Menu
BLOG

Happy Feet si Maratonul International Bucuresti 2012.

A fost, pe departe, cea mai colorata editie a Maratonului International Bucuresti (dintre cele la care am participat). Vreme frumoasa (excelenta nu neparat pentru alergatori, dar cu siguranta pentru suporterii si participantii care au ramas la finish mult timp dupa terminarea alergarii si au facut atmosfera), muzica buna pe traseu, tinute creative si… multe altele. Am vazut printre participanti un octogenar (care a terminat semi-maratonul in putin peste 2h 30m!), o mireasa (tot la semi-maraton – a terminat intr-o ora si 59 de minute – cred ca se grabea sa ajunga la altar :)), un african (nigerian, cred) imbracat intr-un costum traditional (care era indicat mai curand pentru Gerar-ul din februarie), alergatori desculti (care mi-au facut pofta de o tura fara adidasi si nu am regretat deloc) si lista ar putea continua…

Corporatiile, fundatiile si cluburile de amatori au fost reprezentate cu succes, asigurand – probabil – mai mult de jumatate din participanti. „Rozalii” de la PwC au dominat, din nou, scena MIB si ii felicit din toata inima pentru mobilizare si cresterea spectaculoasa a numarului de alergatori din cadrul clubului lor de running! IBM si Tennet au fost si ele bine reprezentate, iar la capitolul cluburi si asociatii nu aveam cum sa nu ii observ pe Ro Club Maraton si Traiesc Sanatos. Si fireste, pe verzii de la Hospice, alb-rosii de la ViitorPlus si pe ExSmokers (carora le multumim mult pentru cadouri! :)).

Referitor la echipa noastra, Familiy Team. Cu un debutant in echipa (varul meu Adi, care in urma cu cateva luni cantarea 0.1 tone!), obiectivul nostru worst case scenario a fost sa terminam in timpul limita (6 ore), iar cel optimist (sau mai degraba SF) de a termina sub 4 ore. Mizam pe 68-70 de minute in cazul Oanei, 42-45 in cazul meu, 50-55 Victor, dar ramanea o enigma timpul lui Adi, care nu alergase niciodata mai mult de 8 km, iar vremea parea sa nu tina cu el, previzionandu-se 30 de grade la ora la care urma sa alerge (de unde era sa stim asta acum cateva luni, cand ne-am inscris?!).

Din fericire, lucrurile au mers foarte bine. Oana a plecat prima, incercand sa mentina ritmul pe care il va avea la maratonul de duminca, de la Munchen. Evident, am vrut sa profit la maxim de cele 60-70 de minute in care puteam fi doar noi 2, fara copii :), asa ca am insotit-o. A fost o incalzire excelenta pentru tura mea, dar am pierdut vreo 2 minute in zona de schimbare a stafetei, pentru ca nu stiam exact unde trebuie sa ne oprim pentru a prelua chip-ul (am vrut sa ne oprim imediat dupa trecerea de covorul cu senzor de masurare, dar ni s-a spus sa mergem pana la intersectia cu Bd. 13 Septembrie…).

Am preluat chip-ul, am pornit cronometrul si am plecat. Ca fapt divers, distanta de 10 km este preferata mea, pentru ca pot alerga cu 4 minute pe kilometru fara a avea stresul de la maratoane sau ultra maratoane, unde stiu ca trebuie sa imi conserv cat mai mult energia). Am reusit sa pastrez acest ritm si cronometrul indica la finalul celor 10.5 km 42 de minute si 12 secunde (yupeee!!!). In timp ce i predam chip-ul lui Victor, ma gandeam ce bine ar fi sa pot pastra acest ritm si la maratoane – as termina in 2h 48m… 🙂 Avand 7 zile pana la maratonul de la Munchen, am preferat sa il las singur pe Victor si sa ma odihnesc pana la tura a 4-a. Intre timp, Oana fusese acasa si se intorsese cu copiii, asa ca m-am alaturat lor si i-am incurajat pe maratonistii care treceau pe langa locul in care ne aflam.

In timp ce soarele ardea din ce in ce mai tare iar noi ne uitam cand la ceas, cand in departare, cu speranta ca nu vom rata schimbul ultimei stafete, l-am vazut pe Victor si am rasuflat usurati… Chiar daca a ajuns ceva mai tarziu decat se astepta (dupa vreo 57 de minute), lui Adi ii ramanea suficent timp pentru a termina cursa (chiar si la pas!) si chiar sa forteze un onorant sub 4 ore! Mi-am propus sa imi sustin varul, asa ca m-am alaturat lui penru ultimii 10.5 km. Nu inainte de a imi scoate pantofii de alergare si sosetele, din solidaritate cu Gabi Solomon, Oana Badea, Florin Simion si alti alergatori pe care i-am vazut desculti. Nu era prima data cand alergam bare foot, dar prima data cand faceam asta pentru o distanta mai mare de 6-7 km si fara back-up (nu mi-am luat adidasii cu mine).

Pe traseu, numarul de alergatori se diminuase considerabil, proportional cu apa de la punctele de hidratare… 🙂 Pe la km 7 ne cam iesise limba de sete, noroc cu o domnisoara care a dat fuga la un chiosc, a cumparat o apa si ne-a donat-o (multe, multe multumiri!!!). Adi a rezistat eroic si finish-ul ne-a gasit cu copiii de mana – care ne-au tras dupa ei pe ultimii 2-300 m si ne-au ajutat sa terminam cu cateva secunde sub cele 4 ore!!! Vedeti de ce este bine sa ai copii?? 🙂

Ce ar mai fi de scris? In timp ce scriam, mi-am amintit de mascotele-spermatozoizi cu mesaje amuzante (gen „Graba strica treaba” :)) ale celor de la Durex… Lasand asta la o parte, m-a impresionat colegul meu Gabriel Draghici, care a inceput de curand sa se antreneze pentru Ironman, si ieri dimineata a facut o tura de 90 km cu bicicleta, apoi a alergat primul lui maraton in 4h 55m! De asemenea, Adrian Ber – castigatorul ultra-ului de 70 de km din cadrul Transmaraton, care a participat sambata la maratonul Piatra Craiului, iar duminica a alergat maratonul de la Bucuresti, in 3h 35m! Si, nu in ultimul rand, Florin Stanciu, care a alergat pentru ViitorPlus, incepand de ieri dupa-amiaza, parcurgand in 12 ore drumul de la Pitesti la Bucuresti, pe jos(!), apoi terminand maratonul in 5h 31m! Daca aceste povestiri ti-au facut pofta de alergari lungi, i-ati iPod-ul, un camelbak, 2 sandwich-uri, o salata si doua batoane energizante si da o fuga pana la Ploiesti… 🙂

La final, felicitari tuturor celor care au terminat primul lor maraton, semi-maraton sau stafeta!! …si sa ne vedem cu bine la urmatoarele editii!! 🙂

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (9)

9 răspunsuri la “Happy Feet si Maratonul International Bucuresti 2012.”

  1. […] cursa în 2 ore jumătate, o mireasă , alergători desculţi sau în cărucioare) puteţi citi aici . Evenimentul a fost superb, vremea foarte fumoasă dar mai ales oameni deosebiţi şi eu ca […]

  2. Mireasa! spune:

    ..au trecut ceva anisori de cand mireasa a pasit catre altar 🙂

  3. Mireasa! spune:

    Multumesc!!! 🙂

  4. tania spune:

    felicitari Family Team! sunteti super!
    din solidarietate si admirand exemplu alergatori bear food am anceput si eula atrenamente. Multumesc!

  5. cretu spune:

    nam aparut pe lista

  6. […] tema “berefoot running-ului”, asa ca imi fac datoria… 🙂 Am avut (si mai am inca) astfel de experiente, dar nu mi-am format – momentan – o parere pro sau contra. Ma simt extrem de […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *