spune ca omul sfinteste locul. Nimic mai adevarat in acel loc uitat de lume, arid si plin de nisip. Saharawi sunt oameni veseli, cu o dorinta de viata nemaipomenita si de o simplitate debordanta. Locuind cu ei, aproape ca incepi sa te comporti la fel. Ritualul ceaiului verde mi-a placut mult, la fel si cerul plin de stele noaptea si mai ales povestile la un ceai sub cerul liber. Rasaritul si apusul in desert, femeile misterioase de sub melfa si masinile vechi – toate te uimesc!

4. Cum a fost alergarea propriu-zisa? Cata apa ai baut? Ai alergat ‚in grup’? Cum te-ai simtit la final?

Maratonul a fost greu. Ma asteptam sa fie asa. Poate si de aia am fost uimit sa-l termin fara nicio basica sau rana. De vreo 2 ori mi-am scuturat adidasii de nisip. Am alergat pe un traseu aproape drept, mereu cu soarele in fata. Tin minte ca imi inchipuiam pe la ora pranzului cum cineva si-ar putea praji un ou pe capul meu… Am baut destula apa, am mancat fructe si mi-am urmat ritualul de cursa (gelurile / fiolele de magneziu / batonul proteic / pastilele de spirulina). Insa o banana pe care cineva mi-a inmanat-o dintr-un jeep pe la km 36 a fost cea mai buna banana din viata mea. Parca mi-a dat aripi. Nu am putut alerga cu nimeni, nu sunt invatat. Cursele mele nu au fost niciodata liniare, cand alerg mai tare…cand mai incet. Mi-am ratat target-ul de timp cu vreo jumatate de ora, si asta din cauza unor crampe la ambele picioare. Am mai alergat cu crampe, dar nu asa. Nisipul de pe dune si-a spus cuvantul. As fi putut trage un pic mai tare, dar poate cu riscul unor accidentari. In curand voi alerga si la curse de Ironman, asa ca mi s-a parut mai inteligent sa nu risc.

5. Cum ti s-a parut organizarea evenimentului? Te-ai simtit in siguranta?

Organizarea a fost buna. Maratonul in sine a fost organizat excelent. Bine marcat si cu multe statii de ‚revitalizare’. In schimb, pe parcursul saptamanii am simtit un pic de frustrare pentru ca nu vorbeam limba spaniola. Si parca excursia a fost organizata doar pentru vorbitorii de spaniola. In luna noiembrie, pentru prima si singura data, au fost rapiti 3 voluntari. Se banuieste de cine, dar nu se stie de ce si unde au fost dusi. Din cauza aceasta, toata lume a avut un pic de teama in suflet, dar nu s-a intamplat nimic. Ne-am simtit foarte in siguranta si totul a mers conform planului. Gazdele noastre nu ne-au lasat singuri nici un moment.

6. Cum v-ati inteles cu localnicii (Saharawi)?

Gazdele au fost super. Nu stiau o boaba de engleza sau spaniola, asa ca ne intelegeam prin semne. Nayla (o localnica), traducatoarea noastra, a aparut in peisaj cu o zi intarziere. De atunci am inceput sa comunicam, sa aflam detalii despre cum traiesc, cum gandesc si in ce cred. Familia la care am stat era formata din oameni simpli, cu dorinte normale. Nayla insa era o tipa care mai fusese in Spania, cu aspiratii de a pleca in strainatate la studii, de a isi ajuta semenii si de a face cauza Saharawi cunoscuta in lume. Avem datele ei de contact si vom pastra legatura. As vrea sa ma intorc peste cativa ani de zile impreuna cu familia mea acolo. Sunt sigur ca si asupra lor o asemenea experienta va avea acelasi efect pe care l-am simtit si eu. Acolo parca iti pasa mai mult de cei din jur, se pierde ingamfarea si tupeul…parerea mea.

7. Ai recomanda altor alergatori sa mearga acolo? De ce?

Alergatorilor? Din toata inima! Va fi – foarte probabil – cel mai greu maraton din viata lor. Dar si cel mai frumos. Alergi prin sate unde te aclama localnicii. Fugi de mana cu o droaie de copii si simti nisipul cum iti fuge de sub picioare pe dune. Este un test de anduranta adevarat. Doar ca trebuie sa te pregatesti asiduu toata iarna la noi ca sa alergi in cuptor la ei. Orice ai face, nu vei fi pregatit 100% pentru aceasta cursa – dar asta e si partea frumoasa. Pot cat de cat sa imi prezic orice maraton de sosea. Dar pe asta n-as fi putut, nici sa ma bati… Cred ca, laolalta cu alte maratoane gen Everest, Antarctica, Big Five, Great Wall etc., ar face o colectie de invidiat. Tu o stii, Andrei… 🙂

Aceasta a fost povestea -mi-a placut foarte mult si mi-a trezit amintiri extraordinare. Sper din tot sufletul ca participarea romaneasca la acest maraton sa se perpetueze, asa ca va doresc sa participati in 2013!

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (3)

3 răspunsuri la “S-au intors alergatorii romani din Sahara!”

  1. Ludo spune:

    Felicitari domnului Dragos Georgescu si celorlalti maratonisti romani. Felicitari si tie pentru reusitele tale.

  2. […] ca sa sporesc apetitul pentru Sahara… cititi aici experienta echipei romanesti la Maratonul Sahara 2012 + (bonus )  click aici pentru pozele mele […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *