Menu
BLOG

Cadou de Sf. Andrei: 300 de km pe bicicleta!

300kmMai sunt exact 3 luni pana la startul Double Iron Florida si ieri s-a incheiat perioada de “incarcare”. Asta a presupus o luna de antrenament cu volume (distante) foarte mari, dar cu intensitate scazuta. Obiectivul a fost sa cresc progresiv distantele inotate / pedalate / alergate, atingand cel putin 80% din fiecare distanta pe care va trebui sa o parcurg la Double Iron. Daca la inot am depasit cu mult cei 80%, iar la alergare ma tot „incarc” de vreo 2 ani, grija mea cea mai mare era legata de bicicleta. Mai aveam nevoie de o tura lunga (300 de kilometri), in care sa vad cum se comporta picioarele si care sa ma ajute sa imi finalizez strategia pentru cursa din 1-2 martie 2013.

IMAG0311Am avut emotii mari in ultimele saptamani in ceea ce priveste vremea. Pentru ture de 6-7 ore outdoor cu bicicleta, conditiile meteo nu conteaza atat de mult (important este sa nu fie gheata sau zapada), dar perspectiva unei ture 300 de km la temperaturi negative nu ma incanta prea mult (si nici nu mi-ar fi folosit, avand in vedere cele 30 de grade la care se va desfasura Double Iron). Din fericire, data planificata pentru aceasta tura a corespuns cu – probabil – ultima zi calduroasa din 2012 (nici nu se putea altfel…doar a fost Sf. Andrei! :)).

La inceputul saptamanii am transmis invitatii catorva prieteni ‘de suferinta’ (cu care mai impartisem niste kilometri la Balkan Challenge sau la antrenamente de anduranta), pentru a se alatura turei de ieri. Au raspuns ‘prezent’ Dragos (cu care atinsesem pentru prima data bariera de 200 de km, inainte de Ironman Wales), colegul meu de corporatie Gabriel (care este mai nebun decat mine si si-a ales ca prim Ironman tocmai finala campionatului european din vara viitoare de la Frankfurt, unde timpul limita este de doar 15 ore), Mihai (care a parcurs integral partea de bicicleta de la Balkan Challenge) si Laurentiu, de la Aventuria (al carui obiectiv pentru tura de ieri a fost atingerea pragului de 100 de km, recordul sau anterior fiind de 55 km).

Camera 360Locul ales: un circuit de 1.1 km – inelul astfaltat din jurul Arenei Nationale. Din nefericire, ora de deschidere a complexului este 8, asa ca nu am putut incepe la 5, asa cum ne propusesem. Partea buna a fost ca am aflat orarul de acolo cu 2 zile inainte de tura, asa ca nu a trebuit sa stam 3 ore in fata arenei… In schimb, nu reusisem sa aflam ora exacta a inchiderii (raspunsurile primite de la paznicii de acolo variau intre ora 17.00, ora 20.00 si miezul noptii). La 7.30 eram cu totii la poarta complexului, pregatind bicicletele si aranjandu-ne echipamentul, mancarea si alte capitole din Check list-ul pe care il agreasem cu totii. La 8.00 s-a deschis poarta; un bodyguard ne avertizeaza: nu cred ca veti putea face ture azi, pentru ca se amenajeaza o scena in fata stadionului… Ajungem la stadion si, intr-adevar, vedem o scena, dar care nu ocupa decat jumatate din latimea inelului. Dam startul si, dupa o tura in care pedalam in grup compact, fiecare isi vede de ritmul lui. La mine, calculele sunt simple. Primii 200 de km cu medie orara de 25 de km, ultimii 100 de km cu 22; pauza scurta (1-2 minute) la fiecare ora. Relaxare totala (ca si cum dupa aceea as avea de alergat 84 de km), fara sa transpir (transpiratie = pierdere de saruri minerale si probleme musculare). Pauza de masa si refacere (15 minute) la fiecare 4 ore.

C360_2012-11-30-08-53-34Turele trec rapid. Poate parea o mare tacaneala sa te invarti de 2-300 de ori pe un drum de 1 km, dar acest circuit are avantajele lui: acces rapid la resurse, diferenta de nivel redusa, pastrarea unui ritm constant, invatarea fiecarui metru patrat de traseu, etc. Prima suta trece conform planului si urmeaza pauza de masa. Ne lungim mai mult decat era planificat, apoi ramanem in formula de cvartet. Pe Laurentiu il doare genuchiul si decide sa plece, nu inainte de a primi felicitari pentru atingerea bornei de 100 de km! Ne reapucam de pedalat, iar Dragos se opreste la 120. Are un Andrei in familie si trebuie sa ajunga acasa. Gabriel se opreste la 140, asa ca ramanem doar doi: eu si Mihai. Runda a doua de pedalat merge la fel de bine, dar apelam amandoi la dopaj: iPod-urile… Pe la kilometrul 180 vine un prieten al lui Mihai cu doua sticle de ceai cald si lamaie. Perfect!! Aproape de kilometrul 200 vine o veste rea: este ora 17.00 si paznicii de la Arena Nationala ne spun ca este ora inchiderii! Iesim din complex, rontaim ceva si discutam planul B. Mihai ar vrea sa mergem pe Splai, unde avem o portiune drum de 13 km asfaltata recent; eu optez pentru Herastrau, unde stiam un circuit asemanator celui de la Arena Nationala si, mai ales, fara masini. Mihai trebuie sa ajunga acasa la ora 10.00, asa ca ramane pe varianta Splai (mai apropae de casa lui), iar eu plec spre Herastrau. Pauza imi prinde bine si, ajuns in parcul din nordul capitalei, ma simt ca nou. Ma asteptam ca parcul sa fie destul de liber dar, spre suprinderea mea, aleile sunt destul de aglomerate. Multi indragostiti, familii cu copii, biciclisti si un tip care trage cu spor dintr-o tigara cu marijuana al carei miros se raspandeste pe raza de 20 de metri (daca va intrebati de unde cunosc mirosul acestei plante ‘medicinale’, va amintesc ca am activat in anii ’90 in industria muzicala si, desi nu am fost tentat sa incerc, cei din jurul meu fumau asa ceva mai des decat beau eu in prezent apa plata; a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care am abandonat industria respcetiva…).

Antrenament 300 kmPrima ora din Herastrau trece greu si de abia reusesc sa mentin o medie de 17-18 km. In ora a doua, aglomeratia se reduce si aleile circuitului ales incep sa se elibereze. Timpul trece si fiecare kilometru devine tot mai lung. Temperatura a scazut, invers proportional cu plictiseala. Din fercire, starea fizica este foarte buna. Pe la kilometrul 250, dupa o scurta pauza de masa, sunt pe punctul de a intra in coliziune cu un adolescent aflat pe o bicicleta cu zero lumini. Din fericire, ne ‘ratam’ la milimetru. Partea buna este ca primesc un jet de adrenalina si concentrarea creste brusc. Pe la kilometrul 280 se opreste GPS-ul ceasului meu. Din fericire, am back-up: ciclocomputerul bicicletei. Urmatorii 10 km trec greu, greu, greu. Imi vine sa arunc bicicleta in lac si sa ma duc acasa. Nu ma doare nimic, dar plictiseala atinge cote maxime… La kilometrul 290 starea mea psihica se schimba brusc; parca m-as afla la kilometrul 99 al unui ultramaraton de 100… Nici nu stiu cum trec urmatoarele 10 ture si…yuu-huu!!! 300 de kilometri, dupa un timp de pedalare efectiv de 13 ore si jumatate!!

Timp totalIes din parc si strig un “DAAAAAA!!!!!” din tot pieptul. Este trecut de miezul noptii, dar mi-am atins obiectivul. Si, in plus, ma simt excelent! Imi pun adidasii si, manat de curiozitatea de a vedea cum este sa alergi dupa 300 de km de pedalat, mai fac o tura, de aceasta data pe jos. Minunat, pot sa alerg! Am plecat fericit spre casa, cu dorinta de face dusul cald la care visam de vreo 5-6 ore…

CaloriiAsta a fost tura mea de 300 de kilometri. O multime de calorii consumate (mai bine de 12.000, motiv pentru care azi am manancat non-stop :)).  Strategia a functionat foarte bine, m-am dat jos de pe bicicleta intr-o stare fizica suficient de buna pentru a mai fi putut continua 60 de kilometri de pedalat si un dublu maraton (iar astazi nu am nicio urma de febra musculara). Programul de hidratare si de nutritie a fost ales foarte bine. Zero probleme in zona gastro. Si, cel mai important, sunt mult mai increzator in sansele mele la Double Iron. Ba chiar imi permit sa sper la un timp total mai mic de 32 de ore (sub 3 la inot, sub 16 la bicicleta, sub 12 la alergare si mai putin de o ora de opriri). Desigur, asta va depinde de temperatura si de vant, dar…sa fim optimisti!

Le multumesc din suflet baietilor care m-au sprijinit ieri pedaland cu mine, iar voua va doresc o iarna plina de ture!

PS – La multi ani, Romania!!

DSCN0472

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (2)

2 răspunsuri la “Cadou de Sf. Andrei: 300 de km pe bicicleta!”

  1. Tudor Sofron spune:

    felicitari, foarte tare…la primavara vin si eu (nu ca n-as pedala iarna, dar momentan sunt gripat rau de tot) 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *