Menu
BLOG

Pentru alergatori: cele 5 stadii ale unei accidentari.

Injured RunnerMai jos gasiti un articol gasit pe site-ul The Runners High, despre acidentarile alergatorilor. Sper sa nu va sperie si sa va opriti din alergat la primul semn de disconfort; el ne ajuta sa facem diferenta intre accidentarile minore si cele care necesita o atentie sporita, repaus si, eventual, tratament.

**

Evitarea “abisului”: cand ar trebui alergatorii sa apeleze la ajutor specializat.

Am vazut alergatori care, alergand accidentati, au ramas imobilizati. „Abisul” este acea accidentare care te imobilizeaza. Te impiedica sa alergi, uneori temporar, alteori permanent. Acesta ar trebui sa fie un avertisment pentru toti alergatorii.

Un exemplu: in timp ce ma antrenam pentru un maraton, alergam cu o cunostinta de-a mea care a mentionat ca o deranja piciorul. La acel moment nu i-am acordat prea mare atentie. Mai tarziu, in timpul maratonului, s-a plans din nou si atunci am bagat de seama. Cand am vorbit cu ea in dimineata urmatoare era paralizata de durere – nici nu putea sa mearga.

Ce s-a intamplat? Am aflat ca si-a administrat injectii cu cortizon pe durata programul de antrenament. A fost la un medic sportiv, un ortoped, care i-a administrat continuu injectii cu cortizon si i-a spus ca poate continua sa alerge.

Atunci a crezut ca face ceea ce trebuie. Stia ca piciorul nu isi revenea, dar chiar si asa a continuat sa alerge. Ultima injectie cu cortizon a facut-o intr-o joi, a alergat la maraton duminica si si-a rupt fascia plantara. A durat 4 saptamani pana cand a putut merge fara carje, 6 saptamani pana cand a putut lucra sau antrena – si nu a mai alergat niciodata. A cazut in “abis”.

De ce alearga oamenii in timp ce sunt accidentati? Nu inteleg ca este posibil sa ramana cu leziuni permanente. Aceasta femeie nu ar fi continuat sa alerge daca s-ar fi gandit ca se va trezi intr-o zi si nu va putea sa aiba grija de copii sai, nu va putea sa mearga sau sa isi indeplineasca alte responsabilitati. Niciun adult nu ar face asta. Nu stiu ca pot risca totul daca iau medicamente pentru durere astfel incat sa poata participa la competitie.

Nu trebuie sa se sfarseasca neaparat in acest fel. Poti evita “abisul” daca intelegi si urmezi cateva instructiuni de baza, astfel incat sa poti identifica gravitatea unei rani, sa stii cand poti sa alergi si cand nu, si cand sa apelezi la ajutor calificat.

Cat de grava este accidentarea?

Accidentarile provocate de alergat pot fi complicate. Sunt peste 20 de tipuri de astfel de rani, incluzand fasciita plantara, fracturi ale tibiei, tendinita achiliana, sindromul dureros patelofemural (“genunchiul alergatorului”) sau sindromul tendonului ilotibial. Cele mai mult sunt cauzate de greseli facute in timpul antrenamentului, care – din fericire – pot fi corectate. Totusi, cand se pune problema daca sa apelam sau nu la ajutor profesionist, conteaza gravitatea accidentarii, nu tipul acesteia.

Din nefericire, cei mai multi dintre alergatori nu stiu cum sa identifice gravitatea accidentarilor. Prin urmare, de-a lungul anilor, mi-am dezvoltat propria grila de masurare, cu o scala de la 1 la 5, pe masura ce creste gravitatea.

Stadiul 1 este durerea in timpul efortului. Poate fi o durere care apare dupa parcurgerea a 10 kilometri sau a unuia, si continua pe toata durata alergarii, dar dispare cand te opresti din alergat – acesta este primul semn al unei accidentari.

Stadiul 2 este durerea in stare de repaus. Durerea persista si dupa ce te opresti din alergat – acesta este momentul in care trebuie sa incepi sa iti acorzi ingrijiri.

Stadiul 3 este durerea care persista in tipul activitatilor zilnice, precum mersul pana la masina sau urcatul scarilor. Poti sta la birou si sa simti o durere care te deranjeaza. Daca nu dispare in cateva zile sau chiar se agraveaza in timp ce o tratezi, apeleaza la ajutor profesionist.

Stadiul 4 este durerea pentru care administrezi medicamente. Acesta este un factor foarte important. Tratamentul medicamentos ascunde severitatea unei accidentari si astfel se poate agrava daca vei continua sa alergi. Daca iei medicamente, trebuie sa faci o pauza de la antrenamente pana cand il elimini din sistem. In acest stadiu, esti pe marginea „abisului”. Trebuie sa opresti alergarile.

Stadiul 5 este durerea care te paralizeaza. Te impiedica sa mai alergi sau poate chiar sa mergi. Acesta este „abisul”.

Orice tip de accidentare provocata de alergat poate fi clasata in aceste stadii. Cand pacientii ma suna in legatura cu accidentari, incerc sa-mi dau seama de stadiul in care se gaseste inca de la telefon. De exemplu, un pacient ar putea spune “Ma antrenez pentru un maraton si de la kilometrul 10 incepe sa ma doara piciorul foarte tare – nu pot trece de cei 10 km”. Eu il intreb daca durerea persista si dupa ce se opreste din alergat. El imi raspunde ca nu. Il intreb daca durerea apare si in timpul activitatilor zilnice. Imi spune ca nu – durerea inceteaza in momentul in care se opreste din alergat. Il intreb daca ia vreun fel de tratament si imi raspunde ca nu. Acesta este stadiul 1.

De mentionat faptul ca desi durerea poate fi in stadiul 1, daca ia tratament pentru ea, de fapt este in stadiul 4, care este unul din stadiile ce pot duce la rani mai grave. Sa presupunem ca iei un medicament pe baza de ibuprofen (Nurofen, Advil etc.) si continui sa-l iei, atunci trebuie sa te ocupi de acest lucru. Cu pastile sau injectii, daca cineva continua sa alerge, tratamentul poate masca durerea indeajuns incat sa te lase cu leziuni permanente.

Tin sa accentuez faptul ca, daca in stadiul 4 un pacient insista sa ia medicamente pentru a putea alerga, inclusiv medicamente prescrise sau injectii, eu nu il pot ajuta. In practica mea profesionala, aceasta intrerupe colaborarea. Am pacienti care spun “A fost prescris de catre medicul meu – mi-a zis ca este in regula”. Ei bine, daca vei continua sa alergi pe baza injectiilor cu cortizon, eu iti spun ca refuz sa te ajut. Nu vreau sa am de a face cu asa ceva. Nu treci in stadiul 5 sub supravegherea mea.

Repet ca tipul de accidentare nu este un factor suficient pentru a decide daca sa apelezi sau nu la ajutor specializat. Orice rana provocata de alergat poate trece din stadiul 1 in 5. Multi alergatori cred ca este vorba doar despre leziuni musculare si nu este atat de grav. Incep apoi sa ia analgezice si continua sa alerge sau merg la doctor care le prescrie injectii cu cortizon si, la fel, continua sa alerge. Acea accidentare poate trece in stadiul 5 – si risca sa nu mai alerge niciodata. Ai cazut in „abis”.

Auto-administrarea ingrijirilor.

Ingrijirile auto-administrate pentru ranile provocate de alergat consta in: protectie, recuperare, gheata, compresie, ridicare (retineti acronimul PRICE – protection, recovery, ice, compression, elevation).

riceProtectia se refera la a identifica si modifica, in masura in care este posibil, cauza accidentarii tale. De obicei, cauza principala consta in greselile din timpul antrenamentelor, ceea ce inseamna o arie larga si greu de definit. Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa protejezi rana si sa-i permiti sa se recupereze. Aceasta ar putea insemna sa iti schimbi incaltamintea, sa iti modifici programul de antrenament sau sa te odihnesti. Recuperarea este despre a te cobori de pe stadiile din urma ale scalei la primele, pe masura ce iti recapeti mobilitatea si forta. Masajul ar putea ajuta. La fel si odihna si modificarea antrenamentului. Dar este vorba despre a lua masuri active pentru a reveni la forma normala a structurii accidentate, ci nu despre masuri pasive. Tratamentul medicamentos poate fi parte a procesului de recuperare daca accidentarea afecteaza somnul persoanei in cauza – astfel ca, pentru a se putea odihni are nevoie de medicamente – dar pana cand medicamentul nu este eliminat complet din sistem nu trebuie sa alergi. In acest moment esti in stadiul 4 si nu te poti antrena.

hielo en la rodillaGheata se refera la comprese reci [deci nu la bauturi cu multa gheata :)]. Este o intreaga controversa referitoare la aplicarea de pachete cu gheata, dar cert este ca ea ajuta, daca o facem corect [nota mea: gasiti aici sfaturi utile pe aceasta tema, iar aici dispozitive medicale pentru crioterapie].

Compresia: aplicam presiune pe pachetul cu gheata. Infasuram acest pachet intr-un prosop si presam pe structura accidentata (glezna, tibie, genunghi sau sold) folosind bandaje elastice sau benzi adezive.

Apoi ridicam zona accidentata deasupra nivelului inimii, astfel ca gheata, compresia si ridicarea sunt combinate.

Cand sa apelezi la ajutor specializat.

Cand esti alergator, te vei confrunta adesea cu durere dupa efort, intr-o masura mai mare sau mai mica. Este in regula sa alergi putin, dar trebuie sa fii atent. Regula mea de aur este ca, daca esti ingrijorat, ar trebuie sa intervii, chiar si in stadiul 1.

Tine minte ca prima regula a gestionarii accidentarilor este protectia. Este mai bine sa folosesti metode de preventie din timp (de exemplu sa folosesti incaltamintea potrivita, sa faci exercitii potrivite sau programul de antrenament corespunzator) care pot corecta problema inainte de a trece in stadii avansate.

Apeleaza imediat la ajutor profesionist daca apar oricare din semnele urmatoare:

– daca iei medicamente si continui sa alergi.

– daca ti s-au prescris medicamente sau ti se administreaza injectii si ti s-a spus ca poti continua sa alergi.

– daca simti durere cand esti in repaus sau iti perturba somnul.

– daca ai dureri care iti afecteaza activitatile zilnice.

– daca intampini dificultati la mers, daca nu poti urca scarile si aceste simptome persista de mai mult de doua zile, sau daca nu apar imbunatari si se agraveaza.

Ajutorul specializat inseamna adesea ajutor din partea unui alergator care are licenta medicala. Cei mai multi doctori si fizioterapeuti nu sunt pregatiti pentru accidentarile provocate de alergat, astfel ca poate fi greu sa gasesti un profesionist care detine cunostinte specializate.

Un doctor care iti va prescrie medicamente sau iti va administra injectii spunandu-ti ca poti continua sa alergi, nu este un bun profesionist. In lumea mea, acest lucru este gresit. Medicamentele nu pot trata niciodata cauza unei accidentari provocate de alergat; tot ce fac este sa o ascunda si sa ii permita sa se agraveze daca vei continua alergarea. Poti ramane cu leziuni permanente. Chiar daca iei dor analgezice, acestea o pot masca intr-atat incat sa pierzi functionalitati zilnice.

Cei mai multi alergatori isi vor limita alergarile si vor incepe sa acorde ingrijiri din timp pentru a preveni pierderea functiilor zilnice. Cand nu fac astfel, lucrurile pentru care trebuie sa isi faca griji sunt durerea din timpul activitatilor zilnice, administrarea de medicamente si agravarea ranilor.

Cum sa te mentii in siguranta.

Orice accidentare provocata de alergat poate duce la leziuni mai grave daca nu i se acorda atentie. Nu vorbim despre febra musculara aparuta in urma unui maraton – vorbim despre incapacitatea de a-ti indeplini responsabilitatile si de a-ti respecta angajamentele. Nu conteaza daca este fasciita plantara sau fractura de stres – daca se agraveaza, este posibil sa nu iti mai revii. Nu merita riscul. Chiar daca esti imobilizat pentru o saptamana, cine vrea sa fie imobilizat? Aceasta nu inseamna neaparat ca nu vei mai putea alerga niciodata. Unii se pot recupera din stadiul 5, in timp ce altii nu. Nu vrei sa fii in stadiul 5. Te rog sa apelezi din timp la ajutor specializat si sa eviti „abisul”…

**

Concluzii. Se spune ca alergatorul incepator se uita la numarul de kilometri parcursi, cel mediu la viteza, iar cel experimentat la lucrurile care trebuie facute pentru a alerga toata viata… Va doresc sa stati departe de accidentari si recuperare cat mai grabnica (si repaus!) atunci cand apar probleme!

2009 Virgina Beach Rock-n-Roll Half Marathon

 

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *