Menu
BLOG

Cateva lucruri (15) pe care le pot invata alergatorii amatori de la cei de performanta. Si invers (4).

24

Alergarea este unul dintre putinele sporturi din lume in care noi, amatorii, avem ocazia de a lua startul alaturi de elitele mondiale. Practic, este ca si cum ai juca fotbal impreuna cu Messi si Ronaldo. Mai mult decat atat, inainte de startul unui maraton ii putem aborda pe alergatorii de top, discuta cu ei si afla o multime de lucruri. Pentru astazi mi-am propus sa scriu despre ceea ce (banuiesc ca) putem invata de la atletii de elita, dar si despre ceea ce (banuiesc ca) pot invata acestia de la noi, „muritorii de rand”…

Ce putem invata de la elite.

  1. Sa ne stabilim obiective pe termen lung. Adica, sa avem un plan cu termene limita, sa respectam planul, sa il reevaluam periodic si sa il imbunatatim. Este diferenta dintre a „alerga” si a ne „antrena”.
  2. Sa ne ascultam corpul. Noi, amatorii, avem tendinta de a forta lucrurile atunci nu este cazul. Ne doare glezna, dar preferam sa ne antrenam pe rupte, in loc sa facem pauza 2-3 zile. Iar asta vine la pachet cu un risc crescut de accidentari.
  3. Pregatirea mentala. Pentru ca ea este cea care cedeaza prima, fie ca este vorba despre abandonarea unui antrenament (pentru ca mi-e somn, pentru ca ploua, pentru ca…) sau a unei curse. Mintea, ca si musculatura, se poate antrena.
  4. Pregatirea fizica. Hai sa o recunoastem: sportivii amatori nu au niciun chef de incalzire si de exercitiile de intarire a musculaturii. Poate ca nici sportivii de performanta nu au intotdeauna chef de ele, dar cunosc beneficiul acestora. Si le fac :).
  5. Colaborarea. Chiar daca sunt concurenti, sportivii de performanta se antreneaza, adesea, impreuna. Iar asta duce la cresterea performantei lor.
  6. Sacrificiul si munca. Vazand cat de usor (pare) ca fac lucrurile, avem uneori tendinta de a crede ca sportivii de elita s-au nascut cu o doza uriasa de talent si calitati fizice extraordinare, care i-au propulsat in top. In realitatate, succesul lor are in spate foarte multi ani de pregatire, cu cate 2-3 antrenamente pe zi, volume chiar si de 200 de kilometri pe saptamana, cantonamente lungi departe de cei dragi, privarea de unele lucruri normale pentru o copilarie sau adolescenta obisnuita s.a.m.d.
  7. Curajul. Exista sute de motive pentru a nu face un lucru, care se transforma foarte usor in scuze. Atletii de elita au curajul de a face lucruri. Astfel, ei reusesc sa gaseasca acel motiv pentru care merita sa se duca la culcare devreme, sa se trezeasca inainte de rasaritul soarelui si sa dea tot ce este mai bun din ei in fiecare zi.
  8. Responsabilitatea. Succesul sau insuccesul nostru, in aceasta viata, depinde foarte putin de factori externi. In general, contextul este asemanator pentru fiecare dintre noi. Deci nu este vina guvernului, a Presedintelui, a corporatiilor, a parintilor, a prietenilor, a colegilor, a vecinilor etc. daca noi nu reusim sa ne organizam mai bine agenda zilnica, pentru a face lucruri. Asumarea responsabilitatii pentru propria viata este esentiala pentru a avea succes in ceea ce intreprindem.
  9. Concentrarea. Sunt momente in viata in care trebuie sa ne „adunam”, sa mobilizam toata energia si concentrarea de care dispunem, sa strangem din dinti si sa stam departe de sursele de distragere pentru a ne atinge un anumit obiectiv.
  10. Lucreaza cu antrenor. Ceea ce ar fi ne neconceput la un sportiv de performanta pare o normalitate in lumea sportului amator. Dar riscurile de a ne accidenta, de a ne rata obiectivele sau de ‘sari’ peste antrenamente sunt mult mai mari fara un antrenor / coach.
  11. Increderea in antrenamentele facute si in propriile forte. Un sportiv de performanta ajunge la start stiind ca trebuie sa puna in practica ceea ce a invatat sau a exersat perioada (lunile sau anii) premergatoare concursului. Nu are prea multe dileme privind istoricul antrenamentelor sale, calitatatea lor, informatiile primite de la antrenor, strategia de cursa etc. Pur si simplu, are convingerea ca a facut tot ce ii sta in putinta, iar acum este momentul sa dea tot ce este mai bun.
  12. Relaxarea si respiratia. Fara a intra intr-o discutie despre tehnica de alergare, alergatorii de performanta tropaie mult mai putin decat noi, amatorii. Si inclesteaza mai putin pumnii si falcile. Si respira mult mai profund.
  13. Planul de nutritie. Se spune ca 80% din performanta se realizeaza in bucatarie. (Probabil ca) majoritatea sportivilor de elita tin cont de ceea ce pun in farfurie. Si cat. [gasesti aici un Ghid de nutritie pentru sportivii amatori si de elita].
  14. Sa pierdem. Hai sa recunoastem: nu ne place sa pierdem. Dar atunci cand ratam un obiectiv avem ocazia extraordinara de a invata. „De ce s-a intamplat asta?”, „Ce ar trebui sa fac diferit de acum incolo?”, „Care este principala lectie invatata din acest insucces?”, „Cine a ramas alaturi de mine?”, „Ce abilitati suplimentare am nevoie sa dobandesc (si de la cine)?”, „Ce urmeaza?” etc. – sunt intrebari care ne ajuta sa depasim cu succes astfel de momente si sa evoluam.
  15. Sa castigam. Hai sa recunoastem: nu ne displace sa castigam. Asta pana in punctul in care trebuie sa gestionam succesul, care – de multe ori – ne poate schimba (in rau) mai mult decat un esec. Cei mai multi dintre oamenii de succes (inclusiv sportivi) vorbesc cu modestie despre realizarile lor. Si aici putem folosi cateva intrebari, pentru a ne asigura ca un succes, indiferent de nivelul acestuia, nu ni se va urca la cap: „Ce am invatat din accest succes (ce anume a fost decisiv pentru a il atinge)?”, „Ceea ce m-a ajutat sa am succes ma va ajuta si de acum inainte, pentru a a trece la nivelul urmator?”, „Acest succes ma face sa ma simt, cu adevarat, implinit?”, „Sunt in continuare pe drumul cel bun?”, „Ce parere au cei apropiati mie despre felul in care am reactionat la acest succes?”, „Cum pot capitalzia acest succes?”, „Cum pot folosi succesul pentru a ii ajuta pe ceilalti?”, etc.

Ce pot invata elitele de la noi.

  1. Marketing. Sau, mai degraba, cum sa iesim din categoria „E bun, dar nu il stie nimeni”. Desigur, rezultatele sportivilor de elita sunt o modalitate excelenta de se face cunoscuti publicului larg. Dar, in ziua de azi, nu este suficient. Oamenii obisnuiti nu acorda cine stie ce atentie sportului, exceptand fotbalul si, in subsidiar, tenisul, handbalul, gimnastica si canotajul – decat daca o performanta este extraordinara si/sau este suficient de bine mediatizata. Din fericire, in ziua de azi nu mai depindem de ziare sau TV pentru a ne face cunoscuti. Exista bloguri, Facebook, Twitter, etc. Daca un atlet de performanta are timp 30 de minute pe zi sa intre pe net pentru a „socializa”, atunci isi poate investi acele minute in crearea unei relatii cu follower-ii sai. Cum? Vezi punctul urmator.
  2. Impartasirea de informatii. Cu siguranta, informatiile venite de la un sportiv (sau antrenor) de elita sunt, adesea, mai bune decat cele gasite „undeva pe net”. In acest context, nu am putut decat sa ma bucur atunci cand Marius Ionescu, cel mai bun maratonist roman al momentului, a acceptat sa ne povesteasca cunostintele sale, pe video stream-ul Transmaraton (multumim inca o data si succes la Rio!). Intre timp, Marius a creat un program de antrenament (TeamRun) pentru sportivii amatori care doresc sa isi imbunatateasca recordul personal.
  3. Perspectiva pe termen lung. Se intampla ca unii sportivi amatori sa aiba o viziune mai ampla in ceea ce priveste utilitatea si beneficiile sportului pe termen lung si sa actioneze in consecinta. Am vazut o multime de sportivi de performanta care, dupa ce „agata ghetele in cui”, devin sedentari, iau proportii si incep sa se confrunte cu probleme medicale. Chiar daca sportul reprezinta, pentru o perioada de 10-20 de ani, o profesie cu norma intreaga si o suma uriasa de antrenamente duse la limita posibilitatilor fizice, retragerea din sport nu ar trebui sa reprezinte un cap de linie. Asa ca, o alergare usoara de 30 de minute in fiecare dimineata nu o sa dauneze celor retrasi din activitatea sportiva 🙂 (ca fapt divers si usor off topic, ma intersectez adesea in parc cu Daniel Prodan – fostul international de fotbal -, care si-a mentinut rutina de a isi incepe ziua alergand. Felicitari, Didi!)
  4. Sustinerea de cauze sociale. In opinia mea, responsabilitatea implicarii sociale ar trebui sa creasca pe masura ce devii tot mai cunoscut. De ce? Pentru ca un anumit nivel de popularitate face lucrurile un pic mai usoare: ajungi mai usor la potentiali sponsori, proiectele au mai multa vizibilitate, poti implica mai multi oameni, poti atrage mai multe resurse etc. Este de apreciat efortul constant pe care il face, in aceasta directie, fosta campioana olimpica la maraton, Dita Tomescu.

In loc de concluzie.

Sportul pentru amatori si sportul de performanta sunt doua lumi total diferite, dar asta nu inseamna ca nu putem invata unii de la ceilalti. In Romania, dezvoltarea exponentiala a sportului de masa (ma refer la alergare) este un lucru extraordinar, atat pentru cei care fac acum primii pasi (si ajung intr-o lume plina de beneficii pentru sanatatea lor fizica si psihica), cat si pentru sportivii de performanta, care au ocazia sa participe la curse cu premii din ce in ce mai mari si sa devina din ce in ce mai vizibili in fata publicului si a sponsorilor. Si asta datorita alergatorilor amatori care vin in numar tot mai mare la curse, platind taxe din ce in ce mai mari si, in acelasi timp, atragand mass-media si sponsori pentru cursele respective… 🙂

*

Daca exista completari, sugestii, comentarii…le astept cu drag. Sa aveti o saptamana glorioasa!

Rosu

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “Cateva lucruri (15) pe care le pot invata alergatorii amatori de la cei de performanta. Si invers (4).”

  1. Adriana Istrate spune:

    Foarte interesant articolul! Multumim, Andrei!

  2. Foarte tare articolul! Bravo!

  3. Romi spune:

    Mi-a plăcut şi mă motivează ! Felicitări !

  4. Eliza Nitescu spune:

    Excelent punctate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *