Menu
BLOG

Vreme superba, accidentari dureroase si pariuri pierdute la semimaratonul Brasov.

??????????Am afirmat si afirm in continuare ca daca eu pot, poate oricine. Da, oricine se poate trezi devreme, isi poate organiza timpul si proiectele, se poate antrena fara sa sacrifice job-ul sau timpul petrecut cu familia, poate avea o nutritie corecta, se poate hidrata bine, si asa mai departe… Nu m-am nascut cu cine stie ce talent de alergator, inotator, biciclist etc., iar semi-maratonul de sambata, de la Brasov, este o dovada a faptului ca timpul pe care il obtinem la un concurs este legat in principal de volumul si calitatea antrenamentelor avute in conditii asemanatoare de teren si diferenta de nivel.

??????????In cazul meu, timpul si locul obtinute la acest concurs (1h 54m, locul 105 la general, 63 la categoria 23-39 ani) sunt dovada faptului ca exista o multime de alergatori mai buni decat mine – cel putin la alergare montana – si ca mai am mult de tras la acest tip de alergare pentru a ajunge in primii 5-10% din tara. Da sa lasam asta, deocamdata, la o parte si sa va povestesc cum am vazut eu semi-ul de la Brasov…

coada la kitIn primul rand, este de apreciat efortul organizatorilor de a gestiona excelent un eveniment cu aproape 800 de participanti. Concursul s-a ridicat la inaltimea multor competitii din strainatate, ceea ce nu poate decat sa ma bucure – suntem pe un drum bun! Vremea a tinut cu noi – a fost superba – in contextul in care a plouat torential cam toata saptamana, iar ziua de dupa concurs nu a fost nici ea prea spectaculoasa din acet punct de vedere. La ridicarea kit-ului, cu o zi inainte, discutam cu cativa alergatori in timp ce stateam la coada si ne faceam destul de multe griji pentru noroiul pe care l-am avea de infruntat a doua zi, dar terenul s-a prezentat mult mai bine decat ne asteptam. De altfel, unul dintre verisorii mei – Liviu – este mare fan tenisi Converse si nu a renuntat la ei nici pe parcursul competitiei si a reusit sa termine cu succes primul lui semi-maraton, in vreo 2h si 50m (de mentionat si faptul ca are vreo 100 de kg, dar s-a apucat serios de alergat, asa ca viitorul suna bine…). Am vazut si alti alergatori in tenisi, dar nu recomand astfel de incaltari la alergare – in special pe teren plat si pe astfalt. Dar, oricum, mai bine sa alergam in astfel de incaltari decat deloc…

Finish1Am intalnit foarte multi alergatori care au participat la Transmaraton-ul de anul trecut, inclusiv castigatorii probei de semi (Victor Vlad) si de ultra (Adi Ber si Mariana Alexandru), precum si multi prieteni de pe Facebook sau cititori ai acestui blogul si ma bucur ca au terminat cu bine concursul, iar multi dintre ei au avut timpi excelenti si clasari foarte bune. Ii astep cu drag la editia nr. 2 a Transmaratonului, pentru a isi imbunatati performanta de anul trecut… Pentru ca am mentionat-o mai devreme pe Mariana, cea mai rapida dintre fetele participante la ultra-ul de 70 km de anul trecut la Transmaraton, sa va spun ca am parcurs impreuna ultimii 5-6 km ai semi-ului de la BV si a trebuit sa ‘trag’ destul de tare pe anumite portiuni pentru a putea tine ritmul cu ea – dar partea buna este am reusit, astfel, sa termin destul de aproape de timpul pe care mi-l propusesem.

Finish2A propos de acest timp, speram sa ajung la finish in mai putin de 1h 50m si sa castig pariul pus cu Gabi Solomon (si anume ca termin cu mai putin de 10 minute in urma lui), dar Gabi a facut o cursa excelenta (terminand in 1h 35m si imbunatatindu-si timpul de anul trecut cu 5 minute), iar eu am ajuns la final cu 4-5 minute mai tarziu decat estimasem, asa ca diferenta dintre noi a fost de 19 minute. Dar nu-i nimic, imi iau revansa la anul… šŸ™‚ Ca fapt divers, sa mentionez si faptul ca – potrivit GPS-ului meu – traseul a fost cu vreun kilometru mai scurt decat distanta standard a semi-maratonului (organizatorii mi-au spus ca ar fi doar vreo 4-500 m).

Semi BVFinalul cursei m-a gasit intr-o stare fizica foarte buna, iar absenta febrei musculare este semn ca as fi putut alerga ceva mai repede, nu doar pe portiunile de coborare (care imi plac foarte mult), dar si pe urcari (in primii 8 km, de urcare, am avut o medie de 9.5-9.6 km/h si cred a as fi putut sa o duc spre 10.3-10.4). M-am schimbat rapid de hainele ude si pline de namol si mi-am luat portia de fructe, isotonic si de paste, oferite de organizatori (au picat la fix!). Apoi, mi-am pregatit aparatul foto pentru a surprinde finish-ul Oanei si al verisorilor mei (au participat 4 dintre ei si ma bucur ca i-am corupt…).

oana…Dar, primesc un telefon de la Oana, care imi spune ca a alunecat pe o piatra, la km 12, ca nu mai poate calca si ca organizatorii au vorbit deja cu salvamontul, care este pe drum šŸ™ šŸ™ :(. Cateva minute mai tarziu, Oana era pe targa, apoi in masina salvarii, iar peste jumatate de ora refaceam formula de start in sala de urgente a Spitalului Judetean. Acolo, Oana – cu o glezna de doua ori mai mare decat de obicei – a aflat ca nu era singura participanta la concurs cu probleme medicale, inca 3 alergatori ajungand la spital din cauza cazaturilor. Dupa un scurt consult si o radiografie, am rasuflat usurati – nu a fost luxatie sau fractura, ci o entorsa (de grad 2), ceea ce insemna repaus de maxim 10 zile si sanse foarte bune de a relua alergatul – si mersul – cat mai curand. Fireste, mi-a parut rau ca nu am alergat impreuna – poate ca nu s-ar fi accidentat šŸ™ – dar acum lasam trecutul in urma si ne concentram pe recuperare (gheata, creme, kineto).

Aceasta a fost, pe scurt, povestea semi-maratonului de la Brasov – experienta foarte frumoasa (exceptand accidentarea Oanei) si care mi-a deschis apetitul pentru alergarile montane care vor urma anul acesta. Ne vedem la Eco Maraton Moeciu! Pana atunci, va reamintesc (inclusiv verisorilor mei brasoveni :)) ca pe 27 aprilie se organizeaza in Brasov maraton / semi-maraton / cros (7.6 km).

PS – puteti citi aici un articol foarte simpatic despre semi-maratonul BV, scris de Marian Chiriac pe Alerg.ro. Si, ca sa terminam intr-o nota pozitiva, va las cu o poza facuta in drumul catre startul semi-ului de sambata… Casa de piatra!

PS’ – WordPress tocmai m-a anuntat ca am publicat postul cu numarul 500. Nu este rau pentru 3 ani de activitate… šŸ™‚

nuntasi

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (13)

13 răspunsuri la “Vreme superba, accidentari dureroase si pariuri pierdute la semimaratonul Brasov.”

  1. Silviu spune:

    Felicitari si merci, Andrei!
    Ai fost un „iepure” perfect…cu greu am reusit sa te depasesc

  2. Mihai spune:

    Felicitari pentru cursa!
    Si sanatate Oanei!

  3. Andreea C spune:

    Imi pare rau pentru Oana si ceilalti concurenti accidentati. Am constatat si eu ca alergatul la munte are rigorile lui…Desi nu m-am accidentat serios am avut destul de mari dureri de glezne dupa terminarea concursului (mai ales ca eu am facut kilometri bonus, intorcandu-ma pe traseu vre-o 2-3 km pentru ca mi-am pierdut cipul de la ceas) šŸ™‚

  4. Lutyk spune:

    Felicitari pentru cursa si insanatosire grabnica Oanei!

  5. edi spune:

    Felicitari Andrei, nu am fost departe de tine… insa deabia de acum pot spune ca am inceput alergarea serioasa….de la o discutie cu tine despre disciplina necesara šŸ™‚ multumesc. Am amanat partea cu trezitul de dimineata insa am inceput sa fac altele foarte importante iar rezultatele se vad deja.

  6. Catalin spune:

    Felicitari pentru cursa si multa sanatate celor accidentati.

  7. […] trecutĀ va povesteam despre prima noastraĀ intalnire cu semimaratonul Brasov, soldata cu accidentarea Oanei, un timp destul de slab al subsemnatului (1h 54 m) si o clasare pe […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile obligatorii sunt marcate cu *