Menu
BLOG

Cum a fost 2012 pentru mine?

Anul 2012 aproape a trecut si ma vad obligat (fata de propria persoana :)) sa fac o ‘trecere in revista’ a lucrurilor intamplate in viata mea in ultimele 360…si ceva de zile. Nu de altceva, dar vreau sa ma asigur ca nu am stat degeaba. ­čÖé Principiile time management-ului sunt simple: ne definim ariile de interes (atat din zona personala cat si din cea profesionala), apoi ne umplem agenda cu cat mai multe lucruri care au legatura cu ariile respective si catre care ne directionam resursele de timp, energie si pasiune…

DSC_0342Sa incep cu viata de familist. Sunt in continuare casatorit (cu aceeasi femeie :)). Avem deja 7 ani de cand suntem impreuna si ne-am ‘acomodat’ din ce in ce mai bine cu postura de parinti. Nu intru in detalii, pentru ca ar trebui sa fac un blog separat… :). Suntem cu totii sanatosi, Ema s-a dublat si in inaltime si in latime :), iar Alex este deja in al doilea an de gradinita. As puncta marile noastre „victorii” din 2012: Ema este pe picioarele ei (merge singura :)) si are un vocabular destul de bogat: mama, tata si…casca (de biciclist :)). Alex a renuntat la rotile ajutatoare de la bicicleta. In plus, l-am inscris la escalada si ii place foarte mult! Gandindu-ma la viitor, am ceva emotii pentru momentul in care imi va spune: „Tata, mi-ar placea sa urc pe Everest…”. Oana a devenit si ea „alergator cu certificat”, terminand semi-maratonul de la Bucuresti si maratonul de la Munchen :). Am petrecut impreuna mai mult timp decat in anii anteriori (dar ma simt in continuare ‘dator’ la acest capitol) si am reusit sa calatorim ‘in formula completa’ in cateva destinatii dragute din tara si din afara ei.

8 martieSa continui cu viata de corporatist. Pentru mine, biroul este mai mult decat „locul in care stau la de la 9 la 17” sau „singura modalitate de a plati facturile”. Dupa 10 ani (mai mult de un sfert din viata mea!) in acelasi grup financiar, pot sa afirm ca serviciul si cariera au devenit vocatie… ­čÖé Ultimii ani au fost un proces continuu de dezvoltare personala, de rafinare, de explorare si de cautare a ariilor care sa imi ofere ocazia de a invata ceva nou si de a avea, la finalul zilei, acea senzatie – placuta – a lucrului bine facut si a faptului ca ceea ce am butonat are un scop, dincolo de a fi platit pentru orele petrecute in fata computerului. Dupa cum imi spunea un coleg la petrecerea noastra de Craciun, „colegu’, ai devenit un brand si un marketing tool pentru companie”; asta nu poate decat sa ma bucure, pentru ca reusitele mele nu ar fi existat fara sprijinul ‘corporatiei’…

the DoorViata de sustinator de cauze sociale. In 2010 am inceput sa sustin Hospice, in 2011 am adaugat pe ‘lista cu fapte bune’ si MIA’s Children si ViitorPlus, iar anul acesta am avut bucuria de a ma alatura eforturilor Fundatiei Donatorilor Benevoli de Sange de a trage semnale de alarma privind situatia disperata in care se afla Romania din cauza crizei acute de sange. In┬á plus, sunt fericit ca am reusit sa ma implic in multe initiative propuse de colegi sau de prieteni, in scopul strangerii de fonduri si ajutoare (haine, jucarii, alimente) pentru categorii defavorizate de oameni care traiesc, practic, din astfel de actiuni :(.

11even 2012Viata de vorbitor public. Am iesit in public mai mult decat in 2010 si 2011, fie ca a fost vorba de aparitii TV pentru promovarea Transmaraton sau Balkan Challenge, fie ca am participat la conferinte (11even, TEDx), evenimente corporatiste, ateliere (Incubator107, Biblioteca Vie), intalniri cu scolari si studenti (Scoala Altfel, CROS) sau cu copii de la centre de plasament (The Door, MIA’s Children); mi-am mentinut promisiunea de sustine speech-urile pro bono pentru copii, elevi si studenti, precum si de a directiona catre cauzele pe care le sustin a jumatate din fee-ul primit de la ‘corporatii’. Daca in 2010 imi tremurau picioarele doar la simplul gand ca trebuie sa apar pe o scena pentru a sustine un discurs, acum sunt ceva mai relaxat si am emotii doar in primele secunde ale unui speech, motiv pentru care imi pregatesc foarte bine introducerea… ­čÖé

Certificat Guinness BookViata de alergator. In 2012 am pus punct unui proiect inceput in 2010: 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe 7 continente. Intrerupt in iulie 2011, inainte de cursele 13 si 14, pentru a fi alaturi de noul membru al familiei care urma sa se nasca in august (Ema), am reusit sa imi mentin motivatia de a ma antrena si de a il termina, in luna martie a acestui an, dupa o calatorie – la propriu – in jurul lumii. Alte alergari ‘oficiale’ din 2012 au fost semi-maratonul Gerar (ianuarie), semi-maratonul Bucuresti (iunie), Ultramaratonul 7500 Bucegi (iulie), Maratonul Bucuresti – stafeta (octombrie), Maratonul Munchen (octombrie) si Balkan Challenge (noiembrie). Pentru a ma asigura ca nu ma intorc la canapea, am inceput sa explorez si zona triatlonului…

Ironman WalesViata de triatlonist. In vara lui 2011 luam primele cursuri de inot craul (si inghiteam primii litri de apa cu clor :)), cu obiectivul declarat de a participa, in 2013, la un Double Ironman. Pana atunci, urma sa ‘bifez’, ca parte a antrenamentului, un Ironman 70.3, in Mallorca (mai 2012), si un full Ironman, in Tara Galilor (septembrie 2012). M-am antrenat conform planului si am reusit sa termin cele doua competitii, care mi-au oferit experiente minunate!! Tot ca antrenament, am reusit sa ‘sparg’ cateva bariere (mentale, fireste :)): 35 de ore de alergare / mers continuu (la Maraton 7500 Bucegi); 100, apoi 200, apoi 300 de kilometri parcursi cu bicicleta la un singur antrenament; 1 km, apoi 2, apoi 3, apoi 5, apoi 9 inotati (in februarie 2013 urmeaza si o sesiune de 10 km)…

T2012Viata de organizator de evenimente. Nu stiu daca Transmaraton-ul ar fi trebuit mentionat aici sau la capitolul CSR, dar a fost – categoric – o ‘arie’ care mi-a consumat foarte mult timp si energie; totusi, satisfactia a fost pe masura! Ne-am dorit un eveniment memorabil pentru toti participantii si de impact pentru proiectele sociale sustinute si, daca ne luam dupa testimonialele primite, suntem siguri ca am reusit. Urmeaza editia a doua (7-8 septembrie 2013), pentru care ridicam stacheta…tot mai sus!

IMG_8685Viata de scriitor / blogger. Inca de la lansarea blogului (ianuarie 2010) mi-a fost foarte simplu sa scriu, pentru ca l-am privit ca pe un jurnal. Cred ca oricine poate sa scrie despre intamplarile din viata sa, atat timp cat nu isi face griji despre ce ar putea sa spuna x si y despre asta. Primul pas (primul articol) este mai greu; restul va veni de la sine. In 2012 am continuat sa scriu despre experientele mele si, de curand, am depasit 450 de articole postate, 3.000 de comentarii si 250.000 de vizite. Dincolo de aceste cifre, sunt bucuros ca pot contribui si eu – cum pot – la cresterea numarului de alergatori si triatlonisti din Romania :)…

———–

La final, o intrebare pe care o primesc frecvent este „Andrei, cand ai timp sa faci atatea lucruri?„. Nu stiu! (de fapt, stiu, pentru ca totul este scris in agenda :)) Cert este ca daca ne ridicam de pe canapea si renuntam la 99% din programele TV ni se intampla lucruri interesante… :).

Va doresc o agenda cat mai plina in 2013!

Poza

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (3)

3 r─âspunsuri la “Cum a fost 2012 pentru mine?”

  1. […] ├Än 2012 num─ârul competi┼úiilor unde m-am ocupat de organizare a crescut sim┼úiitor. Pe l├óng─â Semimaratonul Gerar ┼či Maratonul Re├«ntregirii Neamului Rom├ónesc, am fost implicat ├«n organizarea a doi noi competi┼úii ├«n cadrul Ro Club Maraton: Cozia Mountain Run (proiect la ini┼úiativa lui Tudor Butu) ┼či Transmaraton (realizat al─âturi de Andrei Ro┼ču). […]

  2. Felicit─âri maestre! Vreau s─â te mai plictisesc o dat─â cu expresia „E┼čti un model demn de urmat!”. Promit s─â o mai repet uneori :P!
    Mult succes în obiectivele pe 2013!

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *