Menu
BLOG

In drum spre casa – rezistand tentatiilor din Amsterdam.

Am ajuns aseara la Amsterdam si m-am felicitat pentru inspiratia de a fi rezervat camera la un hotel din proximitatea garii centrale, unde am ajuns dupa vreo 15 minute de mers cu trenul de la aeroport. Venind dupa un concurs extenuant si o noapte cu putin somn, tot ce imi doream era sa ajung in pat si ma culc. Mi-am lasat bagajele la hotel (puteam sa le las si in aeroport, dar mi-a fost lene sa stau sa caut prin valiza lucrurile de care aveam nevoie a doua zi…) si am dat o fuga la magazinul din coltul strazii pentru a ma ‚inarma’ cu 3 litri de apa plata si ceva de mancare (o salata, un orez cu curry si sofran, o felie mare de pizza cu legume si o bere Amstel fara alcool – aveam motiv de sarbatoare…); de obicei, dupa competitii mai lungi de 10 ore ma hidratez si mananc in continuu pentru vreo 2 zile, asa ca mi-am asigurat un stoc strategic.

Zona hotelului era plina de coffee shop-uri (chiar si intrarea in hotel era flancata de doua, iar receptionistul – un tip pe la 45-50 de ani care arata de parca ca incercase toate drogurile din lume – m-a ‚sfatuit’ sa iau pasaportul cu mine daca vreau sa consum… stiti voi ce) si, probabil, asta ar fi fost o mare tentatie in urma cu 10-15 ani. Dar acele vremuri au trecut si acum sunt mai mult decat high multumita copiilor, familiei, prietenilor, pasiunilor si momentelor minunate din viata mea. In plus, orice bad addiction reduce drastic nivelul de control pe care il avem asupra vietii noastre, asa ca am zis, evident, „pas”.

Am ciugulit tot ce cumparasem si m-am uitat pe un ghid al Amsterdam-ului pentru a decide ce ar trebui (si ce voi avea timp) sa vizitez a doua zi. Mi-am pus telefonul sa sune la 6 si am cazut rapus. Nici nu stiu cand au trecut cele 8 ore de somn si alarma a venit ca un ciocan in cap; as mai fi dormit vreo 5-6 ore, dar la 9.30 trebuia sa plec spre aeroport si ar fi fost pacat sa nu vad cum arata o dimineata obisnuita in Amsterdam.

Chiar daca vremea nu a tinut cu mine (a fost frig si a plouat in reprize), primele ore ale diminetii mi-au dezvaluit un adevarat paradis al biciclistilor! Daca veti vedea pozele pe care le-am postat pe Facebook, veti observa ca mi-a fost aproape imposibil sa fac fotografii in care sa nu apara biciclete… M-a impresionat faptul ca oamenii mergeau pe bicla in ciuda ploii torentiale (unii cu pelerine, altii ‚descoperiti’ sau cu umbrela !) si ca am vazut o parcare URIASA de biciclete (chiar langa gara), pe 3 nivele, care ‚gazduia’ – probabil – mii de astfel de vehicule.

Nu pot spune ca am vizitat, cu adevarat, Amsterdam-ul, dar am apucat sa vad cateva canale a la Venetia, cateva obiective turistice ‚clasice’ (palate, catedrale etc. – doar pe din afara) si sa ‚iau pulsul’ orasului. Mi-am lasat pentru data viitoare suficiente locuri de vazut si lucruri de facut – ca de exemplu un tur al orasului in alergare… (a propos, exista un maraton al Amsterdam-ului, nu va inscrieti?) Atat pentru moment. Dupa ce imi mai ‚trag sufletul’ revin cu lucrurile care mi-au scapat din relatarile mele din Tara Galilor. De abia astepteptam sa ajung acasa si sa le dau copiilor mei tricourile cu „When I grow up I want to be an Ironman”. ..

PS – Pentru cei interesati sa afle daca am apucat sa vizitez Cartierul Rosu, raspunsul este „Nu”. Am preferat sa dau banii pe doua wetsuit-uri pentru copii (nu m-am putut abtine; stiti vorba aceea: de la o jucarie, la o meserie…) 🙂

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “In drum spre casa – rezistand tentatiilor din Amsterdam.”

  1. Andreea Mihailescu spune:

    HAHAHA…
    Spune-mi ca ai vazut si bicicletele rupte, indoite, abandonate, dezmembrate…Sunt un deliciu pentru fotografi…Si este superb faptul ca au prioritate in partea aceea a Europei biciclistii, peste tot, in intersectii, absolut peste tot.
    Cartierul rosu nu e cine stie ce, prajiturile alea iti spun ca nu iti ofera decat un fel de amagire a starii de euforie, asta pt noi, practicantii de sporturi care ating un nivel de adrenalina si endorfine HIPER HIGH :))))…. Heroina este un inhibator al serotoninei, astfel incat… Ce ai experimentat tu la Ironman cred ca depaseste si cel mai ravnit drog de catre mafia ruseasca!!:))) Da, viata bate filmul, mai ales cand ai pasiuni de acest gen:)))

    Sport ROCKS!!!!!!!
    p.s.o felie de pizza numesti tu rasfat????Dupa Iroman?? :))))))))
    Felicitari si recuperare usoara

  2. Tania, Stan, Vassi, Alexandra spune:

    Bravo, Iron Andrei! Multumim for the detailed story! we laugh reading it. The picture of Ema is so cute:-)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *