Menu
BLOG

5 lucruri invatate de la cei mai buni ultra triatlonisti din lume.

LisaDin momentul in care m-am inscris la Double Iron Florida am ‘rasfoit’ cam tot ce am gasit pe net despre acest concurs, respectiv povestea participantilor care au fost draguti sa impartaseasca pe blogurile lor felul in care s-au antrenat, au abordat cursa si s-au refacut. Desigur, fiecare are felul lui / ei de a se antrena si concura (mai ales ca diferenta de experienta dintre concurentii editiilor preceente este foarte mare – de la debutanti la atleti cu zeci de double-uri, triple-uri, deca-uri s.a.m.d), dar am reusit sa retin cateva idei care cred (si sper) ca ma vor ajuta sa termin cu bine primul double iron din viata mea (am scris „primul” double pentru ca sunt sigur ca voi recidiva…candva :)).

Principalii mei ‘inamici’ la ultra triatlonul din Florida vor fi timpul (am doar 36 de ore la dispozitie pentru a il termina), vantul (de care s-au plans cam toti cei care au scris despre experienta lor ‘floridiana’) si caldura (pe alocuri, termometrul a sarit de 30 de grade C). Ar mai fi de depasit si niste ‘obstacole’ mai ‘mici’, precum: statul pe sa 15-16 ore (cat estimez ca voi pedala), oboseala (…), plictiseala (la bicicleta sunt 32 de ture x 11.5 km, iar la alergare o alee de 1.4 km, pe care o voi parcurge de 60 de ori) si… neprevazutul.

In afara ‘armelor din dotare’ (dorinta de a termina in timpul limita, experienta cumulata la competitii de anduranta, antrenamentele ‘de volum’, rabdarea, gandirea pozitiva, echipa de suport etc.), am incercat sa ‘fur’ meserie de la concurentii despre care va povesteam ca si-au povestit experientele pe blog.

Asadar, ce am invatat?

1. O metoda buna de a creste rezistenta la oboseala si la rutina. Unul dintre concurenti povestea de antrenamentele pe care le facea vineri noaptea, dupa o saptamana grea de serviciu + antrenamente: astepta pana la ora 22-23, cand familia se culca si aproape ca i se inchideau ochii de somn, apoi se punea pe bicicleta si, dupa cateva ore de pedalat, alerga…pana dimineata, fara a dormi. Iar weekend-ul il petrecea normal, cu familia, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat… 🙂 Am aplicat si eu aceasta metoda (cu mici modificari dupa Ironman-ul din Tara Galilor); am facut asta o data la doua saptamani (in ultimele 5-6 luni), dar am preferat sa opresc antrenamentul la ora 5, sa dorm 2-3 ore, apoi sa fac un scurt antrenament de inot (sau o alergare usoara). Inainte de Ironman Tara Galilor obisnuiam sa sacrific integral noaptea de vineri, dar in noua formula ma refac fizic mai rapid.

2. Antrenamentele tip ‘ping-pong’. Asta inseamna 2 ore pe bicicleta, 1 ora alergare, 2 ore bicicleta, 1 ora alergare, 2 ore bicicleta, 1 ora alergare – in total 6 ore de bicicleta si 3 de alergare. Am facut asta de doua ori si a fost… ok :). Pana inainte de Ironman-ul din Tara Galilor, ping-pong-ul meu era un pic diferit (2 ore pedalare, 2 ore alergare, 2 ore pedalare, 2 ore alergare) si mai des :).

3. Mentinerea unei viteze (si puls) la care sa minimizez cantitatea de lichide pierduta prin transpiratie. Avand un istoric ca alergator de maraton, desi unul destul de lent (nu cred ca as putea, momentan, sa alerg un maraton de oras sub 3h 30m, un semi-maraton sub 1h 25m si 10 km sub 40m), mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca ultra-urile trebuie abordate la 70-80% din viteza (si pulsul) pe care il am la maratoane sau la probe mai scurte de triatlon (distanta olimpica, 70.3-uri etc.). De multe ori mi se intampla la antrenamente (si nu numai) sa fiu depasit o multime de alergatori, chiar si incepatori (probabil si de batranii cu premergator, daca si-ar propune sa ma intreaca :)), dar m-am obisnuit cu ideea…

4. Relaxarea totala pe parcursul celor 3 probe. Cam toti ultra triatlonistii povestesc starea ”zen” pe care au incercat sa o aiba pe parcursul competitiei, incercand sa conserve fiecare strop de energie si sa relaxeze orice muschi care nu participa activ la inot / pedalare / alergat. Inca nu am reusit sa ating o „Nirvana” atletica, dar sunt atent, la antrenamente, si la acest aspect…

5. Strategia cursei si starea psihica sunt mult mai importante decat antrenamentele! Ceea ce mi se parea ciudat sa citesc – cum naiba sa fie mai importante decat antrenamentele??! – a inceput, usor-usor, sa capete sens. Oricat de bine si de mult te-ai antrena, apropierea startului unui Double Iron aduce o panica tip „Aoleo, nu m-am antrenat suficient!!” sau „M-am antrenat ca la carte, e timpul sa trag tare!!„. Cele mai multe dintre abandonurile care au avut loc la Double Iron-urile precedente au fost cauzate de probleme gastrice si musculare, generate de o strategie proasta de cursa sau de nerespectarea strategiei prestabilite (dupa cum au recunoscut unii dintre cei in cauza), respectiv: lipsa unei hidratari adecvate, ‘sarirea’ peste unele mese (din dorinta de a castiga timp), pauze prea scurte sau prea lungi, viteza si efort prea mari in primii 150-200 de km ai probei de bicicleta (nu au rezistat tentatiei de a tine ‘pasul’ cu atletii mai rapizi), recidivarea unor accidentari cauzate de un supra-antrenament in perioada de dinaintea concursului s.a.m.d.

Un pont BONUS: la distantele lungi petrecute pe bicicleta ajuta sa punem pe noi 2 perechi de pantaloni cu bazon (buretelul acela…). Am testat asta atat la tura de 300 de km cat si la Ironman-ul din Tara Galilor si a functionat excelent! Cu mentiunea ca ‘primul strat’ erau pantalonii de tri, care se pun si sub swimsuit (ceva mai subtiri, dar cu un burete cauciucat, care nu retine apa).

Ultra triatlonul (si sportul de anduranta, in general) este departe de sporturile ‘clasice’ in ceea ce priveste existentei unei metodologii ‘savante’ de antrenament si competitie. Probabil ca, nefiind un sport olimpic sau de masa, sunt destul de putini oameni de stiinta care sa studieze ceea ce se intampla in corpul nostru pe parcursul antrenamentelor si curselor si sa furnizeze suficiente informatii pentru un ‘manual de ultra’. Dar poate tocmai asta este partea frumoasa a acestei experiente: bucuria de a descoperi, singuri, cum putem sa ne impingem limitele…

PS – Mai sunt 2 saptamani pana la start. Am deja impresia ca sunt prea putin antrenat, dar incerc sa ma linistesc… 🙂

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (12)

12 răspunsuri la “5 lucruri invatate de la cei mai buni ultra triatlonisti din lume.”

  1. Hadrian spune:

    La 60 de ture a 1,4 km inseamna ca in kitul de concurs va pun si 60 de boabe de fasole, pe care sa le aruncati pe rand la fiecare tura terminata, ca sa stiti cat mai aveti 🙂

  2. Maita Ionut spune:

    Tu spuneai de tipul care se antrena pe banda cu fata la un perete pt a se obisnui cu plictiseala la probele de anduranta?! O sa ai timp berechet pt introspectie. Cred ca te vei intoarce foarte zen ! Spor maxim !

  3. Narcis spune:

    Am o curiozitate: ce vârstă are cel mai tânăr participant?

    Mult succes!

  4. Narcis spune:

    E cam paradoxală situația: apogeul pregătirii fizice se atinge, din ce știu eu, până în vârsta de 30 de ani, dar la asemenea concursuri nu reziști din punct de vedere mental. De-asta întrebam de vârsta minimă 😀

  5. Andreea C spune:

    Keep it up!! 🙂

  6. Andreea C spune:

    apropos…ai vazut filmu asta?

    http://www.youtube.com/watch?v=z_Ppu_22nrk&list=UU5AdnYGsuxUFGG17guu2gkw&index=2

    cred ca e despre ironman wales la care ai participat tu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *