Menu
BLOG

Refacerea post-antrenament a unui ultramaratonist de top.

recoveryweek500_0Despre ultramaratonistul Dean Karnazes se pot scrie zeci de carti. Si chiar au fost scrise, una dintre ele – Ultramaratonistul – fiind disponibila si in limba romana. In afara de multiplele sale performante sportive, Dean a uimit lumea stiintifica prin felul in care organismul sau reactioneaza la efort. In urma unor teste de laborator sofisticate, cercetatorii au descoperit ca, spre deosebire de orice vietuitoare, nu doar oameni, muschii lui Karnazes nu secreta cantitati mari de acid lactic, indiferent de durata sau intensitatea efortului depus de acest supraom. Mai mult decat atat, daca Dean Karnazes isi forteaza organismul pentru a alerga circa 100 kilometri fara pauza, nivelul acidului lactic din muschii sai incepe sa scada in loc sa creasca, transformandu-l intr-o persoana imuna la oboseala si epuizare fizica.

De curand, am primit un articol scris de Dean Karnazes despre recuperarea dupa antrenamente, competitii si, in general, dupa un efort sustinut. Concluzia lui este ca, uneori, cea mai buna solutie pentru recuperarea dupa antrenament este sa… nu faci nimic!

**

Am invatat cateva lucruri despre recuperare in cele 50 de maratoane alergate in 50 de state, in 50 de zile consecutive. Pe scurt, cred ca este supraestimata.

Mai concret, nu am facut prea multe in ceea ce priveste recuperarea in timpul participarii mele la cele 50 de maratoane (in principal pentru ca nu era prea mult timp intre concurs si calatoria dintr-un stat in altul). Ai crede ca organismul va ceda in timp, dare u nu am observat asta, ci dimpotriva. La ultimul maraton, cel de la New York, am avut cele mai bune rezultate, 3:00:30. Nu este un rezultat prea rau avand in vedere cele 49 maratoane alergate in ultimele 49 de zile. Corpul meu s-a adaptat conditiilor din fiecare zi si a devenit mai puternic.

Conform unor studii recente, metodele conventionale de refacere, cum ar fi baile cu gheata, compresia, stretching-ul si masajul nu sunt atat de eficiente pe cat s-ar crede. Stim ca daca luam medicamente anti-inflamatoare putem intrerupe procesul natural de recuperare al organismului si chiar sa ne imbolnavim mai rau daca le luam in doze mari. Daca vrei sa maximizezi capacitatea de adaptare la stres a corpului, cred ca cea mai buna solutie este sa nu faci nimic in scopul recuperarii.

Pozitia contrara s-ar putea sa-i surprinda pe multi, din moment ce mult timp am sustinut tehnicile de recuperare mentionate mai sus. Ipocrizia asta ar putea suna a blasfemie, insa lasa-ma sa clarific. Astfel de metode pot intr-adevar sa contribuie la procesul de recuperare. In cazul in care vrei ca in dimineata urmatoare sa te poti da jos din pat si sa mergi la munca, atunci ar fi o idee buna sa sacrifici putin din castigul pe termen lung pentru asta. Acesta este sacrificul pe care multe persoane sunt nevoite sa il faca.

Prin urmare, cat de benefica este recuperarea depinde de circumstantele fiecarui individ. Daca iti permiti sa ai parte de cel mai profund proces de dezvoltare dupa un antrenament greu sau un concurs, atunci nu face nimic pentru recuperare. In acest fel, organismul tau va progresa intr-un mod natural. Daca trebuie sa conduci in ziua urmatoare, atunci fa o baie cu gheata, poarta colantii cu compresie si fa un masaj. Sau si mai bine opteaza sa lucrezi de acasa. Nimic nu grabeste recuperarea mai bine decat o ora in plus de somn si micul-dejun luat in pat…

**

Concluzia? Niciuna. ramane ca fiecare dintre noi sa descopere pe cont propriu care dintre variante este mai buna pentru refacerea propriului organism… 🙂

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “Refacerea post-antrenament a unui ultramaratonist de top.”

  1. Să fie sănătos nenea Karnazes. Noi, muritorii, pardon, alergătorii de rând, avem nevoie de recuperare :).

  2. … nu este un secret sportivilor profesionisti , chiar fiind si demonstrat stiintific faptul ca daca corpul uman este supus constant stresului efortului fizic de anduranta , creierul in echipa cu sistemul muscular , spre a-si proteja glicogenul redirectioneaza acidul lactic in glicoliza producerii ATP-ului necesar functionarii muschilor organelor precum plaman , ficat , s.a. … deci , cu cat ne vom antrena mai mult , cu cat vom avea la activ cat mai multe ore de alergat , pur si simplu acidul lactic din dusmna va deveni PARTENERUL nostru in efort fizic „nelimitat” .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *