Menu
BLOG

Psihologia alergarii: asteapta-te la ce e mai rau, spera la ce e mai bun.

1

Am gasit un articol interesant si vi-l impartasesc…

*

In Decembrie 2008, impreuna cu sotia mea am luat avionul spre Hamburg, Germania, cu ruta indirecta din San Diego. A fost un zbor pe trei rute care a durat aproape 24 de ore. Cu toate ca principalul zbor a fost unul de noapte – din Los Angeles spre Frankfurt – eu nu dorm in avion, asa ca am stiu ca nu-mi va placea, iar in saptamana anterioara plecarii m-am gandit frecvent la cat de mult nu o sa imi placa.

Si chiar asa a fost – nu mi-a placut. Dar cand am ajuns la hotelul din Hamburg am realizat ca zborul nu a fost atat de neplacut pe cat m-am temut ca va fi. In momentul urmator mi-am dat seama ca nu a fost atat de neplacut pe cat m-am asteptat tocmai pentru ca ma asteptam sa fie extrem de neplacut. Aceasta este principala caracteristica a psihologiei umane. Experientele noastre legate de suferinta sunt influentate de asteptarile noastre referitoare la suferinta. Cand ne pregatim pentru o experienta neplacuta, este mai usor sa o depasim. Acceptarea aparitiei unei suferinte iminente nu ne face suferinta mai usoara, dar ne schimba felul in care ne raportam la ea.

Imagineaza-ti ca esti invitat la o petrecere unde se promite multa distractie. Cand ajungi, gazda iti marturiseste ca te-a pacalit, iar pentru urmatoarele doua ore va trebui sa participi la un eveniment de networking. Te vei simti groaznic pentru urmatoarele doua ore. Acum, sa presupunem ca acelasi prieten, in loc sa iti promita o petrecere si in loc sa incerce sa te determine sa faci parte dintr-o schema piramidala, pur si simplu te invita la un eveniment de networking, iar tu accepti invitatia fara sa iti doresti cu adevarat, ci doar din obligatie. Desigur ca pe parcursul celor doua ore tot te vei simti plictisit, inconfortabil si nu vei avea stare, dar nu in aceeasi masura ca atunci cand te asteptai la o petrecere, deoarece te-ai fi pregatit pentru o intalnire neplacuta.

Acelasi principiu se aplica si in cazul alergarii. Un studiu realizat de Carl Foster la University of Wisconsin-La Crosse a aratat ca performanta in anduranta este influentata de relatia dintre suferinta reala si cea asteptata. La un nivel insconstient, sportivii cu experienta se folosesc de intensitatea suferintei pe care o simt intr-un anumit moment pentru a-si regla ritmul si nivelul de efort. Concuram in functie de instinct, iar alergatorul care a participat la mai multe curse de 10 kilometri stie cat de intense ar fi suferinta la kilometrul 3 intr-o astfel de cursa, daca ar fi s-o termine fara sa intampine dificultati, dar si fara energie.

Cand un alergator se gaseste in situatia de a suferi mai mult decat “ar trebui” intr-un anumit moment din cursa, cel mai probabil va incetini. Daca sufera mai putin decat ar trebui, probabil ca va creste ritmul. Studiile au aratat ca atletii cu experienta sunt adepti ai stabilirii ritmului optim pe baza instinctului.

Dar chiar si cei mai experimentati alergatori sunt adesea surprinsi de felul in care se simt in diverse momente din cursa, raportat la asteptari. Aceasta se intampla deoarece fiecare cursa este unica. In fiecare concurs, corpul este intr-o stare diferita la nivel de conditie fizica, de pregatire si de odihna si, in acelasi timp, conditiile externe sunt specifice respectivului eveniment (inclusiv participantii, cursa in sine etc.). Chiar si mici diferente interne si externe provenite din experientele anterioare pot influenta puternic felul in care te simti raportat la cum te astepti sa te simti in timpul unei curse.

Pentru fiecare alergator capacitatea de a suferi este diferita. Variaza si este influentata de diversi factori. Acesta este unul dintre motivele pentru care aproape mereu alergam mai repede la concurs decat la antrenamente – pentru ca suntem mai motivati in timpul concursurilor, avem capacitatea de a suporta mai multa suferinta, prin urmare putem sa alergam mai repede. Pe langa cultivarea motivatiei de a suferi, o modalitate eficienta de a maximiza aceasta capacitate si prin urmare de a alerga mai repede, este aceea de a te pregati sa suferi. Daca te astepti ca obiectivul pentru concurs sa fie usor de atins, este posibil ca in timpul cursei sa te gasesti in situatia de a suferi mai mult decat te-ai fi asteptat, iar aceasta surpriza neplacuta va duce la scaderea vointei si te vor face sa nu te simti indeajuns de puternic pentrua le depasi in mod constient, ceea ce ti-ar influenta negativ performanta.

Sa presupunem ca fizic esti capabil sa alergi cu 4:22 min/km intr-o cursa de 10 kilometri. Imagineaza-ti ca intri intr-o astfel de cursa sperand sa-ti fie relativ confortabil sa sustii acel ritm, deoarece este doar un aranjament minor si nu esti pregatit mental sa te lovesti de “zid” de data aceasta. Daca 4:22 min/km este adevarata ta limita fizica in acest moment, atunci aceasta speranta este mai degraba o iluzie. In acest caz, cel mai probabil te vei simti mai rau decat te-ai fi asteptat la inceputul cursei, te vei panica, vei incetini si vei sfarsit prin a avea un ritm mai aproape de 4:26 min/km, si sa te simti inconfortabil pe tot parcursul cursei. Dar daca ai fi intrat in cursa cu asteptarea ca iti va fi foarte greu sa sustii ritmul de 4:22 min/km, s-ar putea sa fi reusit sa-l atingi. In acelasi timp, daca ai fi planificat sa sustii confortabil un ritm de 4:26 min/km, ai fi putut sa faci asta.

Psihologia sportiva, asa cum este practicata in general, este o forma a psihologiei pozitive, bazata pe discutii fericite si pe o atitudine de “pot face”. Acestea isi au locul lor, insa s-ar putea ca diverse tehnici recomandate, cum ar fi sa te vizualizezi performand perfect in timpul cursei si sa te simti nemaipomenit facand asta, s-ar putea sa influenteze performanta mai degraba in mod negativ decat pozitiv, deoarece s-ar putea sa te determine sa incepi cursa cu asteptari nerealiste. Este un lucru bun sa participi la concursuri cu incredere in capacitatea ta de a-ti atinge obiectivele, deoarece increderea este reala. Dar daca vei intra asteptandu-te ca in timp ce tu iti doresti sa alergi la potentialul tau maxim, sa te simti mai bine mai degraba decat rau, atunci te sabotezi singur. Asteapta-te ca la fiecare concurs sa suferi mult si astfel vei ajunge sa fii mai bun la ele…

*

Sursa articolului: Running Competitor. Traducerea si adaptarea: Catalina Bericov.

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *