Menu
BLOG

Cum a fost la No Stress Triathlon 2013.

1012651_10200967577487190_599639875_nNo Stress Triathlon (& Party) a fost un eveniment care a avut toate ‘ingredientele’ pentru a deveni memorabil si pentru a lasa participantilor dorinta de a se inscrie si la editiile urmatoare: organizare perfecta (chiar daca unora dintre participanti le-a lipsit un loc in care sa isi depoziteze lucrurile), traseu frumos, muzica antrenanta si o atmosfera de sarbatoare…

1044616_10200967577087180_1493198682_nSi, pentru ca mi-am propus sa fiu in ton cu denumirea acestei competitii, mi-am pregatit de joi seara tot ce aveam nevoie: echipamentul, bicicleta, energizantele, recover-urile si hainele de schimb. A fost pentru prima data cand mi-am ‘servisat’ singur bicicleta inainte de un concurs, asa ca mi-am lasat o rezerva de doua zile, pentru cazul in care as fi dereglat ceva pe acolo… 🙂 Din fericire, dupa o ‘lupta’ de vreo doua ore, am reusit sa demontez ce era in plus, sa curat, sa degresez si sa ung mecanismele; si, normal, sa umflu cauciucurile (am pus 3.7 pe spate si 3.6 pe fata). Am fost multumit de rezultat, dar aveam ceva emotii, nestiind cum urma sa comporte in real life

1003668_10200967580527266_1704505643_nAsteptarile mele in ceea ce priveste clasarea la acest concurs erau cat se poate de realiste si, dincolo de orice fantezie privind podiumul, eram constient ca asta nu se va intampla, in conditiile in care: 1. este primul meu triatlon la care proba de bicicleta este off-road (iar experienta mea la acest capitol este zero, sau chiar subunitara :)); 2. m-am inscris la proba scurta (500 m inot, 26 km pedalat, 5 km alergare), iar viteza (cel putin la inot si bicicleta) nu este punctul meu forte; 3. nu am fost dispus sa investesc cine stie ce in bicicleta si accesorii pentru a fi apt de curse off-road: am pastrat cauciucurile originale – care au fost – probabil – cele mai groase si mai grele dintre cele ale biciclistilor de la No Stress :)) si am pedalat fara pantofi cu clips.

992886_10200967577407188_1791664237_nDe ce m-am inscris la proba scurta? Initial, alesesem proba ‘lunga’ (1.5 km inot, 40 km pedalat, 10 km alergare), dar una dintre stafetele colegilor mei a avut nevoie de un inotator, asa ca am facut schimbarea, ‘punctand’ atat pentru stafeta – alaturi de colegii mei Giuseppe si Andreea – cat si pentru individual.

1003863_10200967577647194_1914466476_nAm ajuns la Mogosoaia, in frumosul parc Zumbala, cu vreo 70-80 de minute inainte de start. Desi initial imi propusesem sa strabat pe bicicleta cei 10 km care despart parcul de casa mea, doi prieteni care stau in aceeasi zona – Ionut si  Vlad – m-au deturnat, avand la masina un suport de bicicleta in plus (merci!!! :)). La scurt timp au ajuns si Oana, Ema si Alex, care s-au pozitionat strategic langa rastelul de bicicleta, asa ca aveam sa scap de grija bagajelor pe parcursul triatlonului…

1049238_10151575844173863_21031305_oAm intrat in apa cu 10 minute inainte de start si am facut cateva ‘sprinturi’. Era prima experienta acvatica dupa traversarea Snagovului, asa ca filmul imi era oarecum cunoscut: apa calda si alge – dar mult mai multi oameni… Nu stiam ce resurse de inot mai am pentru aceasta competitie, asa ca m-am plasat undeva in „randul al doilea”, adica pe la mijloc. Nu pot sa spun ca a fost cea mai inteleapta decizie, pentru ca startul m-a gasit inotand cam pe loc… :))) Dupa primele 2 minute am reusit sa ies din zona inotatorilor de bras (nu am stiut ca este asa greu sa ii depasesc !!), dar entuziasmul mi-a disparut rapid, fiind prins in ‘dopul’ de la prima baliza (o lebada foarte haioasa :)). Ca paranteza, am sa va mai spun ca unul din inotatori nu scotea capul din apa, folosind…tub de snorkeling (nu am avut timp sa verific daca a avut si labe… :)). Inainte de a trece mai departe, va las cu filmarea startului…

1004036_10200967591167532_1904938981_nDin fericire, dupa ocolirea primei balize s-a facut destul de mult loc, asa ca am reusit sa mentin – oarecum – un ritm constant, dar nu foarte productiv :(. Cele 8 ore jumate petrecute in Snagov cu o saptamana inainte s-au facut simtite (mai mult psihic, cred :)) si am iesit din apa de abia dupa vreo 14 minute, cu 5 in plus fata de cat estimasem. Nicio tragedie… 🙂 Am trecut rapid prin zona de dusuri, apoi am ajuns la rastelul de biciclete, unde Alex (fi-miu, nu Diaconu – care plecase de vreo 10 minute :)) ma astepta pregatit, ca echipa de suport a lui Fulger McQueen din Cars; sunt bune si desenele astea animate la ceva… :)) Cu un astfel de sprijin, am reusit sa stau in zona de tranzit mai putin decat de obicei (vreo 3 minute), dar e clar ca mai am de lucru la acest capitol…

998167_10200980253124073_1555188717_nCele doua ture de 13 km au trecut foarte repede, 1h si 12m – un timp destul de decent – doar cu 10 minute in urma celui mai bun timp al zilei. O descriere a turei ar arata asa: vreo 2 km asfalt, 9 km off-road si alti 2 km de asfalt (de revenire…). Daca asfaltul nu a pus probleme (desi erau destul de multe curbe, care cereau o atentie sporita) si am atins un maxim de 37 km/h, partea de poteci m-a intrebuintat serios… Mai intai, nu am putut mentine un ritm constant – de indata ce prindeam putina viteza, venea cate o bucata de drum care ma zgaltaia ca aparatul de socuri electrice :)); apoi, mai ales la prima tura, potecile (urmele de tractor) au fost destul de aglomerate, iar trecerea de pe o poteca pe alta trebuia facuta cu atentie (nu stiam ce se ascunde sub iarba inalta :)). Si, de asemenea, au fost si ceva urcari & coborari, chiar daca de dificultate redusa. A mai fost amuzant faptul ca, uneori, uitam ca nu am pantofii cu clips si incercam sa „trag” de pedale – asa ca imi zburau picioarele de pe ele… 🙂 Imbucarator a fost faptul ca nu am avut pana (si am vazut o multime de incidente pe traseu), nu ma cazut (am vazut si asta) si nu am oprit la niciun punct de alimentare / hidratare (bidonul de 700 ml mi-a fost de ajuns).

1010904_10200967599607743_1314769938_nSpre finalul turei a doua a trebuit sa imi temperez dorinta de a ‘trage’ tare, desi eram pe asfalt, amintindu-mi ca urmeaza proba de alergare. Din experiente anterioare stiam ca, daca vreau sa am picioare pentru alergat, trebuie sa ma relaxez cat mai bine inainte de a ma da jos de pe bicicleta. Asa ca am incetinit, am renuntat la pozitia (oarecum) aerodinamica (fapt taxat rapid de unul dintre concurentii mai ‘profi’ de la proba lunga, care venea vertiginos din urma – „Andrei, unde e pozitia aero?!…” :)) si mi-am relaxat musculatura…

1016655_10200980275204625_1016544888_nDaca la inot aveam anumite asteptari si nu s-au indeplinit, iar la bicicleta eram multumit ca sunt viu si nevatamat :), la alergare aveam un obiectiv foarte clar: 3’50” / km si un timp final in jur de 19 min. Avand in vedere conditiile meteo, nu am repetat greseala de la semimaratonul Bucuresti si mi-am stabilit un obiectiv mai decent. In plus, am preferat sa plec mai incet (in jur de 4’05”) si sa ma pastrez pentru ultimi 2 kilometri. Cele doua ture a cate 2.5 km au trecut atat de repede incat nu am foarte multe de povestit. Am schimbat cateva cuvinte cu alti participanti, am baut (din fericire, fara sa opresc :)) la fiecare tura cate jumatate de sticla de 500 ml de apa (de la punctele de hidratare) si am parcurs ultimii 100 de metri impreuna cu Alex – care a fost foarte contrariat de faptul ca la poarta de finish nu il astepta nimeni cu medalia… 🙂 Timp final 19m 11s – dar cred ca e o eroare pe undeva, pentru ca ceasul meu a aratat 4.5 km in loc de 5, iar pe pagina de rezultate apar cu 20m 23s. Chiar si asa, a fost un timp foarte bun (probabil intre primele 3-4 ale zilei), fapt de care ma declar multumit :).

Concluzii.

1010457_10200967592127556_1665890410_nRezultatele triatlonului No Stress – Mogosoaia, editia 2013. Am terminat pe locul 6 la individual, proba scurta, categoria 30-39 ani, „avansati” (nu stiu de ce m-am bagat la aceasta categorie, avand in vedere ca sunt un inotator si biciclist lent :)), cu un timp total de 1:50:39, timpii intermediari (incluzand tranzitia… banuiesc) fiind 17:49 (inot ), 1:12:28 (bicicleta), 20:23 (alergare). La stafeta, ne-am comportat decent, avand in vedere faptul ca Giuseppe, biciclistul nostru, era racit cobza, iar Andreea este incepatoare la alergat – locul 23, cu un timp de 2:27:49 (16:12 inot), 1:39:43 (bicicleta),  31:56 (alergarea).

Ce am facut bine la acest triatlon?

– In primul rand, am participat la el! Am depasit faza pedalatului de asfalt, ceea ce imi lasa o usa deschisa catre competitii similare.

– Mi-am pregatit bine bicicleta, evitand probleme tehnice.

– Nu am oprit la punctele de alimentare de pe traseu. Isotonicele, energizantele si recovery-ul au functionat perfect (fara momente de oboseala, fara febra musculara si o refacere rapida).

– Am abordat bine partea de alergare.

Ce ar trebui sa fac diferit la un triatlon asemanator?

– sa am o pauza de refacere mai mare (minim doua saptamani distanta fata de eventuale competitii / evenimente de anduranta).

– sa ma pozitionez mai bine la proba de inot si sa imi fac o strategie mai buna.

– sa am o tranzitie mai rapida, mai ales de la inot la bicicleta.

– (poate) sa imi pun pantofi cu clips.

1045210_10200967602767822_1948684022_n

In cazul in care te gandesti sa debutezi in minunata lume a triatloanelor, No Stress este locul perfect pentru asta, mai ales ca proba scurta nu are timp limita! Adica, poti sa inoti linistit, bras, apoi sa faci un dus, apoi sa te odihnesti un pic, apoi sa pedalezi relaxat, sa te opresti din cand in cand la un picnic, sa faci poze, sa iti suni prietenii, (daca faci pana ai timp sa umfli cauciucul cu gura :)), sa tragi 2-3 ore de somn, apoi sa mergi sau sa alergi si, la final, presupunand ca mai gasesti pe cineva la finish, sa iti iei medalia si diploma… Ce zici? 🙂 A propos, pe 31 august va avea loc (la Olimp) o noua editie a No Stress, asa ca…ce mai astepti? 🙂

02Harmony42sailLa final, sa va mai zic ca miercuri intru in concediu (pana pe 15 iulie), timp in care voi participa – in perioada 3-5 iulie – la Constanta, la partea practica a cursului de navigatie (pe un Harmony42 – de abia astept!!) pe care l-am inceput anul trecut (ar fi trebuit sa fac asta in 2012, dar nu  m-am potrivit cu calendarul organizatorilor :)). Apoi, urmeaza o saptamana in tara de origine a maratonului, cu familia, unde voi include si cateva sesiuni mai lungi de inot in mare (ca sa nu imi ies din mana :)). Si, normal, niste alergari…

Am pus pe Facebook pozele de la No Stress (le gasiti AICI) si sa va doresc o saptamana frumoasa!!

PS – multumiri celor care au postat poze. Am preluat si eu cateva…

PS’ – multumiri si pentru urari!!! (ieri am implinit 37…)

1002756_10200967599407738_884096438_n

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (8)

8 răspunsuri la “Cum a fost la No Stress Triathlon 2013.”

  1. Buna Andrei,
    Inca o data felicitari si concediu placut!
    S-auzim de bine!

  2. Alexandra spune:

    Super articolul! Mi-au plăcut încurajările pentru cei care vor să debuteze la triatlon. Deși mi-l imaginam pentru 30 de ani, mă cam bate gândul să merg și eu la anul…de dragul pozelor, picnicului si somnului 🙂

  3. Claudia spune:

    Ma apuc si eu sa invat sa inot si poate la anul particip 🙂

  4. Intr-un cuvant – EPUIZANT 🙂

  5. […] triatlonul off-road de la Mogosoaia trasesem cateva concluzii, asa ca voi incerca sa fac lucrurile ceva mai bine de aceasta data. Totusi, am renuntat la ideea […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *