Menu
BLOG

O supriza foarte placuta, dupa fix 2 ani!

Pe 31 iulie 2010 alergam, in desertul australian, la prima competitie din seria celor 7 maratoane si 7 ultra maratoane pe tot atatea continente. La momentul acela, aveam un singur maraton „la activ”, cel de la Polul Nord, si convingerea mea (inspirat de spusele medicilor) era ca ar trebui sa nu depasesc ritmul de un maraton la 3-4 luni. In plus, nici nu ma gandeam ca voi alerga vreodata o distanta mai mare decat cea a unui maraton standard.

Dar a urmat, in decembrie 2010, maratonul din Antarctica – alergat la doar cateva zile dupa cel din Chile si incercarea (care mi se pare si acum la fel de „SF”) de a alerga – tot in Antarctica – ultra maratonul de 100 de kilometri; si asta in conditiile in care el se organiza a doua zi dupa un maraton care ma solicitase destul de mult si, mai ales, fara sa ma fi antrenat in prealabil pentru un ultramaraton. Dar mi-am zis… „cine stie cand mai ajung prin Antarctica” si m-am incurajat privindu-l pe concurentul francez, de 62 de ani (!!)  – Henri Alain dAndria – care se apucase de alergat la 47 de ani si avea deja la activ multiple curse pe distante > 200 de kilometri, precum Badwater…

A fost o experienta extrem de dureroasa dar, pe principiul „durerea este temporara, bucuria este eterna”, ce conteaza acum este ca acel ultra mi-a dat ideea de a ‘intercala’ printre cele 7 maratoane cate un ultra maraton. Pe 2 iulie 2011 m-am oprit la cota 12, pentru ca urma nasterea fetitei mele si nu as fi vrut sa pierd pentru nimic in lume acele prime luni din viata ei… 🙂 Opt luni mai tarziu, am reluat „proiectul”, terminandu-l (in sfarsit!!! :)) pe 4 martie 2012, odata cu incheierea ultra-ului din Brazilia.

A urmat omologarea ca record a celor 14 alergari, un proces deloc simplu. Daca cei de la World Records Academy au dat ok-ul in doar cateva zile (dar mi-au cerut o avere pentru certificat, asa ca am zis „pas” :)), cei de la Guinness Book au avut nevoie de vreo 4 luni si o tona de documente (inclusiv autentificari notariale!) pentru a omologa recordul si trimite (gratuit) un certificat, care a sosit astazi, la fix 2 ani de la incepererea experientei 7-7-7. Sa nu va ganditi ca au premeditat livrarea certificatul la aceasta data; conform unui e-mail primit de la Guinness Book acum vreo luna, firma de curierat cu care lucreaza a crezut ca ‘Bucharest’ este in…Brazilia! Daca se numea ‘Brazzaville’, as fi inteles… 🙂

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (10)

10 răspunsuri la “O supriza foarte placuta, dupa fix 2 ani!”

  1. … stam mai bine acum , … chiar imi permit a spune ca avem un progres , … de la universala confuzie cu Ungaria primim una si mai originala , Brazilia , … BRAVO Andrei ! , … Povestea Merge Mai Departe !

  2. […] Andrei, un om cu o poveste impresionantă şi cu realizări extraordinare. Tocmai ce am primit certificatul că a a intrat în Cartea Recordurilor. Pot să spun că sunt mândru că îl cunosc? Da, […]

  3. d-petre spune:

    Un sincer – BRAVO Andrei

  4. coyoty spune:

    Felicitari! Ma inclin, este fenomenal, cred ca esti unic in Romania.
    Acum ce urmeaza?

    Respect!

  5. Lutyk spune:

    O intrebare: la inceput, in timpul antrnamentelor pt Polul Nord alergai zilnic sau doar in anumite zile? Eu folosesc programul celor de la Asics si acolo spune ca sa alerg maxim 4 zile pe saptamana. Dar parca imi e mai greu sa alerg dupa 1 zi de pauza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *