Menu
BLOG

Aqua Challenge 2012 – bucuria de a termina pe ultimul loc!

Acum vreo saptamana va povesteam despre ‘aniversarea’ unui an de cand m-a apucat de inotat. Tot atunci, scriam despre competitiile de inot pe distante lungi, deschise amatorilor si la care, din pacate, nu puteam sa ajung, suprapunandu-se cu diverse evenimente programate anterior in calendarul meu. Una dintre aceste competitii era Aqua Challenge 2012, proba ‘vizata’ de mine fiind cea de 5.000 de metri.

Acum un an, un prieten mi-a povestit despre acest maraton de inot si 5 kilometri mi se parea o distanta ENORMA; in plus, cand am luat primele lectii de inot, unul dintre antrenori mi-a spus ca o sa am nevoie de ‘minim 5-6 ani de lucrat in bazin’ pentru a reusi sa inot distanta care ma ‘asteapta’ la Double Iron-ul de anul viitor (7.6 km) – ceea ce m-a determinat sa tratez cat se poate de serios antrenamentele de inot. De atunci, am ‘petrecut’, in medie, 5-6 ore saptamanal in bazin (sau in lac, mare, blata sau alte surse de apa :)); am avut tot timpul impresia ca ar trebui sa ma antrenez mai mult, dar nu am vrut sa ‘musc’ din felia celorlalte 2 probe de triatlon, alergarea si bicicleta (un alt domeniu nou pentru mine), asa ca am pus accentul pe intensitatea si calitatea antrenamentelor. Si, evident, mi-am mentinut dorinta de a avea in continuare serviciu si de a sta cu familia cat mai mult (motiv pentru care ma antrenez doar dimineata, de la 4 /5).

Daca 4 sau 5 dimineata vi se pare o ora mult prea matinala pentru noi romanii… inseamna ca nu stiti cate masini erau sambata, pe la 5, pe autostrada catre mare; aglomeratia era comparabila cu traficul de pe DN1, vinerea, spre munte! 🙂 Ce cautam acolo? Ei bine, planurile mele pentru ziua de ieri au fost date in mod fericit peste  cap, asa ca – stiind despre asta inca de vineri seara si amintindu-mi ca nu mi-am anulat definitiv si irevocabil inscrierea la Aqua Challenge – la 4.30 dimineata eram in masina, in drum catre Mamaia. Nu a fost un drum usor, s-a mers extrem de lent in zona statiei de taxare si pe inca o sectiune de drum, unde se circula pe o singura banda, asa ca am avut ceva emotii gandindu-ma ca startul este programat la 8.30. De altfel, am ajuns pe plaja Casino la 8.25 🙂 dar, din fericire, startul probei de 5.000 s-a dat de abia pe la 9 si ceva, asa ca am avut timp sa ma echipez, sa ma hidratez, sa stau de vorba cu cativa cunoscuti (majoritatea triatlonisti) si sa ii smulg lui Alexandru Diaconu promisiunea de a face impreuna un antrenament de bicicleta… 🙂

Vlad Stoica, de la Smartatletic (organizator al evenimentului), ma pusese in garda in ajunul competitiei: barbiereste-te pana la os, ca sa nu faci o rana urata din cauza frecarii bratelor de barba; da-te cu juma’ de tub de crema factor 50+, mai ales pe umeri si pe gat, daca vrei sa nu te prajesti ca naiba; ia-ti la tine atat wetsuit-ul cat si trisuit-ul, pentru ca nu se stie ce temperatura va avea apa marii, mai ales daca vine vreun curent rece, etc…. – si i-am respectat indicatiile cu sfintenie! 🙂

Dupa startul si finish-ul probei de 500 de metri, a urmat startul comun al celor de 1.500 si 5.000. Apa marii, calda ca o supa, a facut inutil wetsuit-ul, asa ca am optat pentru trisuit (puteam sa inot si in clasicul slip, dar am vrut sa fiu mai protejat de UV-uri…). La linia de start, aproximativ 50 de inotatori, deci sanse mici de a lua pumni si picoare in gura, precum in cazul Ironman-urilor.

Sperantele mele inainte de cei 5.000 de metri:

– marea sa fie agitata, cu valuri, pentru a simula, cat de cat, ‘decorul’ Atlanticului (care m asteapta luna viitoare in Tara Galilor).

– sa termin inainte de timpul-limita (2 ore si 30 de minute).

– sa inot cat mai relaxat, aproape „zen”, astfel incat sa ies din apa ca si cand as fi inotat 2-3 bazine (sa invat sa imi conserv energia pentru probele de bicicleta si alergare).

– sa folosesc exclusiv stilul crawl (de altfel, o cerinta a organizatorilor) si, pe cat posibil, sa respir la 3 brate.

Cum s-au tradus, in practica, sperantele mele? Urmau sa fie 3 ture a cate 1.500 de metri + inca vreo 200 de metri de parcurs prin apa, in mers (apa la mal fiind pana la genunchi); deci, in realitate, cred ca proba lunga a avut vreo 4.700 de metri. Mi-am propus sub 40 de minute la tura 1, sub 45 la a 2-a, sub 50 la a 3-a si maxim 30 de secunde stationare intre ture, in locul in care organziatorii ofereau apa. Apa a fost destul de agitata (ce bine!!), mai ales pe parcursul turelor 2 si 3, ceea ce a facut ca balizele sa se observe destul de greu. Am respectat timpii propusi, reusind chiar sa termin cu vreo 3 minute mai bine decat ma asteptam: 2 ore si 13 minute (vezi AICI rezultatele de la toate probele). Cei de pe podium au terminat in mai putin de o ora (deci cam asta este diferenta intre ‘fac inot de la un an si fac inot de un an’ :)). Cuvantul de ordine a fost ‘relaxare’, am preferat sa ‘alunec’ pe valuri in loc sa ma lupt cu ele. Inotatul a fost 100% crawl, iar respiratul exclusiv la 3 brate. In a doua jumatate a turei a 3-a ramasesem singurul inotator de pe traseu, asa ca am fost in permanenta ‘flancat’ de doi salvamari in caiace… Am fost ultimul iesit din apa, asa ca mi-am luat ovatiile de rigoare (cele ‘clasice’, o combinatie intre „Bravo, ba!” si „Vai de tine!” :)). Spre bucuria mea enorma, ma simteam perfect (dar mi-era o foame…) si cred ca as fi putut sa mai inot 2-3 kilometri si/sau sa ma urc pe bicicleta fara probleme.

A fost o experienta foarte frumoasa si, mai ales, folositoare – o injectie de moral pentru Ironman-ul din toamna si pentru Double-ul din iarna. Nu mai inotasem vreodata mai mult de 3 kilometri („legati”), asa ca acum sunt sigur ca pot reusi in jur de 1h 45m la Ironman (3.8 km) si sub cele 4 ore impuse la Double (7.6 km). Bucuria mea a fost un pic umbrita de faptul ca cineva a ‘cumparat’ punga in care se afla – in afara kit-ului de concurs – aparatul meu foto; din fericire, era unul ieftin, ‘de rezerva’, dar m-a durut sufletul pentru pozele ramase in el (si pentru cardul de 16 GB); oricum, sper ca celui la care a ajuns aparatul sa ii placa pozele de la Aqua Challenge si cele 2 carti la care lucrez (unul dintre back-up-uri era salvat pe acest card… :)). Dar, pe principiul ‘nu te intrista pentru lucruri care nu vor mai conta peste cateva zile’, ma felicit pentru inspiratia de a imi fi lasat cheile, actele etc. in masina… 🙂 A urmat drumul spre Bucuresti si, din calculele mele, raportul stat la mare – stat in masina a fost de 1:3… 🙂

Asta a fost povestea mea de la Aqua Challenge 2012 Mamaia – o experienta pe care v-o recomand cu mult drag! Il felicit pe medaliatul nostru olimpic de la Atena, Razvan Florea, pentru ideea de a lansa acest concurs si pe cei de la Smartatletic pentru organizarea foarte buna (cu recomandarea ca pe viitor sa fie mai atenti la ‘suporterii’ care vin la furat :)). Nu in ultimul rand, ii multumesc lui Bogdan Antohe (Smartatletic) pentru pozele din acest post (mai gasiti poze AICI)…

O saptamana excelenta va doresc!

PS – am recitit articolul scris acum un an despre prima mea lectie de inot si m-am distrat copios. Cata apa am inghitit (de) atunci… 🙂

PS’ – referitor la articolul precedent, Ema a ales de pe tava o minge de tenis… 🙂

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “Aqua Challenge 2012 – bucuria de a termina pe ultimul loc!”

  1. […] Felicitarile merg catre toti concurentii si sustinatorii lor si in mod special la cei care au terminat cursele pe ultimele locuri.   Asa cum bine a spus Andrei Rosu, sentimentul se poate rezuma prin…”bucuria de a termina pe ultimul loc“. […]

  2. […] de inot de anduranta. Obligatoriu in ape deschise (unde maximul meu inotat a fost de 4500 m, la Aqua Challenge 2012) si pe distanta mai mare de 10 km – cat a fost maximul inotat pana in prezent, la Snagov […]

  3. […] a inclus participarea la maratonul de inot Aqua Challenge – unde, spre deosebire de editia 2012, mi-am imbunatatit rezultatul cu aproape 13 minute si, in plus, nu am mai terminat ultimul 🙂 -, […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *