Menu
BLOG

Povestea unui sfarsit de saptamana intens.

In domeniul sportului de ultra-anduranta (ultramaraton, ultratriatlon etc.) – antrenamentele de weekend dureaza minim 5-6 ore (maxim… tot weekend-ul :)). Ca regula generala (pe care o aplic si eu de vreo 3-4 ani incoace), un ultra-sportiv nu are voie sa se aseze (pe scaun, canapea, iarba etc.) pe parcursul sfarsiturilor de saptamana. Cu cat mai mult timp petrecut in picioare, cu atat mai bine pentru construirea andurantei :). Din fericire, inca nu am inceput antrenamentele lungi, asa ca am putut sa fiu prezent la cateva evenimente foarte dragute organizate sambata si duminica…

87Primul pe lista a fost cursa de 10 kilometri de sambata, din cadrul Old Town Race – o alergare pe un circuit de 2.5 km din Centrul Vechi al Bucurestiului, care mi-a palcut foarte, foarte, mult! A fost un traseu intortocheat, printre stradute, magazine, tarabe si terase, dar vremea a tinut cu noi, iar publicul (in special cel de la mese, cu cafeaua si berea in fata) ne-a sustinut frenetic: „hai, frate, cu noi, sa bem o bere!” :). Mai mult, antrenamentele cu intervale pe care le-am facut in ultima perioada au dat rezultate; am reusit un timp foarte bun (37m 38s – desi se pare ca traseul a avut ceva mai putin de 10 km :))) si o clasare onorabila (loc 10 la general, 5 la categorie de varsta).

44A urmat inca o tura „de onoare” 🙂 alaturi de sotia mea (ca sa nu zicem ca nu am iesit si noi sambata in oras :)). Ritmul de alergare a fost suficent de relaxant pentru ca Oana sa observe in vitrina unui magazin o rochie alb cu albastru (sau bleu?) care i-a placut mult :). Nu am oprit (nu aveam cardul la noi :)), dar am descoperit o metoda rapida de window shopping…

33O mare bila alba pentru organizatorii Old Town Race („vinovati” si pentru aducerea The Color Run in Romania) este promovarea cauzelor sociale in cadrul evenimentelor lor. Astfel, impreuna cu prietenii nostri de la Scoala de Valori am putut organiza, inainte de festivitatea de premiere, o licitatie a catorva tricouri care au legatura cu ‘istoricul’ meu de alergator / triatlonist. Nu imi amintesc daca v-am povestit, dar am decis sa donez Scolii de Valori toate tricourile tehnice primite la concursurile la care am participat in perioada 2010-2013, plus cele in care am alergat (spalate, da?! :)). S-au strans vreo 50 si ma simt mai bine stiind ca vor contribui la educatia si sansa in viata a unor liceeni, decat sa fie mancate de molii sau sa le privesc cu nostalgie peste 50 de ani :). Spre surprinderea mea, primele 5 tricouri licitate din cadrul acestei ‘colectii’ au fost vandute cu 2.300 RON (!) – si vreau sa le multumesc din suflet celor care au licitat pentru ele (cu rugamintea de a imi permite, peste 50 de ani, sa le fac o vizita pentru a revedea tricoul respectiv… :))

5Duminica a venit randul alergarii in pijama, la cursa de 10 kilometri din cadrul Crosului Padurii – powered by Doce Sport. Stiind ca ma asteapta un duatlon cateva ore mai tarziu, am preferat sa transform alergarea intr-un jogging impreuna cu Oana, terminand in aproximativ 0 ora si 5 minute. Oricum, obiectivul principal al participantilor nu cred ca a fost locul in clasament (click aici pentru rezultate), ci contributia la cauza de mediu promovata de ViitorPlus – Asociatia pentru Dezvoltare Durabila. Ma folosesc de ocazie pentru a multumi mult, mult, mult tuturor celor implicati in reusita acestui eveniment, cu un plus pentru alergatori si fundraiseri :).

13Cu regretul de a nu putea participa la festivitatea de premiere a Crosului Padurii, am plecat din Parcul Tineretului si m-am „mutat” vreo 2-3 kilometri, la Biblioteca Nationala, unde urma sa se desfasoare Campionatul National de Duatlon. Fara vreo asteptare (in afara de a ma simti foarte bine si de a termina „pe picioare”), singura mea grija a fost sa ma mentin ‘inclazit’, asa ca mi-am mentinut pulsul la 110-120 bpm prin exercitii ‘de inclazire’, stretching si cateva sprinturi. Urmau 5 km de alergare, 20 km de pedalat si inca 2.5 km de alergare.

4Proba de alergare se desfasura pe un circuit de 1.25 km, intre Bibiloteca Nationala si Piata Unirii, iar cea de bicicleta pe unul de aproximativ 6.7 km (pe ruta Biblioteca Nationala – Piata Unirii – Palatul Parlamentului si retur). Spre bucuria mea, efortul depus in ziua precedenta si in dimineata duatlonului nu s-a simtit prea mult; am reusit sa alerg sub 4 min / km si sa pedalez la pulsul propus, inclusiv pe urcarea (x 3) de la Palatul Parlamentului. Un plus a fost si timpul petrecut in tranzitie – mult mai bun decat la experientele anterioare. A fost o ocazie excelenta si de a testa trisuit-ul de la Skins – nu mai alergasem in el si aveam ceva emotii in privinta bazonului, dar nu l-am simtit deloc, iar frecarea a fost zero, atat la alergare cat si la pedalat. Un alt mare plus au fost si pantofii de alergare folositi la concursurile din ultimele doua saptamani; am facut ‘trecerea’ la un model mai usor cu 72 de grame (per pantof) decat ceea ce folosisem pana atunci: Mizuno Wave Raider 17 (257 g); „pe vremuri” ma axasem pe Asics Nibus Gel (329 g). Sunt destul de multe de povestit despre acest subiect, asa ca promit sa scriu curand un post cu impresiile mele despre acesti pantofi…

La triatlonRevenind la Campionatul National de Duatlon, m-am bucurat foarte mult ca am avut sustinatori frenetici (Oana, Ema, Alex) si ca organizarea a fost excelenta! Am inteles ca acest eveniment revine in Bucuresti dupa o pauza de vreo 20 si ceva de ani, asa ca nu pot decat sa salut organizatorii si autoritatile :). Ca si in urma cu (fix) un an, cand am iesit pe podium la Up Run dar am aflat acest lucru dupa cateva ore :), si la acest duatlon am plecat cat se poate de relaxat spre casa, apoi in parc, cu copiii, fiind convins ca am terminat undeva in prima jumatate a clasamentului. Noroc cu facebook-ul si cu postarile prietenilor, care m-au felicitat pentru locul 2 obtinut la categoria de varsta :). M-am bucurat, in special prin prisma faptului ca programul de antrenament a functionat. Diplomele, medaliile, recordurile etc. nu inseamna mare lucru pentru mine si nu reprezinta motivul pentru care ma trezesc dis-de-dimineata si ma antrenez. Ceea ce conteaza, in principal, este „jocul pe termen lung” sau ceea ce am scris in sectiunea DESPRE NOI a acestui blog :).

O saptamana frumoasa!

photo 2

 

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (10)

10 răspunsuri la “Povestea unui sfarsit de saptamana intens.”

  1. Andreea C spune:

    si eu am wave riders 17 … nu prea ma inteleg cu ei …mi se par un pic mai duri (ma refer la cauciucul din talpa ….)

  2. Ana spune:

    Salut, cum reusesti sa afli de aceste concursuri din timp? Mi-ar face placere sa particip, insa aflu de ele abia dupa ce se tin.

  3. user spune:

    Multumesc pentru dozele de inspiratie, entuziasm si optimism pe care le primesc de fiecare data cand revin pe blog! 🙂

    O sugestie: nu ai vrea sa adaugi buton de like/share/recommend pentru facebook, google+, twitter, etc? 😀

    Asa postarile vor ajunge mai usor si inevitabil la si mai multa lume 🙂

    La mai mare!

    Ana.

  4. Nelu Nes spune:

    Felicitari Andrei ! O intrebare : am intrat pe link-ul de la tri-suit-ul de la Skins , si nu apare in lista. Stii cumva o alta sursa ? Sau stii cumva daca pantalonii de compresie de la ei pot fii folositi si la un triatlon de incepatori ?
    Mersi si spor la antrenamente !

    • andreirosu spune:

      Salut Nelu, daca vorbesti cu ei, ti-l aduc „pe comanda”. Pantalonii de compresie nu sunt recomandabili pentru pedalat (desi, daca ai incercat si poti pedala in ei, de ce nu?!)

  5. Nelu Nes spune:

    Mersi de info Andrei. Avand in vedere ca e o distanta mai scurta pe bicicleta nu cred ca ar fii o problema. Se pot folosi insa la inot ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *