Menu
BLOG

Pe fuga, (de) la semimaratonul Brasov.

Semi BV 2014Anul trecut va povesteam despre prima noastra intalnire cu semimaratonul Brasov, soldata cu accidentarea Oanei, un timp destul de slab al subsemnatului (1h 54 m) si o clasare pe masura (dincolo de locul 100). Alergarea pe plat si alergarea montana sunt sporturi (oarecum) diferite, asa ca in ultimele 12 luni am inclus in pregatirea mea, in afara antrenamentelor cu intervale, cateva sesiuni de alergare – destul de intense – la munte.

4Obiectivul acestor alergari nu a fost o clasare mai buna la concursurile montane, ci cresterea andurantei (plus incarcarea) pentru competitiile de ultra-triatlon; un fel de cross-training, foarte util :). Semimaratonul Brasov, editia 2014, s-a potrivit foarte bine planului meu de antrenament aferent anului curent, asa ca m-am aliniat cu placere la start, alegand si un obiectiv: sub o ora si 45 de minute. Si, bineinteles, cu pumnii stransi prentru ‘revansa’ Oanei :).

3Ca si anul trecut, am ‘corupt’ o parte dintre verisorii mei, asa ca dimineata concursului ne-a gasit intr-un grup destul de maricel :). Am reusit sa fac o inclazire destul de decenta („ajutat” si de temperatura destul de scazuta – 7-8 grade – dar excelenta pentru alergare) si mi-am propus sa ma ghidez pe parcursul celor 21 de kilometri (sau, de fapt, 20…) exclusiv dupa puls. Cu cateva minute inainte de start a inceput sa ploua, asa ca am renuntat la tricoul de poliester si am ramas intr-o vesta de compresie. A fost o decizie foarte buna, pentru ca am evitat sa alerg cursa intr-un tricou imbimbat cu apa :).

5Cunoscand – de anul trecut – traseul, am plecat destul de incet, din „plutonul al 2-lea”, ajungand treptat la un puls de 175, pe care l-am mentinut pana la final. Ploaia s-a linistit dupa vreo 15 minute, iar dupa alte 30 ajungeam la capatul portiuni de urcare (aproximativ 8 kilometri). Imi ramasese la dispozitie o ora (si un ritm sub 5 min / km) pentru a ma incadra in baremul auto-impus. Desi ploaia nu apucase sa faca impracticabile potecile, la coborare am intalnit cateva portiuni de noroi care m-au facut sa reduc un pic viteza, justificandu-mi cu clasicul „am copii acasa” :). Aceasta infranare mi-a solicitat destul de mult gambele, dar m-a ajutat sa ajung cu bine la finish… Nu inainte de a „bifa” o ultima urcare, pe la kilometru 18; chiar daca am „injurat-o” in ton cu ceilalti participanti, mi s-a parut mai scurta decat anul trecut :).

OanaPentru a nu lungi povestea: am terminat mai repede decat anticipasem (1h 41m), dar dupa un efort destul de consistent (dupa cum vedeti din poza de la final, cred ca l-as face invidios pe Gollum :)). Si cateva locuri mai sus in clasament, comparativ cu 2013: 60 la general, 38 la categoria de varsta 23-39. Asadar, o medalie de finisher foarte muncita (my precioussss…. :)). Iar Oana si-a luat revansa, terminand cu bine aceasta cursa!

Aceasta a fost povestea – telegrafica – a semi-ului de la Brasov. Anul viitor ‘fortez’ un timp sub 1h 30m, mai ales daca suprafata de alergare va fi uscata. Iar peste 2 ani schimb categoria de varsta, deci atac podiumul de la „+ 40 de ani”… 🙂

Pe curand!

PS – click aici pentru rezultatele complete ale competitiei si aici pentru pozele participantilor.

Untitled

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “Pe fuga, (de) la semimaratonul Brasov.”

  1. Moment istoric! Prima dată în viaţă când pot spune că l-am inspirat pe Andrei Roşu :)). Chiar dacă referitor la poza cu Gollum :)).

    Felicitări pentru cursă şi mult succes în continuare la „nebuniile” tale :)!

  2. bazilul spune:

    salut. ti-am ascultat sfatul dat la masina, inainte de a te schimba, de a o lua cu atentie pe coborare avand in vedere ca era prima experienta montanta si am in continuare febra la gambe :)). cu siguranta febra imi va trece si va ramane o super amintire (goo.gl/uZqh31) .

    multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *