„Daca s-ar face un film inspirat din viata ta, publicul ar adormi la el?”

Facebook

Twitter

Linkedin

email

Schimbarile din viata noastra se produc, aparent, brusc. De cele mai multe ori, un eveniment negativ sau pozitiv din viata noastra (cu un impact emotional puternic) produce acel declic de care aveam nevoie pentru a spune „gata, mi-a ajuns!”. In realitate, schimbarea este un proces care incepe cu mult timp inainte de acel moment declansator. Fiecare informatie relevanta cu care intram in contact si care rezoneaza cu valorile noastre isi face loc acolo, undeva, intr-un colt al mintii noastre si, impreuna cu alte sute si mii de lucruri pe care le-am asimilat, lucreaza ca picatura chinezeasca, pe principiul „mi-a luat 25 de ani sa am succes peste noapte”. Asa ca, sa nu va mire frecventa articolelorpe care le scriu despre schimbare :).

Suntem media oamenilor cu care intram in contact cel mai des, a cartilor si blogurilor pe care le citim, a emisiunilor pe care le privim, a gandurilor si temerilor pe care le hranim. Pentru a produce, cu adevarat, o schimbare in viata noastra, trebuie sa schimbam cateva lucruri in interiorul nostru si in mediul in care ne ‘invartim’.

Subestimam, adesea, impactul schimbarilor mici. Sa te culci / trezesti cu 15 minute mai devreme, sa mananci o felie de paine in minus, sa te opresti din mancat inainte de a simti ca dai pe afara, sa mesteci mai bine hrana, sa iti faci o lista de cumparaturi (preferabil, nu cu burta goala), sa faci bei 500 de ml de apa si sa faci 10-15 minute amarate de gimnastica dupa ce te trezesti, sa parchezi la 500 de metri de birou si sa mergi pe jos, sa incepi ziua de lucru in forta, sa te distantezi de haters sau de oamenii negativisti, sa iti faci ordine pe birou (zilnic), sa ai o postura corecta pe scaun, sa iti lasi Inbox-ul gol la finalul zilei, sa iti asumi responsabilitatea pentru propria viata, sa iti notezi in agenda tot ceea ce este important de facut (atat in plan personal cat si profesional), sa te gandesti (inainte de culcare) la 3-4 lucruri pentru care esti recunoscator, sa inveti sa respiri corect, sa iti petreeci weekend-urile in natura, sa ai (in permanenta) un obiectiv major – toate aceste lucruri „marunte” ne schimba radical viata.

Viata este frumoasa daca o facem frumoasa. Cred ca principala noastra problema este in a defini cum vrem sa arate o zi din viata noastra (pentru ca restul vietii este doar o chestiune de a multiplica aceasta zi). Mai departe, lucrurile devin mult mai simple: ce trebuie sa fac pentru a ajunge acolo? Raspunsul va veni destul de usor. Trebuie sa renuntam la anumite obiceiuri care nu au nicio legatura cu drumul pe care il avem de parcurs si sa dobandim unele noi. A plasa responsabilitatea in afara noastra sau a gasi la nesfarsit scuze poate fi verbalizat astfel: „nu sunt dispus/a acum sa fac aceste lucruri pentru a ajunge acolo„. Poate ca, daca am spune-o cu voce tare, ne-ar ajuta sa luam o decizie buna.

Ce ne opreste din a ne ‘exploata’, cu adevarat, potentialul?

Nu stim cum. Pe bune??!! Traim niste vremuri extraordinare, in care informatia este foarte usor de obtinut (chiar daca, de cele mai multe ori, nu este structurata). Este suficient sa tastam „cum sa…” (gatesc o salata, sa fiu implinit, sa fiu sanatos, sa traiesc mult si bine, sa am relatii de calitate, sa imi descopar visul, sa imi ating obiectivele, sa gasesc un job potrivit pentru mine, sa fac mai multi bani, sa calatoresc mai mult, sa fiu ultra-productiv, sa am mai mult timp liber etc., etc., etc.) si gasim imediat o solutie. Asa ca renunta la scuza asta.

Amanarea. Iluzia ca „avem tot timpul din lume”. Din pacate, nu il avem. Numaratoarea inversa incepe din momentul in care ne nastem si avem la dispozitie cateva mii de zile (ca fapt divers, 20.000 de zile inseamna aproximativ 55 de ani). Amanarea are sens si are un impact foarte puternic asupra vietii noastre doar in cazul in care amanam recompensele / placerile imediate. In rest, a ‘procrastina’ la nesfarsit proiectele (ne)incepute… este o mare greseala, pe care trebuie sa ne-o asumam sau, mai bine, sa o corectam.

Frica de esec. „Ce o sa zica lumea?” (aici am o veste excelenta pentru tine: cu exceptia catorva hateri tristi si demni de compasiune, care se vor regasi pe deplin in situatia ta si se vor bucura din solidaritate, nimanui nu ii va pasa de esecul tau si nici nu te va judeca pentru el :)). Este adevarat ca niciunul dintre noi nu adora sa esueze, dar esecurile fac parte din procesul de invatare. Fie ca invatam sa mergem, sa patinam sau sa facem afaceri, vom cadea de multe ori pana cand vom ajunge unde ne-am propus. Asa suntem noi construiti!

Frica de succes. Suna bizar, dar exista si asa ceva. S-ar putea ca succesul sa te aduca situatii cu care nu te-ai mai confruntat si pe care nu le poti controla. Nu toata lumea adora sa fie „scoasa in fata clasei”, aiba reflectoarele asupra sa, sa fie aplaudata, laudata si data de exemplu (mai ales daca nu am primit asta in mediul in care am crescut), sa vorbeasca in public sau sa isi vada poza in reviste. Sau, pur si simplu, considera ca nu merita acest lucru („nu sunt suficent de bun/a pentru asta”). Sau se teme pentru ce va urma dupa atingerea unui anumit nivel de succes (daca o sa „cobor” vertiginos?). Gandeste-te la toate acele situatii in care ai avut succes (inclusiv la examenele luate si la sumedenia de lucruri invatate). De ce sa nu duci succesul la nivelul urmator?!

Nu trebuie sa iti schimbi sexul sau sa pleci pe alta planeta pentru a avea o viata frumoasa, implinita si  demna de a fi transpusa intr-un scenariu de film. Preferabil unul interesant si de lung metraj…

Cu drag,

Rosu.

Facebook

Twitter

Linkedin

email

Scrie un comentariu