Menu
BLOG

500 de bazine pentru Hospice! Si acum: donati, va rog…

Au trecut aproape 17 luni si 178 de antrenamente in apa de la prima mea lectie de inot. Daca fac un calcul simplu, au fost cam 10 antrenamente pe luna, deci 2-3 pe saptamana. Imi amintesc senzatia extrem de placuta cand am reusit sa ‘leg’ primele mele doua bazine craul. Apoi atingerea granitei de 1.000 de metri. Oau! Atunci am stiut ca exista sanse sa pot termin in timp util cei 1.9 km de la  Ironman 70.3 (mai 2012), cu conditia sa ‘trag’ un pic mai tare la antrenamente. Si am reusit sa ii termin! A urmat apoi Aqua Challenge-ul de la Mamaia (august 2012). Am terminat cei 5.000 (sau mai degraba 4.500-4.700 de metri) pe ultimul loc, dupa 2h si 13m, dar foarte fericit. Stiam ca sunt pe drumul cel drum. Urma ‘momentul adevarului’: Ironman Wales. „Doar” 3.8 km, dar cu totul alt context si alt efort. Nu-i nimic, doar de aia m-am antrenat atat, nu? 1h si 29m! Bucuros, dar usor ingrijorat: la mai putin de 6 luni dupa Ironman urma Double Iron. Alta liga, alte pretentii si, mai ales, alta distanta de inotat: 7.6 km! Din fericire, un timp limita destul de generos: 4 ore. Dar, daca am invatat ceva din experienta Ironman Wales, cu cat ies din apa mai repede, cu atat stau mai relaxat la bicicleta. Deci, target-ul meu pentru inotul de la Double Iron: sub 3 ore si, in plus, un corp suficent de odihnit pentru a face fata la inca 30-32 de ore de efort. Luna octombrie a fost un sfetnic bun; mi-am amintit ca am fost si raman un autodidact, asa ca am citit aproape toate blog-urile ultra triatlonistilor. Meseria nu se invata, ci se fura :). Am aplicat tot ce am citit acolo si… functioneaza!

Azi dimineata la 8.15 eram in fata picinei Aqua Blue din Sacele, gata pentru Swimathon-ul organizat de Hospice. Ora oficiala de start era 10.00, dar Simona de la Hospice si Roxana de la Aqua Blue au fost extrem de receptive la rugamintitle mele de a fi primit mai devreme, astfel incat sa pot ‘petrece’ 3-4 ore in bazin si sa ajung in timp util la Bucuresti (i-am promis lui Alex ca mergem la piscina, iar abonamentul meu daytime permite accesul doar pana la ora 16…). La 8.42 eram in piscina, dusat, aranjat si frezat (asata nu a fost greu deloc…) si auzeam un ‘start!’ energic, dar oarecum amuzant avand in vedere contextul: eram singur pe unul din cele doua culoare, iar in jurul bazinului erau doar 3 persoane – organizatori. Lungimea oficiala a bazinului: 18 metri. Temperatura apei: 30 de grade (!); piscina este folosita doar pentru cursuri de inot cu copii, asa ca de regula apa are 34 de grade (iar unii parinti se plang ca este rece!! :)). In capatul bazinului, mi-am pregatit tot ce am nevoie pentru 4 ore de inot: o banana, 1 bidon de 1 litru cu apa ‘imbogatita’ cu Microhydrina si H500, 1 bidon de 0.7 litri cu energy gel (3 bucati) + zeama de la o lamaie + 1 energy shot + isotonic + electroliti + ceva apa si, in sfarsit, doua batoane. Plus o pereche de ochelari de inot (de rezerva).

Am intrat repede in ritm si, dupa o ora, aud: 68 de bazine! (pentru a usura munca organziatorilor, am hotarat sa noteze 1 bazin ca fiind un drum dus-intors, deci 36 de metri). Un calcul rudimentar am duce undeva pe la 2400-2500 de metri. Nu este rau, dar se poate si mai bine… Intre timp, in bazin mi se alatura Liviu, varul meu din Brasov, care a facut inot de performanta si este specialist in bras. L-am rugat sa vina sa ma sustina si, pentru ca nu a ami avut de a face cu bazinul de vreo 15 ani, il provoc promitand ca donez 1 Ron pentru fiecare bazin dus-intors. Mare greseala, era sa ma bage in faliment (vezi vedea mai incolo de ce…). Trece si ora a doua: 149 de bazine, deci 13 bazine in plus fata de ora anterioara. Perfect! Calculez din nou (rotunjesc la 150 de bazine, ca sa imi fie mai simplu). Imi dau seama ca sunt pe la 5.4 km si ca mi-am depasit propriul record! Intre timp, ambele culoare s-au ocupat, a venit destul de multa lume, inclusiv 5-6 copii foarte entuziasti si buni inotatori. Apar si doua televiziuni locale, care ma intreaba intr-o pauza de hidratare cat am de gand sa inot astazi. Buna intrebare! Imi propusesem vreo 6-7 km, dar ma simt excelent, asa ca…de ce nu 8 sau 9? A propos de hidratare, m-am ‘adapat’ la fiecare 30 de bazine (1000 – 1100 de metri) si am incercat sa nu fac pauza mai mult de 10 secunde (inclusiv cand am rontait din banana sau din batoanele energizante).

Pe la borna 220 intreb organizatorii „cat este ceasul?” si imi dau seama ca nu mai pot sta prea mult in piscina, daca vreau sa ajung pana la 15.30 acasa, asa ca stabilim impreuna sa ma opreasca la 250, ceea ce se si intampla dupa 3 ore si 46 de minute. In total: 500 de bazine (sau 250 dus-intors), adica 9 kilometri!! Yuu-huu!!! Doi iepuri dintr-o lovitura: suficiente bazine incat sa sensibilizez posibilii doantori (sper!!) si un moral excelent pentru cele 3 luni de antrenament ramase pana la Double Iron. De acum inainte stiu ce am de imbunatatit si mai am timp pentru asta. Cu o usoara nuanta de regret (as mai fi avut nevoie de doar 30 de minute pentru ‘borna’ 10.000…), dar cu o mare usurare pentru decizia varului meu de a iesi din bazin imediat dupa mine (ajunsese deja la 204 bazine…), mi-am luat ramas bun de la organizatori (felicitari si multumiri inca o data, ati facut o treaba excelenta!!) si am pornit catre DN1 (cu masina, dar ma gandeam ca ar fi mers la fix o tura cu bicla… :)).

Asta a fost povestea Swimathon-ului de astazi. Daca v-a placut, va invit sa donati aici (va inscrieti, apoi veti primi mail de la Hospice cu contul in care doriti sa donati; suma este la latitudinea vostra, fara legatura directa cu numarul de bazine inotat…), pentru mine si/sau pentru bravul meu var Liviu (Muresan). Probabil ca un inotator serios ar rade de mine vazand cifrele de mai sus, dar eu… ma bucur si ma minunez ca un copil care descopera tot felul de lucuri si spune: „Ia uite ce pot sa fac!„… :). Mi-am propus a imi traiesc fiecare zi nu ca si cum ar fi ultima, ci ca si cum ar fi prima; precum copiii…

PS – vineri este programata ultima tura lunga outdoor cu bicicleta, de minim 300 de km, pe un circuit de 1 km. Cea mai lunga distanta parcursa de mine intr-o singura zi, pana acum, a fost 200 de km. Va fi interesant…

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (10)

10 răspunsuri la “500 de bazine pentru Hospice! Si acum: donati, va rog…”

  1. oanapatrichi spune:

    Subscriu si eu la filozofia ta, ca si cum ar fi prima zi.

  2. Lucia spune:

    Felicitari!!!

  3. Da’ mi mai multe detalii despre tura de bici. Poate ajung si eu. Multumesc.

  4. Narcis spune:

    Felicitări pentru realizare! Cu această ocazie mi-am amintit de un articol mai vechi în care spuneai că vei organiza un maraton de înot. Mai e valabilă afirmația? 😀

  5. Narcis spune:

    Se pot înscrie și amatori sau e cu circuit închis? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *