Nu stiu cate editii Gerar vor mai fi sub semnul „codului rosu”, dar cert este ca viscolul inceput in Bucuresti cu o zi inaintea concursului nu a fost suficient pentru a speria alergatorii (in numar de cateva sute) inscrisi la – deja – traditionala cursa de ianuarie. As avea curaj sa pariez ca Politehnica ar fi fost luata cu asalt si daca temperatura ar fi coborit sub -30 C, iar vantul ar fi suflat cu 100 km / ora. Si asta pentru ca, din cate am observat in ultimii 4 ani, alergatorii nu sunt cei mai normali (la cap) oameni din lume… 🙂 …Pentru ca, a fi ‘normal’ – dupa ‘standardul’ lumii in care traim, inseamna a te situa in media populatiei. Si ce alergator isi doreste sa fie „in medie”? De fapt, cu ce ar putea fi mai provocatoare un pic de vreme rea decat trezitul dis-de-dimineata? Sau decat o alergare pe 1 ianuarie la prima ora? Sau decat un maraton? Sau decat cursele la care – chinuiti de sete, caldura, frig, durere etc. – am strans cu totii din dinti gandindu-ne la acea medalie de finisher, pe care am fi regretat toata viata daca nu am fi obtinut-o…?
Ei bine, nu au fost -30, ci -5, -6. Nu a fost vant apocaliptic, ci cateva rafale sporadice. Si, daca ar fi sa facem o statistica, probabil ca 95% dintre alergatori (incluzandu-l pe subsemnatul) s-au imbracat MULT mai gros decat ar fi fost cazul. Dar sa incep povestea noastra din momentul in care ne-am inscris – mai precis, din momentul in care ne-a inscris Andrei Gligor, care a corespuns cu primele secunde de la startul inscrierilor (motiv pentru care echipa noastra a avut nr. 1 :)). „Andrei, am prins loc la Gerar! Marian (Chiriac) a zis ca nu mai face echipa cu noi anul acesta [nota mea: Marian a prins ultimul loc disponibil la semimaraton – proba de stafeta mixt]. Dar o sa facem echipa cu un prieten – Bogdan (Iacob) – alergator foarte bun…”.
Cu aproape o luna inainte de concurs, ne-am stabilit si obiectivul: sub 1h 31m (adica sub 4.20 min / km) – ceea ce ar fi insemnat, tinand cont de rezultatele de anul trecut, un loc pe podium [in 2013, stafeta de pe locul 3 la masculin a terminat in 1h 32m]. Nefiind un tip competitiv si nevand o mare pasiune pentru antrenamentele cu intervale, perspectiva a 4 saptamani in care sa ma focusez pe imbunatatirea vitezei nu mi-a suras prea mult. Dar m-am gandit ca imi completeaza foarte bine planul de antrenament pentru Abu Dhabi Tri-ul din martie, asa ca… m-am (ne-am) pus pe treaba. Acomodarea nu a fost tocmai simpla, dupa cele cateva luni in care am pregatit Triple Ultra Tri-ul din Mexic si in care m-am fortat sa alerg mai incet decat imi place – dar, usor-usor, am ajuns la tempo run-uri de 15-18 km la 4.15-4.20 m/km, fara sa intru intr-o zona de puls periculoasa. De asemenea, antrenamentele facute impreuna cu Andrei si Bogdan au decurs ‘conform planului’.
Ce a lipsit din planul nostru a fost vremea. Sau, mai precis, suprafata de alergare. Am mizat pe un asfalt curat ca… sosetele de compresie (la cumpararea din magazin :)), dar ‘codul rosu’ ne-a facut sa ne regandim asteptarile si obiectivul: sub 1h 40m. Pana sa ajungem la momentul startului, sa va zic ca ne-am intalnit la 8.30 (cu o ora inainte de start) in holul rectoratului. Ne-am pus in ordine cele 5 bidoane de hidratare (pe care support „team”-ul nostru – multumim, Loredana Dragomir! – urma sa ni le dea la fiecare tura dintr-o geanta termo izolanta); acestea contineau: Fast Hydration (electroliti), pudra izotonica Hydrate & Perform, Bicarbonat (pentru oprirea acidului lactic), Gel Energy, Endurance Gel + BCAA si, „cireasa de pe tort”, Energy Shot (‘administrat’ o singura data, in prima parte a cursei) – toate de la Isostar (careia ii multumim pentru sprijinul cosntant!!), plus Microhydrin (alcalinizator & antioxidant). Este o formula pe care am testat-o in repetate randuri si care ofera (in viziunea mea) 3 lucruri esentiale: febra musculara zero, energie maxima si ficat intreg pe durata vietii… :). Dupa acest aspect logistic, a urmat echiparea. Am vrut sa alerg in sort de compresie dar, din solidaritate cu Andrei si Bogdan, am pastrat pe mine niste colanti termici. Ulterior, dupa ce i-am facut capul calendar lui Andrei, spunandu-i ca este prea cald pentru pantaloni lungi, el s-a schimbat, dar noi nu am mai apucat, pentru ca deja ne ‘depusesem bagajele’… :)). O alta greseala in ceea ce priveste echipamentul a fost dublarea bluzei termice de corp cu o jacheta de vant – cei de la Sportguru mi-au dat sa testez modelul C400 al celor de la Skins. Fiind subtire ca o foita (aproape transparenta), nu am crezut ca este atat de calduroasa, dar m-am copt in ea! (o pastrez pentru urmatoarea alergare la Polul Nord sau in Antarcica -daca va mai fi cazul :)). Cu 15-20 de minute inainte de start, am inceput incalzirea (mai intai in holul rectoratului, apoi afara).
Startul s-a dat cu cateva minute intarziere. Ne-am pozitionat ‘strategic’ in primul rand si, dupa numaratoarea inversa data de exploratoarea Uca Marinescu, am pornit la drum… Daca anul trecut Marian a scos untul din noi (cititi aici povestea), anul acesta a venit randul lui Andrei (Gligor) sa isi asume rolul de baterie Varta, amintindu-mi de calul lui Harap Alb, care manca jaratic…
Din pacate, la acest Gerar eu am jucat rolul lui „Spanul”, intrandu-mi in ritm (si in pantofii de trail) destul de greu, principalele mele griji fiind stabilitatea (pentru evitarea accdientarilor) si mentinerea pulsului sub 180. Interesant este ca, desi am avut un ritm mediu de 4.50 min / km, pulsul meu a fost tipic pentru 4.10-4.15 m/km. La asta au contribuit suprafata de alergare (mult mai dificila decat asfaltul) si supra-incalzirea. Dupa prima tura, pe care am terminat-o in 16m 30s, am constatat ca suntem destul de departe atat de urmaritori cat si de echipele din fata noastra; acest lucru s-a mentinut si la urmatoarele ture, ceea ce ne-a facut -la ultimele doua ture – sa o lasam mai moale (pana apropae de 18 min / tura). De altfel, exceptand locurile 2-3, despartite de vreo 40 de secunde, distantele intre primele 8 echipe au fost intre 1 si 2 minute – deci greu de fortat vreo ‘rocada’ pe parcursul concursului.
Intr-un final ‘apoteotic’, dupa o cursa fara emotii si incidente, am reusit sa terminam in 1:43:55, clasandu-ne pe locul 7; nu am obtinut un timp mai bun decat cel de anul trecut – 1h41m (ce-i drept, pe o suprafata mult mai prietenoasa pentru alergare), dar ne-am pozitionat cu 5 locuri mai sus – deci suntem pe drumul cel bun! In timp ce scriu aceste randuri ma gandesc ca am bifat deja (toate cele) 4 editii ale Gerar-ului si o sa profit de urmatoarele 40-50 pentru a imbunatati statistica… 🙂
Sa va mai spun ca am avut parte, din nou, de un kit de inscriere foarte dragut, care a inclus si o premiera: produse raw vegan & bio – niste rondele pe gustul meu, de la Petras Bio (ca o coincidenta, de vreo cateva saptamani ma aprovizionez de la Petras – au cam tot ce ii trebuie unui vegetarian :)).
Si sa inchei prin a ii felicita pe organizatori pentru consecventa si pe alergatori pentru perseverenta … 🙂 Ne vedem la editia 2015!
Click aici pentru rezultatele editiei 2014 a GERAR!
