Menu
BLOG

Adevarata poveste a maratonului: de ce trebuie sa ii multumim reginei Marii Britanii.

queen alexandra great britain coronation crown jewels

Anual, milioane de oameni de pe aceasta planeta termina un maraton. Chiar si asa, procentajul din totalul populatiei ramane, probabil, undeva mult sub 1%. Dar nu despre asta mi-am propus sa discutam azi, ci despre legenda maratonului – mai precis, lucruri mai putin cunoscute alergatorilor…

Orice maratonist stie (sau ar trebui sa stie) ca un maraton are 42 de kilometri si 195 de metri. Sau 26.2 mile. Si, cu siguranta, multi dintre cei care au parcurs aceasta distanta au auzit de atenianul care a alergat de la Maraton la Atena pentru a anunta victoria grecilor asupra persanilor. Apoi a murit.

Care sunt lucrurile mai putin cunoscute despre aceasta legenda si despre actuala distanta a maratonului:

  • Philippides – sau Pheidippides /Phidippides – (asa se numea atenianul de mai sus) era soldat si alergator profesionist (curier).
  • Inainte de batalia de la Maraton, Philippides a avut o saptamana foarte grea. El a fost trimis de catre atenieni sa ceara ajutor spartanilor (care, insa, i-au refuzat pe atenieni, spunandu-le ca ii vor ajuta doar dupa ce va fi luna plina :)). Philippides s-a intors in alergare la Atena, parcurgand (din nou) vreo 240 de kilometri (in amintirea acestei alergari se organizeaza anual ultramaratonul Spartathlon).
  • Imediat dupa cei 480 de kilometri, Phillippides a dat o fuga la Maraton (aproximativ 40 de kilometri) pentru a isi face datoria de soldat (adica sa lupte). Dupa batalie, a mai facut un „recovery run” de 40 de kilometri, inapoi la Atena, pentru a aduce vestea cea mare. Dupa care, game over.
  • Intr-o singura saptamana, el a parcurs (in alergare) aproape 560 de kilometri (cam cat cursa noastra de la Cercul Polar, 6633 Ultra :)). Si sa mai spunem ca era 12 august (desi s-a crezut initial ca batalia a avut loc pe 12 septembrie) – deci foarte, foarte cald.
  • Primul maraton desfasurat intr-un cadru organizat a avut loc in cadrul Jocurilor Olimpice de la Atena, in 1896 (varianta antica a JO nu a inclus niciodata o astfel de proba) si a masurat… 40 de kilometri.
  • Distanta maratonului a devenit (si, de atunci, ramas) 42 de kilometri si 195 de metri in urma insistentei Reginei Alexandra a Marii Britanii, care a dorit ca startul probei de maraton din cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra (1908) sa fie dat de sub balconul castelului Winsdor (astfel incat sa poata fi vazut si de catre copiii regalitatii) si sa se termine in fata lojei regale de pe stadionul olimpic. Distanta intre aceste doua puncte era de… 26.2 mile (42 de km si 195 de metri).

bannerDeci, data viitoare cand ajungeti la kilometrul 40, nu il injurati pe Phillippides. Si nici pe Regina Alexandra. Strangeti din dinti, ganditi-va la ei pentru cateva secunde, multumiti-le din tot sufletul ca va aflati acolo si mergeti mai departe. Si nu va temeti ca veti muri: limitele umane sunt cu mult mai departe decat ne putem imagina!

22

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (5)

5 răspunsuri la “Adevarata poveste a maratonului: de ce trebuie sa ii multumim reginei Marii Britanii.”

  1. Liviu Irimia spune:

    Sa nu uitam ca Phillippides, ca orice ostas, avea „pe el” si sabie, armura (usoara), coif si scut….Nu, nu avea in dotare Hoka One si nici geluri pentru energie 🙂

    • Andrei Rosu spune:

      asa e!!

    • Mugur spune:

      Daca dupa vizita la spartani si intoarcerea de la Atena (dupa 480 km) Phillippides lua o pauza de refacere nu avea acest sfarsit tragic. Sau cel putin, dupa ce a ajuns in localitatea Maraton sa fi stat cateva zile la infirmerie 🙂 Cred ca gasea intelegere si la imparat, daca ar fi insistat!! De aceea trebuie avuta in vedere si perioada de refacere, care uneori este mai importanta chiar decat antrenamentul propriuzis. Bineinteles, putem lua in considerare si faptul ca a avut ghinion, victoria grecilor asupra persanilor venind cam repede…. daca ar fi castigat cu doua zile mai tarziu, poate ar fi scapat cu viata!! Sau macar sa fi plouat in ziua victoriei… 🙂 Dar daca nu avea sfarsitul acesta, se mai alerga astazi maratonul???

  2. Hadrian spune:

    Liviu, e putin probabil ca Phillippides sa fi alergat cu armura, coif si scut. Scopul curierilor militari era sa fie eficienti, nu sa creeze legende :-). Probabil avea la el o arma usoara, dar adevarata lui arma erau calitatile atletice 🙂 E usor sa ni-l inchipuim cu scut, coif, precum eroii din filme ca Troia, 300, insa mult mai logic este sa ne gandim ca si pe atunci curierii erau alesi dupa fizicul si performantele de alergatori, nu de „gladiatori”.
    De asemenea, daca privim povestea lui Phillippides cu ochiul critic al istoricului, devine evident ca avem de-a face cu o legenda, nu un eveniment credibil. Sa nu uitam contextul in care a avut loc relatarea de catre Herodot. Este vorba despre glorificarea unui eveniment petrecut cu mult timp in urma, la care Herodot nu a participat ca martor ocular. Relatarea avea menirea de a trezi patriotismul local in randul noii generatii. Sa nu uitam ca si despre Stefan cel Mare circula legende, care insa nu pot candida la calitatea de adevar istoric, in lipsa unor dovezi concludente. Pasajul in care Herodot relateaza ca Phillippides s-a intalnit cu zeul Pan inainte de a pleca spre Sparta ar trebui sa fie relevant in ceea ce priveste credibilitatea povestii. Este o legenda frumoasa, care in vremea noastra a capatat o semnificatie deosebita, insa ar trebui sa o privim ca o legenda si sa o relatam ca atare, nu ca o poveste adevarata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *