Menu
BLOG

10 Ironman x 10 zile. Partea 1: SHANGRILA.

Shangrila1

Nascuta in 1981 intr-o familie numeroasa si foarte saraca din Filipine, abuzata sexual (de un membru al familiei) intreaga copilarie (de la 5 ani), premianta la scoala, apoi bursiera la universitate, anorexica de la 17 ani la 21, apoi bulimica de la 22 la 27, emigrata in SUA pentru studii, violata intr-o parcare din Los Angeles la 25 de ani, alcoolica si cu ganduri de suicid, refugiata in petreceri, alcool, droguri si relatii toxice (atat cu barbati cat si cu femei), parasita de iubirea vietii ei chiar in ziua in care aniversa 29 de ani, ajunsese la marginea prapastiei si parea ca nimic si nimeni nu o mai poate salva…

Shangri weddingAcela a fost momentul in care Shangrila Rendon a decis sa isi investeasca putinele economii (500 de dolari) intr-un curs de dezvoltare personala, de 3 zile, care i-a schimbat viata. Dupa acel weekend, “ceata” de pe ochi a disparut si a stiut exact ce trebuie sa faca. Si-a iertat familia, care nu o protejase suficient, si-a definitivat masteratul in inginerie, a abandonat intalnirile ocazionale, a intrat intr-o relatie solida (cu o alta femeie) care s-a transformat intr-o casatorie, a inceput sa ia cursuri de inot si sa se antreneze pentru un Ironman. Au urmat multe antrenamente, ture de bicicleta de sute de kilometri, mii de bazine, maratoane, ultramaratoane, ultratriatloane si cateva recorduri mondiale, printre care si cea mai rapida femeie la un Quintuple.

*

Este ziua numarul 2 a Deca Ultra Triatlonului din Buchs, Elvetia. Prima zi se terminase excelent pentru ea (in jur de 13 ore) si era in grafic pentru recordul pe care si-l dorea: femeia care termina cel mai repede un Deca. Dar corpul incepea sa dea semene de slabiciune: dureri ale genunchiului drept si un stomac deranjat. Echipa ei de suport (sotia si doua prietene) continuau sa o “incarce” cu unt de arahide, friptura de vita, cola si cafeina, ceea ce ii accentua stresul stomacal si ii provoca numeroase opriri. A incheiat al doilea “Ironman” cu vreo 2 ore si jumatate mai tarziu decat in prima zi.

In ziua numarul 3, problemele ei au continuat. Impartind cu noi acelasi pavilion, Vasi a incercat sa o ajute – prima recomandare fiind schimbarea dietei (migrarea catre o hrana „mai vie” – legume si fructe). Din pacate, era cam tarziu si parea ca abandonul este doar o chestiune de cateva ore. Totusi, ea a continuat sa se prezinte la start, atat in ziua nr. 4, cat si in ziua nr. 5, cu aceleasi probleme si cu acelasi randament.

Ziua nr. 6 (sau nr. 666, cum au numit-o unii dintre participanti…) i-a adus o noua problema. Dupa 5 zile de caldura, temperatura a scazut brusc si, in plus, a inceput sa ploua. Atunci cand esti obosit si ai o stare proasta, o astfel de vreme poate fi picatura care umple paharul. Dar ea, ca si noi toti ceilalti prezenti la acest Deca, stiam o statistica din istoria ultratriatloanelor: TOTI cei care terminasera ziua nr. 6 au reusit sa termine DECA-ul! Asa ca trage cu dintii de aceasta zi. Si o termina, dar dupa aproape 17 ore si jumatate. Ceea ce inseamana ca va dormi mai putin, iar ziua nr. 7 o va gasi mult mai obosita.

In ziua nr. 7 am vazut-o aproape adormind pe bicicleta si mergand ca un zombie la proba de alergare. Dar a reusit sa o termine, dupa aproape 19 ore si jumate de lupta. Nu stiu daca a apucat sa doarma cine stie cat, pentru ca ziua nr. 8 batea la usa. A urmat acelasi scenariu, luptand pentru fiecare metru inotat, pedalat sau mers. Si a bifat si ziua nr. 8, cu doar cateva minute inainte de ora limita impusa de organizatori.

Ziua nr. 9. Acelasi scenariu din zilele anterioare. Ne intrebam cu totii cum de mai poate misca. Arata foarte rau, dar nu ceda. Este trecut de miezul noptii si mai are de parcurs vreo 25 de kilometri de alergare. Pentru a se incadra, din nou, in timpul limita, stie ca nu are voie sa se opreasca, nici macar un minut. Merge, alearga, se taraste, pana cand realizeaza ca mai sunt doar cateva minute pana la 3 dimineata…

*

Pe Shangrila am cunoscut-o in 2014, la Quintuple-ul din Virginia, dar nu ii stiam povestea. Era o fata prietenoasa, care venise sa doboare un record. Doi ani mai tarziu aveam sa ne reintalnim la Deca, in Elvetia…

*

Am simtit nevoie de a incepe povestirea ultratriatlonului din Elvetia cu istoria Shangriei. Oamenii care vin la ultratriatlon nu sunt acolo pentru un loc pe podium sau pentru o medalie de finisher. Fiecare are o limita de depasit, o zona de explorat, o rana de vindecat sau o persoana draga de inspirat. Ceea ce am descoperit, atat despre mine, cat si despre cei din jurul meu, in cele 10 zile de „Ironman”-uri, ma va marca pentru tot restul vietii…

[va continua]

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (14)

14 răspunsuri la “10 Ironman x 10 zile. Partea 1: SHANGRILA.”

  1. iancu roxana spune:

    Respect pentru aceasta femeie.
    Felicitari Andrei pentru ca ai avut puterea fizica dar mai ales psihica sa ajungi la final si mult succes in continuare.

  2. Buna Andrei… inspirational trecut are domnita Shangrila… oare in ce a constat acel „intamplator” al vietii oportunitati Curs de Dezvoltare ?… punct de unde a inceput, cunoscut VIATA…

  3. Cristian Popescu spune:

    Asteptam continuarea…

  4. Romi spune:

    Salut Andrei ! N-am avut până acum vreun reproş în ce te priveşte dar, simt că s-a schimbat ceva în felul tău de abordare al lucrurilor. Mă refer strict la alegerea ta de a face până la urmă reclamă comunităţii LGBT, iar tu ai deja o mulţime de admiratori, cititori. Nu cred că cineva ar putea afirma că Shangrila nu are rezultate remarcabile dar, pe lângă toate astea a devenit şi lesbiană şi tu ai ales (dintre toţi ceilalţi participanţi, finisheri) să o promovezi pe ea ! Nu aş avea ceva cu cei din LGBT dacă ar rămâne în „casa” tot ceea ce fac, dar ei au devenit tot mai agresivi şi „bat toba” cât pot de tare – femeia bărbat câştigătoare la Eurovision – pentru a câştiga drepturi şi culmea, pentru a deveni o normalitate, ca apoi să poată înfia copii de exemplu, pe care ce să-i înveţe ? Că mama e tata şi invers !
    Până acum ai promovat idei şi valori autentice. Cred că ar fi normal să nu-i promovezi pe cei din LGBT. Chiar şi dacă au rezutate excepţionale în sport. Este părerea mea personală.

  5. Ioana spune:

    Draga Andrei,
    Iti multumim pentru curaj, deschidere, pentru dorinta de a imaprtasesi cu noi cunostintele tale, informatii, trairile tale.
    Comtinua munca frumoasa pe care o faci.
    Noi suntem aici, te ascultam, te sustinem si te incurajam.

    Draga Romi,

    Este trist ca in ziua de astazi noi insine ne blocam cu astfel de bariere…
    Este trist ca ai ales sa intelegi din acest articol doar ceea ce ai scris…
    Este trist ca alegem calea usoara si nu cautam sa ne autodepasim, sa cunoastem, sa intelegem, sa empatizam si sa apreciem fiinta, lupta, rezultatul; dincolo de orientari sexuale, religioase; rasa, etnie…
    Este trist ca noi insine suntem declinul acestei rase, societati si nu factori externi dupa care ne tot ascundem, deoarece suntem prea lasi sa recunoastem ca e mai usor alegi calea simpla – sa fii limitat…
    Asa cum ai spus – doar parerea mea…

    • Romi spune:

      Bună Ioana ! Dacă a fi limitat înseamnă să nu fii de acord cu lucruri „care nu se fac”, atunci eu sunt liniştit. Dar să nu uiţi că atunci când eşti de acord cu ceva, de fapt înseamnă că eşti de acord cu tot ce ţine de acel ceva. Nu poţi să spui că apreciezi doar o parte a unui om şi îi tolerezi o faptă reprobabilă făcută de acelaşi, doar pentru că are succes într-un domeniu. Adu-ţi aminte de comunismul cu faţă de drac. Pensionarii spun acum că pe vremea aceea toată lumea avea de lucru – adevărat, nu aveai grija zilei de mâine – adevărat, nu era atâta stres – parţial adevărat, era … bine dar, toţi (sau aproape toţi ) vroiau să scape de comunism. Ideea mea era următoarea : poţi ajunge cea mai bună variantă a ta chiar şi fără exemple din comunitatea aia pestriţ colorată.

  6. DanielaG spune:

    Wow! Impresionanta poveste si o femeie tare puternica! Mi se pare incredibil cum a putut depasi toate tragediile din viata ei, nu multe femei pot face asta. Multumim ca ne impartasesti povestile participantilor (straight sau nu, acesta este lucrul care conteaza cel mai putin), eu sunt de parere ca orice om, indiferent de rasa, culoare, sex, orientare sexuala, religie, ne poate inspira. Important este sa deschidem ochii si sa vedem diversitatea care ne inconjoara. Nu exista bun sau rau, „normal” sau „anormal”, suntem toti oameni si este normal sa fim diferiti.

  7. Patricia G spune:

    wow…ce femeie puternica

  8. sorin ludovic spune:

    mai scrie astfel de exemple!daca ne ridica si pe noi din scaun.asta-i viata reala din pacate.cui nu-i place sa doarma mai departe.respect pt. cei care au curajul sa-l schimbe si cu ajutorul tehnologiei.alergati mai departe!

  9. Mihai spune:

    Felicitari, Andrei ! Multumim pentru articol, asteptam continuarea.

  10. Vali Sportescu spune:

    Felicitari! Sunteti minunati cu totii! Ne vedem la start!

  11. Thad spune:

    Poate ca ar fi ales hrana vegetariana, daca nu l-ar fi vazut pe David Clamp la pauza, infruptandu-se din puiul cu orez 😀

  12. Hi Andrei my friend! I’m so happy that you came to Switzerland. I was able to race and see you again :). Thank you so much for making me and my support crew laugh as well as being caring whether I was okay during the 2nd half of the Decaman. And thank you for your sleeping bag… it kept me warm while I slept at the race site on Day 7. I wished that I was one of the finishers of the race but that’s okay. Things happen for a reason. Til next time!!! Take care and best wishes 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *