Menu
BLOG

Iata o intrebare mai buna decat „Ce vreau de la viata?”.

woman-865021

Toti oamenii isi doresc ceea ce ii face sa se simta bine. Toata lumea vrea sa traiasca o viata lipsita de griji, una fericita si usoara, sa se indragosteasca, sa beneficieze de relatii intime si prietenii uimitoare, sa arate perfect si sa castige bani, sa fie popular, respectat si admirat, si asa mai departe. Daca te intreaba cineva „Ce vrei de la viata?” si tu spui „Vreau sa fiu fericit, sa am o familie minunata si un loc de munca care imi place” – este un raspuns atat de omniprezent, incat acesta nu inseamna chiar nimic. O intrebare mai interesanta (si mai utila), o intrebare pe care, probabil, nu ai luat-o in considerare inainte, este…

…cum vrei sa suferi in viata? Pentru ce esti dispus sa lupti? Deoarece pare a fi un factor determinant al modului in care decurg vietile noastre.

Toata lumea vrea sa aiba un loc de munca minunat, dar nu toata lumea vrea sa treaca prin suferinta a 60 de ore de lucru saptamanal, navete lungi, documente respingatoare sau sa treaca prin diverse ierarhii corporatiste. Oamenii doresc sa fie bogati fara sa riste, fara sacrificiu, fara a fi necesara satisfacerea intarziata pentru a acumula averi.

Toata lumea vrea sa aiba parte de sex excelent si relatii minunate, dar nu toata lumea este dispusa sa treaca prin conversatii dificile, taceri incomode, sentimente ranite si psihodrama emotionala pentru a ajunge in acel punct. Si astfel, aceste persoane se linistesc. Stau si se intreaba „Ce se intampla daca?” ani si ani de zile pana cand intrebarea „Ce se intampla daca?” se transforma in „Asta a fost?”. Iar cand avocatii se intorc acasa si pensia alimentara se afla in cutia postala, acestia se intreaba, „Pentru ce-a fost asta? „, daca nu pentru standardele diminuate si asteptarile anterioare de 20 de ani, atunci pentru ce?

Pentru ca fericirea necesita lupta. Optimismul este efectul secundar al manipularii negative. Poti doar sa eviti experientele negative inainte ca acestea sa revina din nou la viata.

La baza intregului comportament uman, nevoile noastre sunt mai mult sau mai putin similare. Experienta pozitiva este usor de manevrat. Experienta negativa este cea cu care, prin definitie, ne luptam noi toti. Prin urmare, ceea ce obtinem de la viata nu este determinat de sentimentele bune pe care ni le dorim, ci de ce fel de sentimente rele suntem dispusi si capabili sa suportam pentru a ne duce la acele sentimente bune.

Oamenii isi doresc un fizic uimitor. Insa il vei obtine doar daca apreciezi cu adevarat durerea si stresul fizic, care vin dintr-o sala de sport in care iti petreci timpul cu orele, cu exceptia cazului in care iti place sa calculezi si sa cantaresti alimentele pe care le mananci, planificandu-ti timpul petrecut in oras, fiind atent ca portiile sa fie de dimensiuni mici.

Oamenii doresc sa-si inceapa propria afacere sau sa devina independenti financiar. Insa devii un antreprenor de succes doar daca gasesti o modalitate de a aprecia riscul, incertitudinea, esecurile repetate, si orele infinite de lucru pentru ceva ce nici nu ai idee daca va avea sau nu succes.

Oamenii isi doresc un partener, un sot/sotie. Insa nu e suficient sa atragi pe cineva care arata uimitor, fara a aprecia turbulentele emotionale, care vin cu respingeri degradante, construind tensiunea sexuala care nu se elibereaza, si sa privesti in gol la telefonul care nu suna niciodata. Face parte din jocul iubirii. Nu poti castiga daca nu joci.

Ceea ce determina succesul nu este „Ce vrei sa te bucure?” intrebarea este: „Ce durere/truda poti sa suporti?” Calitatea vietii tale nu este determinata de calitatea experientelor tale pozitive, ci de calitatea experientelor tale negative. Si pentru a fi bun in confruntarea cu experientele negative, ideea este sa fii bun in lupta cu viata.

Exista o multime de sfaturi nasoale, care suna asa: „Trebuie doar sa vrei cu adevarat!”

Toata lumea vrea ceva. Si toata lumea vrea ceva cu adevarat. Oamenii pur si simplu nu sunt constienti de ceea ce  isi doresc, sau mai degraba, ceea ce isi doresc „cu adevarat”.

Pentru ca, daca vrei sa beneficiezi de ceva in viata, de asemenea, trebuie sa iti doresti sa depui eforturi. Daca vrei sa ai un corp perfect pentru plaja, trebuie sa vrei sa transpiri, sa simti durerea, sa te trezesti dimineata devreme, si sa treci prin chinurile foamei. Daca vrei un iaht, trebuie sa vrei sa iti petreci timpul lucrand pana noaptea tarziu, sa risti in afaceri, precum si sa enervezi una sau zece mii de persoane.

Daca iti doresti ceva luna dupa luna, an dupa an, insa nu se intampla nimic si niciodata nu te apropii de acel moment, atunci poate ca ceea ce vrei de fapt este o fantezie, o idealizare, o imagine si o promisiune falsa. Poate ca ceea ce vrei, nu este de fapt ceea ce vrei cu adevarat, pur si simplu doar te bucuri sa iti doresti ceva. Poate ca tu de fapt nu vrei deloc.

Uneori intreb oamenii, „Cum alegi sa suferi?” Acestia isi inclina capul si se uite la mine ca la un ciudat. Dar eu intreb pentru ca asta imi spune mult mai mult despre tine decat dorintele si fanteziile tale. Pentru ca trebuie sa alegi ceva. Nu poti avea o viata fara durere. Nu poate fi totul roz si ca in basme. Si in cele din urma asta e intrebarea grea care conteaza. Placerea este o intrebare usoara. Si majoritatea dintre noi avem raspunsuri similare. Intrebarea mai interesanta este legata de durere. Care este durerea pe care vrei sa o suporti?

Acel raspuns te va duce de fapt undeva. Este intrebarea care poate sa iti schimbe viata. Este ceea ce ma face pe mine sa fiu eu si pe tine sa fii tu. Este ceea ce ne defineste si ne desparte si in cele din urma ne apropie.

In cea mai mare parte a adolescentei mele si perioada de atingere a maturitatii, am avut fantezii despre cum sa devin muzician – un star rock, in special. Orice melodie la chitara auzeam, imi inchideam mereu ochii si ma imaginam pe scena performand in tipetele multimii, oamenii pur si simplu pierzandu-se cu firea cand ma auzeau cantand la chitara. Aceasta fantezie ma putea tine ocupat ore in sir. Visarea a continuat pana prin colegiu, chiar si dupa ce am renuntat la scoala de muzica si am incetat sa mai cant serios. Dar, chiar si atunci nu a fost niciodata o chestiune de, daca as fi cantat vreodata in fata multimii crizate, ci cand. Mi-am irosit timpul inainte de a putea investi cantitatea corespunzatoare de timp si efort pentru a-mi atinge telul si de a-l face sa functioneze. In primul rand, trebuia sa termin scoala. Apoi, trebuia sa fac bani. Apoi, trebuia sa imi gasesc timp. Atunci … si apoi nimic.

In ciuda visarii la acest lucru mai mult de jumatate din viata mea, nu s-a transformat niciodata in realitate. Si mi-a luat o perioada lunga de timp si o multime de experiente negative, ca in cele din urma sa imi dau seama de ce: nu am vrut de fapt.

Am fost indragostit de rezultat – imaginea mea pe scena, oamenii care aplauda, ma biseaza, revarsandu-mi inima in ceea ce cant, dar nu am fost indragostit de acest proces. Si din cauza aceasta, am esuat. In mod repetat. La naiba, nici macar nu am incercat destul de greu sa esuez in fata ei. Nicidecum nu am incercat din rasputeri.

Corvoada zilnica a practicarii, logistica de a gasi un grup, repetitiile, truda de a gasi concerte si de fapt, strangerea publicului pentru a sustine concerte si efortul de a merita. Coarde rupte, amperi suflati, caratul a  18 kg greutati la si de la sala de repetitii, fara nici o masina. Este un vis maret  si o cale lunga de strabatut pana in varf. Si ce mi-a luat mult timp sa descopar este faptul ca nici nu imi placea sa avansez/sa muncesc mult. Pur si simplu mi-a placut sa imi imaginez varful.

Invatatura noastra mi-ar spune ca am esuat cumva, ca sunt un delasator sau un pierde-vara. Auto-ajutorul ar spune ca nici nu am fost suficient de curajos, suficient de determinat sau nu am avut suficienta incredere in mine. Antreprenorii / debutantii in afaceri mi-ar spune ca am abandonat visul si m-am alaturat regimului comunitatii conventionale. Mi-ar fi spus sa fac afirmatii sau sa fiu initiatorului unui grup, sa manifest sau sa fac ceva.

Dar adevarul este mult mai putin interesant decat: am crezut ca am vrut ceva, dar se pare ca nu am facut-o. Punct. Am vrut recompensa insa nu si lupta. Am vrut rezultatul insa nu si procesul. Am fost indragostit nu de lupta, ci doar de victorie. Insa viata nu functioneaza in acest fel.

Cine esti tu, de fapt, se defineste prin valorile pentru care esti dispus sa lupti. Oamenii carora le place sa munceasca intr-o sala de sport sunt cei care vor obtine rezultatele dorite, un corp de invidiat. Oamenii care se bucura de saptamani lungi de munca si de politica ierarhiei corporatiste sunt cei care avanseaza. Oamenii care se bucura de stresul si nesiguranta stilului de viata al artistului infometat sunt, in cele din urma, cei care il traiesc si il realizeaza.

Acesta nu este un apel la vointa sau „curaj”. Aceasta nu este o alta admonestare de „fara munca nu se poate castiga” / “unde nu-i munca, nu-i rasplata”.

Aceasta este componenta cea mai simpla si de baza a vietii: luptele noastre ne determina succesele. Asadar prietene, alege-ti luptele cu intelepciune.

Sursa articolului: QZ.com

Traducerea si adaptarea: Monica Moldovan

Te-ar mai putea interesa: 12 pasi pentru dezvoltarea motivatiei intrinsece

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (8)

8 răspunsuri la “Iata o intrebare mai buna decat „Ce vreau de la viata?”.”

  1. Stefan Daniel spune:

    mi-a placut, felicitari!

  2. ssimonica91 spune:

    Citesc postarile tale,mai ales cele in legatura cu alergarea…insa cu acesta nu sunt de acord, oricine vrea sa fie fericit sa vina la Isus! Si va primi tot ce va avea nevoie ca sa fie fericit si implinit , aici pe pamant dar si in vesnicie! In viata care nu se va termina niciodata..ce este aici este trecator si noi suntem asa de trecatori dar cand vom muri vom merge ori in Cer cei ce cred in Isus si se pocaiesc ori in iad cei ce nu au crezut si nu s-au pocait. Fericirea e un lucru simplu, dar fara Isus nu exista, decat momente de siguranta dar nu siguranta deplina!! Sa fii primul la Maraton:)!

  3. … adevarat … un material foarte bun de a fi parte din a vietii GHID biblioteca personala

  4. Daniela spune:

    foarte bun articolul, multumesc Andrei 😀

  5. mimiignatescu spune:

    Foarte bun articol, dar depinde de fiecare cum il intelege, si mai ales cum aplica!

  6. Mi-a placut articolul…. Foarte adevarat vrem sa obtinem totul de la viata insa de multe ori nu suntem dispusi sa facem niciun efort. Si de fapt nu cred ca ar trebui numit efort caci este drumul care duce la victorie….

  7. Tandin Cernica spune:

    Buna Andrei, imi place grozav si nu ma mai satur sa-l citesc si sa-l recitesc :)…foarte real, foarte adevarat…Felicitari!!!!

  8. Madalina A. spune:

    „Exista o multime de sfaturi nasoale, care suna asa: “Trebuie doar sa vrei cu adevarat!” „- m-am gandit de multe ori la expresia asta si tind sa cred ca nu e un sfat nasol. Asta pentru ca doar atunci cand iti doresti ceva foarte mult esti dispus sa risti mult, cam asa cum iti doresti sa ramai in viata si te lupti cu toata forta ta sa ramai in viata. Intrebarea pe care mi-o pun cand ceva nu imi iese este „cat de mult ti-ai dorit?” poate daca imi doream cu disperare un lucru as fi luptat mai aprig pentru el si l-as fi obtinut. Mai e insa o fata a medaliei ” Esti sigur ca asta iti doresti?” Mi s-a intamplat sa cred ca imi doresc ceva dar nu cunosteam toate aspectele situatiei. Si uite asa…evaluari si reevaluari ale dorintelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *